Legea 10/2001. Sentința nr. 1889/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Judecătoria CLUJ-NAPOCA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 1889/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 6660/211/2009

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

Operator de date cu caracter personal 3185

SENTINȚA CIVILĂ NR.1889/2015

Ședința publică din 19.02.2015

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR: S. M.

GREFIER: E. M.

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții R. T., R. R. C. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIUL CLUJ-N., MINISTRUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI, având ca obiect legea 10/2001.

Mersul dezbaterilor a avut loc în ședința publică din data de 05.02.2015, fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art.260 C.pr.civ., a amânat pronunțarea în cauză la data de 12.02.2015, ulterior, pentru astăzi, data de 19.02.2015.

INSTANȚA

După deliberare,

Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2009 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub dosar nr._, reclamanții R. T., R. R. C. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIUL CLUJ-N., MINISTRUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor să le vândă . situat în Cluj-N., P-ța A. I. nr.4, reîntabulat în CF nr._ Cluj-N., nr. top.51/1/V în favoarea Statului R., cu plata avansului în condițiile art. 20 alin 2 indice 2 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009. În caz că nu sunt de acord cu vânzarea să-i oblige să le asigure cu

prioritate o locuință din fondul gestionat de către cei doi pârâți în condițiile art. 20

alin. 2 indice l din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009. Cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

În urma cererii făcută potrivit Legii nr. 112/1995 au încheiat cu . Consiliului local al municipiului Cluj-N., contractul de vânzare-cumpărare nr._/21.04.2002 pentru . din P-ța A. I. nr.4, pentru care a achitat prețul integral și si-au intabulat drepturile astfel obținute în CF nr._ Cluj-N., nr. top. 51/1/V, CF col nr._ Cluj pentru cota de 12,15/100 parte din părțile indivize comune.

La data cumpărării imobilul nu figura pe lista imobilelor naționalizate care nu pot fi cumpărate publicată de către autoritățile care reprezentau S. R., respectiv Consiliul local al municipiului Cluj-N., astfel cum este menționat în Ziarul„ Adevărul de Cluj" din data de 8 martie 1996.

Această listă a fost făcută publică și prin afișare la sediul Consiliului local al municipiului Cluj-N., după analizarea tuturor cererilor de revendicare depuse în termen de către proprietarii revendicatori potrivit procedurilor prevăzute în Legea nr. 112/1995.

Ulterior prin hotărâre judecătorească în revendicare și anulare i-a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare și . reînscris în favoarea Statului R..

Prin DC nr.860/A/2003 pronunțată în dos. nr. 5178/2003 al Tribunalului Cluj a fost menținută ..04.2003 pronunțată în dos. nr._/2002 al Judecătoriei Cluj-N. prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._/21.04.2002 și s-a dispus reînscrierea dreptului de proprietate a statului.

Întrucât la data vânzării au fost cumpărători de bună credință și apartamentul este proprietatea tabulară a Statului R. reprezentat prin Consiliul local al municipiului Cluj-N., solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

In drept, cererea nu a fost motivata.

In probatiune, au fost depuse inscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată pârâta CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIUL CLUJ-N. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin cererea formulata, reclamanții au solicitat instanței de judecata sa dispună obligarea paraților la vânzarea apartamentului nr. 5 din imobilul situat in P-ta A. I. nr. 4 cu plata avansului in condițiile art. 20 alin.2 ² din Legea nr.10/2001, modificata prin Legea nr. 1/2009, iar in subsidiar sa fie obligati parații sa le asigure reclamanților cu prioritate o locuința din fondul gestionat in conformitate cu art. 20 alin 2¹ din Legea nr. 10/2001 modificata prin Legea nr. 1/2009, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea acțiunii, se arata faptul ca, reclamanții au cumpărat, în baza Legii 112/1995, apartamentul nr. 5 din P-ta A. I. nr. 4 in baza contractului de vânzare cumpărare nr._/21.04.2002. Prin Sentința Civila nr. 2861/2003 s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare si s-a dispus reînscrierea dreptului de proprietate al statului asupra apartamentului care a făcut obiectul vânzării.

Solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată din următoarele considerente:

Reclamanții au avut încheiat contract de închiriere nr._/10 mai 1999 asupra apartamentului nr. 5 din P-ta A. I. nr. 4. Asupra, apartamentului de la adresa mai sus menționata au devenit proprietari reclamanții in baza contractului de vânzare cumpărare nr._/21.04.2002. De la data anulării contractului de vânzare cumpărare pana in prezent, reclamanții ocupa spațiul in litigiu fără titlu neavând la acest moment contract de închiriere valabil închiriat cu proprietarul. Potrivit art. 9 din Legea 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta… pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală a prețului sau în rate.

