Obligaţie de a face. Sentința nr. 9792/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9792/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 9792/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9792/2015
Ședința publică de la 22.10.2015
Completul constituit din
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: T. A.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta A. M. A handicapATILOR MOTORI în contradictoriu cu pârâții M. T. și M. E., având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 15.10.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru azi, 22.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 26.02.2015 sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA MAGHIARĂ A HANDICAPAȚILOR MOTORI, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj și sediul ales în Cluj N., . nr. 24, jud. Cluj, C._, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții M. T., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., jud. Cluj și M. E., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., jud. Cluj, sǎ dispunǎ obligarea acestora din urmǎ să își exprime acordul cu privire la alipirea terenurilor ce îi aparțin, respectiv imobilul înscris în CF nr._ Cluj N. ( cu nr. topografic vechi_/2/1/2/1/1/11/1/1, A1 ), cu nr. cadastral_ și terenul înscris în CF nr._ Cluj N., cu nr. cadastral_ ( cu nr. topografic vechi_/2/1/2/1/1/12, A1 ), iar în caz de refuz, hotărârea pronunțată în cauză să țină loc de consimțământul părților privind alipirea terenurilor ce îi aparțin, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a indicat, în esențǎ, cǎ a procedat la întocmirea documentației cadastrale pentru alipire, ce a fost depusă la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj, fiind emis un referat în acest sens, însă, în contextul în care s-a autentificat actul de alipire, cererea de întabulare a dreptului de proprietate a fost respinsă, dat fiind că există o servitute în favoarea pârâților, iar aceștia din urmă nu și-au dat consimțământul la alipire, potrivit art. 879 alin. (3) din C. Civ. Totodată, s-a învederat că, în realitate, refuzul manifestat de pârâți este abuziv, fiind încălcate prevederile art. 15 din C. Civ. și îndeplinite toate condițiile necesare pentru a se constata existența unui abuz de drept.
În drept, au fost invocate prevederile art. 15 și 879 alin. (3) din C. Civ.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 6 - 42 ) și a solicitat administrarea probei constând în interogatoriul pârâților.
Cererea formulatǎ a fost timbratǎ cu taxa judiciară de timbru în sumǎ de 50 lei ( f. 48 ).
Pârâții au depus la 08.04.2015 întâmpinare și cerere reconvențională ( f. 56 - 58 ), prin care au pretins respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, solicitând instanței, totodată, să dispună obligarea reclamantei pârâtă reconvențional la corectarea și refacerea planului de amplasament și delimitare a imobilului, la suportarea tuturor cheltuielilor legate de obținerea acordului lor cu privire la alipirea celor două terenuri, precum și la demontarea gardului executat paralel cu cel care le aparține, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea demersului procesual, s-a precizat că refuzul de exprimare a consimțământului este justificat în condițiile în care, în planul de amplasament și delimitare a imobilului, există o eroare, dreptul de servitute nefiind înscris corect, în sensul că acesta este constituit în favoarea imobilelor cu nr. topo._/2/1/2/1/1/11/1/2 și_/2/1/2/1/1/11/1/3, iar nu în favoarea imobilelor cu nr. topo._/2/1/2/1/1/11/1/2 și_/2/1/2/1/1/11/1/1, cum s-a menționat în plan, așa încât nu există abuzul de drept la care face referire reclamanta, nefiind aplicabile prevederile art. 879 alin. (3) din C. Civ., dat fiind că refuzul manifestat este unul temporar, până la îndreptarea erorii survenite în documentația întocmită. Ca atare, s-a evidențiat de către pârâții reclamanți reconvențional că sunt dispuși să semneze actul de alipire a celor două terenuri, sub condiția ca planul de amplasament și delimitare a imobilului să fie corectat. Pe de altă parte, relativ la petitul privitor la demolarea gardului construit de asociația reclamantă, s-a reliefat că acesta a fost edificat fară autorizație, menționându-se, totodată, că raportat la modul în care acesta a fost executat, dreptul de servitute pe care îl dețin a fost limitat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 15 și 879 alin. (3) din C. Civ., precum și dispozițiile art. 205, 209 și 453 din C. proc. civ.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri ( f. 59 - 66 și 112 ) și s-a solicitat administrarea probei constând în interogatoriul reclamantei pârâtă reconvențional, precum și expertiza în specialitatea construcții.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată, fiind achitată taxa în sumă de 40 lei ( f. 114 - 115 ).
