Plângere contravenţională. Sentința nr. 1150/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1150/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 11931/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1150/2015
Ședința publică de la 04.02.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul S. A. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 04.02.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.06.2014 sub nr._, petentul S. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj în principal, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 30.04.2014 ca fiind nelegal și netemeinic și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că, sub aspectul condițiilor formale de întocmire a procesului-verbal, agentul constatator a încălcat flagrant prevederile art. 16 OG nr. 2/2001 deoarece fapta contravențională nu a fost descrisă. Descrierea faptei s-a realizat în mod aleatoriu, la două zile de la săvârșirea pretinsei fapte, întrucât nu rezultă prin ce mijloace s-a constatat producerea tulburării liniștii publice. În plus, martorul care a semnat procesul-verbal nu poate fi un martor direct din moment ce procesul-verbal a fost întocmit la două zile după data menționată ca fiind data săvârșirii faptei.
Pe fondul cauzei, petentul a susținut că agentul constatator a reținut în mod greșit starea de fapt. Nu sunt menționate mijloacele de probă care atestă încălcarea dispozițiilor legale astfel încât petentul este pus în situația de a proba un fapt negativ, respectiv acela al neîncălcării nici unei norme de conviețuire socială.
În susținerea petitului subsidiar, s-a menționat că se impune analizarea tuturor elementelor care conturează gravitatea faptei, respectiv prejudiciul efectiv produs, vârsta fragedă a petentului și lipsa oricăror antecedente contravenționale. Mai mult, agentul a aplicat sancțiunea amenzii în cuantumul maxim prevăzut de lege.
Petentul a solicitat aplicarea principiului in dubio pro reo în măsura în care vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea oricărei alte condiții care să atragă răspunderea contravențională.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. 1, art. 31-36 OG nr. 2/2001, art. 181 alin. 1 Reg. de aplicare a OUG nr. 195/2002 și art. 453 C.pr.civ..
La cererea de chemare în judecată a fost anexată copie de pe procesul-verbal contestat. (fila 4)
Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, conform art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (fila 3)
Prin întâmpinarea depusă la data de 23.07.2014, intimatul I. Județean de Poliție a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
S-a arătat că, sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și art. 17 OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, s-a învederat instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001 precum și faptul că săvârșirea contravenției a fost constatată de către agent cu propriile simțuri, astfel încât procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie.
Împreună cu întâmpinarea a fost depus raportul agentului constatator (fila 19).
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
La termenul din data din 21.10.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și, din oficiu, s-a dispus audierea martorului asistent S. M. G.. Martorul a fost audiat la termenul din ședința publică din data de 02.02.2015, declarația acestuia fiind anexată la dosarul cauzei la fila 38.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 30.04.2014 (fila 4), petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.2 pct. 26 Legea nr. 61/1991.
S-a reținut că, în data de 28.04.2014, în timp ce se afla pe ., Cluj-N., jud. Cluj, în apartamentul cu nr. 21, a tulburat fără drept liniștea locatarilor imobilului împreună cu numitul M. M. M. prin producerea de țipete, zgomote și larmă, producând o dezordine socială. De asemenea, în data de 28.04.2014, a refuzat să deschidă ușa de acces în locuință.
Potrivit art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 la 1.500 lei „ tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 si 13,00-14,00 de către orice persoana prin producerea de zgomote, larma sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare in localurile sau in sediile persoanelor juridice, in locuințele persoanelor fizice sau in oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat in imediata vecinătate a acestora”
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petentul a susținut că procesul-verbal este nelegal deoarece fapta contravențională nu este suficient descrisă, nefiind indicate mijloacele prin care s-a constatat producerea tulburării liniștii publice. Instanța reține că fapta a fost în mod corespunzător descrisă, aspectele consemnate de către agentul constatator fiind suficiente pentru a permite instanței să analizeze dacă fapta imputată petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 2 pct. 26 Legea nr. 61/1991. În plus, legea nu impune agentului constatator obligația de a indica mijloacele prin care a fost constatată fapta astfel încât aceasta omisiune nu se numără printre cauzele de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal și în consecință nu poate conduce la anularea sau la constatarea nulității procesului-verbal.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), fapta imputată petentului cu titlu de contravenție se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituie de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentului sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentului i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probă ce a fost administrată în vederea soluționării prezentei cauze.