Reclamanta a depus la 30.04.2015 răspuns la întâmpinare ( f. 76 - 78 ), prin care a pretins admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, susținând, în esență, că pârâții reclamanți reconvențional săvârșesc un abuz de drept, raportat la faptul că eroarea materială nu produce niciun efect cu privire la existența dreptului de servitute pe care îl dețin, nefiind în prezența unei cauze ce ar conduce la stingerea sa, iar referitor la suportarea cheltuielilor legate de exprimarea acordului la alipire, s-a relevat de reclamantă că înțelege a suporta costurile ce trebuie efectuate în acest sens, oricum fiind manifestată intenția de soluționare pe cale amiabilă a litigiului, existând și disponibilitatea de a se corecta eroarea materială.
În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 770 din C. Civ.
Reclamanta pârâtă reconvențional a înregistrat la 12.05.2015 întâmpinare la cererea reconvențională ( f. 81 - 84 ), prin care a pretins disjungerea sa și judecarea acesteia pe cale separată, respectiv respingerea cererii reconvenționale ca nefondată, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate.
În susținerea poziției sale procesuale, reclamanta pârâtă reconvențional a evidențiat faptul că a amplasat în mod provizoriu o . panouri în fața gardului construit de către pârâții reclamanți reconvențional, pentru a proteja intimitatea pacienților, dar și pentru a evita ca aceștia să privească în curtea vecinilor, însă a considerat că se impune disjungerea cererii incidentale și judecarea sa pe cale separată, dat fiind că între obiectul cererii principale și cel al acțiunii reconvenționale nu există legătură. Pe de altă parte, s-a învederat că cererea formulată este nefondată, gardul montat neavând natura unei construcții și, ca atare, nu este necesară nici obținerea unei autorizații în acest sens, accesul pârâților reclamanți reconvențional la proprietatea lor nefiind îngrădit, existând chiar disponibilitatea de a fi demontate panourile, în măsura în care ar fi adoptate măsurile necesare pentru a se asigura că nu există vizibilitate între curțile vecine.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 210 alin. (2) din C. proc. civ., ale Legii nr. 50/1991, precum și prevederile art. 249 alin. (5) din Legea 571/2003.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri ( f. 85 - 87 ) și s-a solicitat administrarea probei constând în interogatoriul pârâților reclamanți reconvențional, precum și efectuarea unei cercetări la fața locului.
Pârâții reclamanți reconvențional au depus, la 26.05.2015, răspuns la întâmpinarea formulată la cererea reconvențională ( f. 95 - 97 ), prin care au pretins admiterea acesteia din urmă, astfel cum a fost formulată.
În susținerea poziției procesuale adoptate, s-a învederat că există o legătură evidentă între cererea incidentală și cea principală, dat fiind că obligația de a-și da consimțământul cu privire la alipirea celor două imobile trebuie privită în mod corelat cu dreptul de servitute restrâns prin construirea gardului de către reclamanta pârâtă reconvențional, susținerile acesteia din urmă nefiind conforme realității, de vreme ce motivul pentru care asociația a edificat gardul nu vizează asigurarea intimității pacienților, ci ascunderea faptului că se prestează servicii hoteliere.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri ( f. 98 - 101 ) și s-a solicitat administrarea probei constând în interogatoriul reclamantei pârâtă reconvențional ( f. 104 - 107 ), precum și efectuarea unei cercetări la fața locului.
La termenul de judecată din data de 17.07.2015, instanța a admis excepția inadmisibilității capătului trei din cererea reconvențională, invocată din oficiu și ca atare, a respins ca inadmisibil acest petit, pentru motivele învederate prin încheierea pronunțată la acea dată ( f. 113 ).
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din extrasele de carte funciară anexate cererii de chemare în judecată ( f. 6 - 11 ), reclamanta pârâtă reconvențional deține dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr._ Cluj N., nr. cadastral_ ( nr. topografic_/2/1/2/1/1/12 ), în suprafață de 1440 mp ( f. 6 ) și asupra imobilului înscris în CF nr._ Cluj N. ( nr. topografic_/2/1/2/1/1/11/1/1 ), cu nr. cadastral_, în suprafață de 3117 mp, acest din urmă teren având caracter de fond aservit față de imobilul cu nr. top._/2/1/2/1/1/11/1/2 și_/2/1/2/1/1/11/1/3, ce se găsește în proprietatea pârâților reclamanți reconvențional, fiind întabulat un drept de servitute de trecere, pe lungime de 31,6 m și lățime de 3 m ( f. 8 ). Pe de altă parte, nu poate fi omis că, la data de 20.11.2014, a fost autentificat sub nr. 2211, de către notarul public P. S. M., înscrisul Act de alipire imobil ( f. 16 - 19 ), prin care se stabilea, în baza documentației cadastrale nr._/02.06.2014, alipirea imobilelor situate în Cluj N., jud. Cluj, înscrise în CF nr._ Cluj N. ( nr. topografic_/2/1/2/1/1/11/1/1 ), cu nr. cadastral_, în suprafață de 3117 mp și în CF nr._ Cluj N., nr. cadastral_ ( nr. topografic_/2/1/2/1/1/12 ), în suprafață de 1440 mp. În fine, este de relevat că, prin încheierea nr._ din data de 12.01.2015, emisă în dosarul nr._/24.11.2014, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj N. ( f. 15 ), a respins cererea reclamantei pârâtă reconvențional, având ca obiect alipire cu privire la cele două imobile evidențiate anterior, constatându-se că nu s-a făcut dovada existenței consimțământului titularilor sarcinii înscrise asupra imobilului din CF nr._ Cluj N., pârâții reclamanți reconvențional precizând faptul că refuzul de a-și exprima acordul la alipire este temporar și justificat de împrejurarea că s-a pretins rectificarea erorii din cuprinsul planului de amplasament și delimitare a imobilului ( f. 56 - 57 ).
Potrivit art. 879 alin. (1) din C. Civ., Imobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dacă două sau mai multe imobile alăturate se unesc într-un singur imobil sau dacă se adaugă o parte dintr-un imobil la un alt imobil ori, după caz, se mărește întinderea acestuia, iar conform alin. (3) din cadrul aceluiași articol, Alipirea sau dezlipirea unui imobil grevat cu sarcini nu se poate face decât cu consimțământul titularilor acestor sarcini. Refuzul titularilor sarcinilor nu trebuie să fie abuziv, el putând fi cenzurat de către instanța judecătorească, dispozițiile redate fiind aplicabile în cauză, în baza art. 76 din Legea nr. 71/2011, raportat la data autentificării actului de alipire, anume 20.11.2014( f. 19 ), din reglementarea evidențiată reieșind că modificarea unui imobil înscris în cartea funciară se poate realiza inclusiv printr-o operațiune materială de alipire, iar în cazul în care bunul supus modificării este grevat cu sarcini, alipirea se poate realiza numai dacă a fost dat acordul titularului, însă refuzul său de a-și exprima consimțământul nu poate fi manifestat în mod abuziv, caz în care este susceptibil de a fi cenzurat pe cale judecătorească. În același context, trebuie observat că, de vreme ce legiuitorul face trimitere la necesitatea obținerii consimțământului persoanelor ce figurează ca titulari ai unor sarcini înscrise asupra imobilului supus operațiunii de modificare, aceasta presupune că, în examinarea împrejurării dacă refuzul lor este sau nu abuziv se impune a fi avut în vedere textul art. 15 din C. Civ., ce stabilește că Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe, fiind important a preciza, totodată, că potrivit art. 14 alin. (1) din C. Civ., Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri.
Față de cele expuse în precedent, instanța reține că, fără îndoială, de vreme ce pârâții reclamanți reconvențional figurează ca titulari ai dreptului de servitute ce grevează imobilul înscris în CF nr._ Cluj N. ( nr. topografic_/2/1/2/1/1/11/1/1 ), nr. cadastral_ ( f. 8 ), în vederea realizării operațiunii de alipire la care se referă actul autentificat sub nr. 2211 din data de 20.11.2014 ( f. 16 - 19 ) este necesar acordul acestora, care nu a fost obținut de către reclamanta pârâtă reconvențional, aspect ce a condus la respingerea cererii sale de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj N. ( f. 15 ), după cum s-a arătat anterior. Prin urmare, date fiind circumstanțele litigiului, se impune a cerceta dacă, raportat la dispozițiile art. 879 alin. (3) teza a II a din C. Civ., refuzul exprimării consimțământului la alipire, manifestat de către pârâții reclamanți reconvențional, a fost justificat sau, dimpotrivă, atitudinea exteriorizată se impune a fi cenzurată de instanța de judecată.