Petentul nu a contestat faptul că a produs gălăgie și larmă astfel cum s-a reținut în cuprinsul procesului-verbal susținând doar că nu au fost indicate mijloacele de probă prin care s-a constatat săvârșirea contravenției, fiind pus în situația de a proba un fapt negativ nedeterminat. Instanța reține că la termenul din ședința publică din data de 02.02.2015, petentul a recunoscut faptul că a produs gălăgie la data menționată în cuprinsul procesului-verbal până în jurul orelor 5.30-6 dimineața. De asemenea, petentul ar fi putut solicita încuviințarea probei testimoniale cu martorul M. M., indicat în cuprinsul procesului-verbal, astfel încât susținerea sa potrivit căreia s-a aflat în imposibilitate de a demonstra contrariul celor reținute în cuprinsul procesului-verbal este neîntemeiată.
Mai mult, aspectele consemnate de către agentul de poliție ca urmare a constatării stării de fapt prin propriile simțuri se coroborează cu declarația martorului-asistent. Martorul S. M. G. a arătat că în jurul orei 1 noapte a auzit zgomote deranjante, zgomote ce proveneau din apartamentul în care locuia petentul. Zgomotul era produs de voci și muzică. A mai declarat martorul că cei din apartament nu au răspuns nici la interfon și nici la ușa când au sosit agenții de poliție. În plus, zgomotul s-a perpetuat și ulterior plecării agenților.
Pentru aceste considerente, instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic încheiat.
În consecință, având în vedere că agentul constatator a constatat săvârșirea contravenției cu propriile simțuri, aspectele consemnate fiind confirmate prin declarația martorului-asistent iar petentul nu a făcut proba contrară celor reținute de acesta, instanța apreciază că starea de fapt reținută în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda stabilită de către agentul constatator se încadrează în limitele legale, fiind aplicată amenda în cuantumul maxim prevăzut de lege. Cu toate acestea, raportat la circumstanțele personale ale petentului, instanța urmează să reducă cuantumul amenzii aplicate de la 1.500 lei la 500 lei.
Astfel, se reține că petentul se află la prima abatere de acest gen astfel încât instanța apreciază să fapta săvârșită de către petent reprezintă un eveniment izolat și că nu caracterizează în general comportamentul acestuia în societate. În consecință, instanța apreciază că amenda în cuantum de 1.500 lei este disproporționată raportat la fapta comisă și circumstanțele personale ale petentului.
Cu toate acestea, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Astfel, petentul a deranjat liniștea locatarilor pentru o perioadă îndelungată de timp, respectiv între orele 1 și 5.30 dimineața. Comportamentul celor din apartament, inclusiv a petentului nu s-a corijat ca urmare a intervenției agenților de poliție, aceștia refuzând să deschidă ușă și ulterior plecării agenților, continuând să producă gălăgie. Din declarația martorului reiese că nici în urma conversației purtate cu petentul în jurul orei 5 dimineața, ulterior plecării organelor de poliție, zgomotul produs în apartamentul în care se afla petentul nu s-a oprit.
În consecința, lipsa de respect manifestată de către petent față de locatarii din imobilul situat în Cluj-N., .. 162 precum și atitudinea necorespunzătoare față de organele de poliție denotă că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, fiind necesară și proporțională aplicarea unei amenzi în cuantum de 500 lei.
Față de cele de mai sus, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/30.04.2014 încheiat de către organul constatator IPJ Cluj și va reduce cuantumul amenzii contravenționale de la 1.500 lei la 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de către petentul S. A., CNP_, cu domiciliul în mun. Mediaș, ., ., . în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Reindividualizează sancțiunea contravențională aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/30.04.2014, prin reducerea cuantumului amenzii de la 1.500 lei la 500 lei.
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj N..
Pronunțata în ședința publica, azi, 04.02.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. A. M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/18.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1573/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 1396/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