În acest sens, ținând seama de norma de la art. 15 din C. Civ., evocată în cele de mai sus, trebuie relevat că, pentru a se discuta despre un drept subiectiv civil exercitat în mod abuziv se impune ca, pe de o parte, dincolo de împrejurarea că acesta trebuie să se regăsească în patrimoniul celui care se pretinde titular, dreptul să fie exercitat cu rea credință și în mod contrar scopului economic și social pentru care a fost recunoscut de lege și, pe de altă parte, ca o asemenea manieră de exercitare a prerogativei conferite subiectului de drept să conducă la producerea unui prejudiciu unei persoane interesate, or aceste cerințe nu sunt întrunite în cauza de față.
Astfel, este dincolo de orice îndoială împrejurarea că pârâții reclamanți reconvenționali, de vreme ce sunt titulari ai dreptului de servitute ce grevează unul dintre imobilele supuse alipirii, beneficiază de o prerogativă conferită explicit de lege cu privire la situația juridică derivată din operațiunea de modificare, în sensul de a-și exprima sau nu acordul cu privire la alipire, așadar trebuie examinat dacă refuzul manifestat de aceștia este ori nu justificat în circumstanțele prezentului litigiu.
În acest sens, spre deosebire de cele alegate de către reclamanta pârâtă reconvențional, instanța apreciază că prerogativa de care se bucură titularii servituții nu a fost exercitată cu rea credință și contrar scopului economic și social pentru care legiuitorul a consacrat necesitatea obținerii acordului lor la alipire, dat fiind că, de principiu, aceștia au înțeles să își exprime consimțământul, însă au considerat că, în mod temporar, acordul nu poate fi dat, câtă vreme există o eroare în planul de amplasament și delimitare a imobilului cu propunerea de alipire ( f. 56 - 57 ). Astfel, instanța constată, într-adevăr, că în conținutul documentației întocmite la solicitarea reclamantei pârâtă reconvențional s-a strecurat o neconcordanță, fiind individualizat în mod greșit imobilul ce constituie fond dominant, de vreme ce s-a indicat că dreptul de servitute de trecere este constituit în favoarea imobilelor cu nr. topo._/2/1/2/1/1/11/1/2;_/2/1/2/1/1/11/1 ( f. 25 - 26 și 59 ), or, în realitate, din cuprinsul CF nr._ Cluj N. reiese că imobilul cu nr. topografic_/2/1/2/1/1/11/1/1 și nr. cadastral_, în suprafață de 3117 mp, prezintă caracter de fond aservit față de imobilul cu nr. top._/2/1/2/1/1/11/1/2 și_/2/1/2/1/1/11/1/3, ce se găsește în proprietatea pârâților reclamanți reconvențional ( f. 8 ). Ca atare, de vreme ce aceștia din urmă se prevalează, în mod întemeiat, de o împrejurare obiectivă, exterioară, susceptibilă de a fi verificată și independentă de orice considerații de ordin intern, care se află în strânsă legătură cu operațiunile ce se impun a fi efectuate în vederea realizării modificării imobilelor prin alipire, nu se poate alega, după cum a susținut reclamanta pârâtă reconvențional, că prerogativa recunoscută de lege titularilor sarcinii ar fi fost exercitată cu rea credință și în mod contrar scopului economic și social. În acest sens, instanța constată că, indeniabil, pârâții reclamanți reconvențional urmăresc a-și prezerva, în patrimoniul lor, servitutea deja înscrisă în favoarea imobilului deținut în proprietate și a evita expunerea, în viitor, la unele consecințe nefaste ce ar putea deriva din înscrierea eronată în cartea funciară a imobilului ce constituie fond dominant, în urma alipirii, fiind fără relevanță în cauză aspectul indicat de către reclamanta pârâtă reconvențional, respectiv că servituțile se sting numai în cazurile stabilite de art. 770 alin. (1) din C. Civ., dat fiind că pârâții reclamanți reconvențional ar putea fi prejudiciați în ipoteza în care s-ar ajunge la realizarea unei înscrieri eronate în cartea funciară cu privire la imobilul fond dominant, date fiind demersurile ce ar trebuie efectuate, ulterior, în vederea restabilirii situației reale, precum și împrejurarea că o atitudine prudentă s-ar fi cuvenit a fi adoptată, având în vedere diferendele ce au existat, în timp, între părțile litigiului de față. Nu mai puțin, afirmația reclamantei pârâtă reconvențional, conform căreia titularii sarcinii ar fi manifestat rea credință, este lipsită de fundament concret și din prisma faptului că, în mod cert, demersul acestora din urmă, în sensul de a se realiza remedierea erorii din cuprinsul planului de amplasament și delimitare, conturează preocuparea legitimă de a-și vedea protejate drepturile și interesele derivând din raportul de proprietate, pârâții reclamanți reconvențional menționând, expres, că refuzul lor este doar temporar, urmând a fi exprimat acordul ulterior momentului în care se va corecta eroarea survenită în documentația întocmită ( f. 56 - 57 ). În acest context, instanța observă, totuși, că reclamanta pârâtă reconvențional nu a înțeles, până în prezent, să dea curs solicitării de îndreptare a greșelii strecurate în planul de amplasament și delimitare, deși a alegat că procedura de urmat ar fi simplă și a relevat intenția sa de soluționare pe cale amiabilă a situației ( f. 77 ), aceasta în condițiile în care a beneficiat de un interval de timp suficient pentru a acționa în acest sens, ținând seama de data la care i-a fost comunicată întâmpinarea și cererea incidentală, ce conțineau poziția procesuală a pârâților reclamanți reconvențional, anume 24.04.2015 ( f. 70 - 73 ).
În fine, instanța constată că sunt neîntemeiate susținerile legate de împrejurarea că refuzul manifestat de titularii sarcinii ar fi creat reclamantei pârâtă reconvențional un prejudiciu, de vreme ce, după cum s-a subliniat în precedent, aceasta din urmă nu a inițiat niciun demers pentru a fi rectificată eroarea din documentația întocmită, deși a afirmat că există disponibilitate în acest sens, așadar numai din culpa sa exclusivă nu s-a putut ajunge, în momentul de față, la tranșarea diferendului pe cale amiabilă și la finalizarea operațiunii de modificare a imobilelor, dat fiind că pârâții reclamanți reconvențional erau gata a-și exprima consimțământul de îndată ce problema discutată ar fi fost rezolvată. Astfel, este dincolo de orice dubiu că erau la latitudinea reclamantei pârâtă reconvențional declanșarea procedurii de alipire a imobilelor, prin apelarea la serviciile unei persoane specializate, executarea documentației, contractarea serviciilor unui notar public sau realizarea unor demersuri la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, or nu se poate justificat alega că, prin parcurgerea acestor etape, fără a fi finalizate, s-ar fi cauzat un prejudiciu datorat refuzului titularilor sarcinii de a-și exprima acordul, de vreme ce, după cum s-a reliefat mai sus, obținerea consimțământului era, de asemenea, la dispoziția reclamantei pârâtă reconvențional, căreia îi fusese pretins doar a remedia eroarea materială percepută de titularii servituții. Pe de altă parte, pot fi identificate anumite dubii legate de modalitatea în care reclamanta pârâtă reconvențional a înțeles a declanșa operațiunea de alipire, în sensul că s-a întocmit documentația necesară, s-a ajuns la autentificarea actului de alipire de către notarul public, la data de 20.11.2014 ( f. 16 - 19 ) și s-a încercat și înscrierea în cartea funciară, la 24.11.2014 ( f. 13 ), cererea fiind însă respinsă ( f. 15 ), fără ca în ansamblul acestor activități succesive să se fi pus în discuție chestiunea necesității obținerii prealabile a acordului pentru alipire a titularilor sarcinii ce greva unul din imobile, astfel că, în mod rezonabil, față de aceste elemente concrete evocate, nu se poate afirma, în mod fundamentat, că pârâții reclamanți reconvențional ar fi manifestat, în realitate, o atitudine neconformă principiului bunei credințe, ce trebuie să guverneze raporturile juridice civile, raportat la ansamblul circumstanțelor pe care le-a implicat litigiul de față.
În consecință, având în vedere argumentele expuse în precedent, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele stabilite de art. 15 din C. Civ. pentru ca refuzul pârâților reclamanți reconvențional de a-și exprima acordul la alipire să poată fi calificat drept abuziv și să devină susceptibil de a fi cenzurat pe cale judecătorească, conform art. 879 alin. (3) din C. Civ., astfel încât cererea principală va fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la pretențiile formulate pe cale incidentală, instanța constată, mai întâi, că pârâții reclamanți reconvențional au solicitat obligarea reclamantei pârâtă reconvențional să corecteze și să refacă planul de amplasament și delimitare a imobilului, însă, ținând seama de împrejurarea că, în mod cert, lucrarea a fost executată în contextul în care s-a intenționat realizarea operațiunii de alipire - în prezent paralizată ca urmare a neexprimării acordului din partea titularilor sarcinii, corelativ cu respingerea acțiunii promovate de către reclamanta pârâtă reconvențional ca fiind neîntemeiată - trebuie apreciat că nu există vreun temei concret care să fundamenteze o soluție în sensul că, pe cale jurisdicțională, să se dispună obligarea acesteia din urmă la modificarea planului menționat mai sus. Astfel, este cert că efectuarea demersurilor necesare pentru remedierea erorii materiale rămâne la dispoziția reclamantei pârâtă reconvențional, care a și recurs la serviciile unei persoane specializate pentru executarea lucrării, însă, în măsura în care aceasta nu trece, voluntar, la îndreptarea greșelii strecurate, nu poate fi obligată a proceda în sensul evidențiat, ci, dimpotrivă, consecința ce intervine este legată de faptul că, de vreme ce titularii sarcinii nu își manifestă acordul la alipire în prealabil rectificării, nici reclamanta pârâtă reconvențional nu poate obține finalizarea operațiunii de modificare a imobilelor deținute în proprietate. Prin urmare, instanța consideră că solicitarea pârâților reclamanți reconvențional este neîntemeiată, așa încât va fi respinsă ca atare.
În ce privește cel de-al doilea petit al cererii incidentale, relativ la obligarea reclamantei pârâtă reconvențional la suportarea tuturor cheltuielilor legate de exprimarea acordului titularilor sarcinii cu referire la alipirea celor două imobile, trebuie observat că, așa cum s-a învederat, pe larg, în precedent, cererea principală va fi respinsă ca neîntemeiată, așa încât, în asemenea circumstanțe, cum pârâții reclamanți reconvențional nu sunt ținuți a-și manifesta acordul la alipire, refuzul lor fiind apreciat de instanță ca justificat, este de concluzionat că, atâta timp cât nu este întrunit cadrul necesar în vederea exprimării acestui consimțământ, este neîntemeiată și solicitarea de obligare a reclamantei pârâtă reconvențional să suporte cheltuielile privind acordul la operațiunea de alipire a imobilelor.
În consecință, ținând seama de aspectele evocate anterior, cererea incidentală formulată va fi respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, sens în care, luând în considerare împrejurarea că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, după cum rezultă din textul legal mai sus redat, instanța observă că nu s-au solicitat cheltuieli de judecatǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea formulată de cǎtre reclamanta ASOCIAȚIA MAGHIARĂ A HANDICAPAȚILOR MOTORI, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj și sediul ales în Cluj N., . nr. 24, jud. Cluj, C._, în contradictoriu cu pârâții M. T., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., jud. Cluj și M. E., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., jud. Cluj.
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea reconvențională formulată de cǎtre pârâții reclamanți reconvenționali M. T., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., jud. Cluj și M. E., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu reclamanta pârâtǎ reconvențional ASOCIAȚIA MAGHIARĂ A HANDICAPAȚILOR MOTORI, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj și sediul ales în Cluj N., . nr. 24, jud. Cluj, C._.
Ia act cǎ nu s-au solicitat cheltuieli de judecatǎ.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 22.10.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. T. A.
Red. / Tehn. MI
04.11.2015 - 5 ex.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 9782/2015.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 03-12-2015, Judecătoria... → |
|---|