In opinia sa, aplicabilitatea art. 9 din Legea 112/1995 și a art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 si-au încetat aplicabilitatea odată cu . prevederile Legii nr. 10/2001. Prin . acestui act normativ, dreptul necondiționat al chiriașilor de a cumpăra locuințele ocupate cu titlu de chirie, s-a transformat într-un simplu drept de preemțiune. Astfel, potrivit art. 42 alin, 3 din Legea nr. 10/2001, imobilele cu destinația de locuințe pot fi înstrăinate potrivit legislației in vigoare, chiriașii având drept de preemțiune. Se poate observa cu ușurința faptul ca, prin cele doua legi succesive care au reglementat situația juridica a imobilelor preluate de către stat în perioada comunista, regimul juridic al raporturilor dintre chiriașii din imobilele neretrocedate foștilor proprietari si S. R. care a rămas astfel proprietar al imobilelor, a fost reglementat in mod diferit. Prin Legea nr. 112/1995 chiriașilor le-a fost conferit dreptul de a cumpăra imobilele ocupate cu titlu de chirie, pe când prin Legea nr.10/2001, acestor chiriași le-a fost conferit doar un drept de preemțiune, cu un regim juridic total diferit. Aceasta posibilă contrarietate este soluționată prin dispozițiile art. 52 din Legea nr. 10/2001 care prevăd că „la data intrării in vigoare a prezentei legi se abroga orice alte dispoziții contrare”. În baza acestui text, la data intrării in vigoare a Legii nr. 10/2001, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 sunt abrogate implicit.

Dreptul de preemțiune, ca drept real principal, conferă titularului său doar dreptul de a fi preferat la cumpărarea imobilului, în condiții egale de preț, în ipoteza in care proprietarul imobilului intenționează sa-si vândă bunul. In nici un caz, proprietarul nu poate fi obligat in baza acestui drept de preemțiune să-și înstrăineze bunul titularului acestui drept, daca interesele sale nu impun încheierea actului juridic. Vânzarea rămâne o opțiune la libera apreciere a proprietarului, fapt demonstrat si de expresia "pot fi vândute", folosita de legiuitor.

Mai mult, din punctul sau de vedere, disp. art. 9 din Legea nr. 112/1995 încalcă in mod evident prevederile art. 1 din primul protocol adițional a Convenției Europene a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, care prevede ca " orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional". Convenția Europeana amintita face parte din dreptul intern in urma ratificării de către Parlamentul României in anul 1994. Potrivit art. 20 alin 2 din Constituția României " daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte si legile interne, au prioritate reglementările internaționale".

O norma juridica care obliga proprietarul sa vândă imobilul, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate garantat de CEDO si un tratament legal profund discriminatoriu si inechitabil, mai ales in contextul in care spiritul dreptului privat nu poate fi decât unul de deplina echitate. Bunurile din domeniul privat al Statului au un regim juridic identic cu orice alt bun aflat in proprietatea privata a oricărei alte persoane. Așa cum nici o persoana fizica sau juridica nu poate fi obligata sa-si înstrăineze bunul daca interesele sale nu o cer, in mod similar, nici parații nu pot fi obligați sa înstrăineze bunuri din patrimoniul lor, fără ca aceasta obligație sa nu constituie o încălcare a CEDO.

Mai mult decât atât, la acest moment reclamanții nu au încheiat cu proprietarul un contract de închiriere valabil.

In ceea ce privește petitul al doilea al acțiunii solicita respingerea acestuia din următoarele motive:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 74/2007 "Fondul de locuințe destinate persoanelor și/ sau familiilor evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate în natură foștilor proprietari se constituie în conformitate cu prevederile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2006 privind măsuri pentru dezvoltarea activității în domeniul construcțiilor de locuințe prin programe la nivel național, aprobată prin Legea nr. 515/2006, de către consiliile locale din acele unități administrativ teritoriale care au înregistrat cereri formulate de către persoane îndreptățite, în condițiile prevederilor art. 15 alin. 2 din O.G. nr. 40/1999 privind protecția locuinței, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001.".

Iar potrivit Legii 1/2009. ^„(2^1) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, chiriașii care au cumpărat cu bună-credința imobilele în care locuiau și ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate, fie ca urmare a unei acțiuni în anulare, fie ca urmare a unei acțiuni în revendicare, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuințe din fondurile de locuințe gestionate de consiliile locale și/sau de M. Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor*). 2^{^}2) Persoanele prevăzute la alin. (2^{^}1) au dreptul de a locui cu chirie în aceste imobile și de a le cumpăra, suma pe care au plătit-o pentru cumpărarea imobilului naționalizat și care ulterior a fost restituit proprietarului constituindu-se, prin actualizare la nivelul pieței, avans la noul imobil.(2^{^}3) Până la realizarea acestor locuințe, chiriașii evacuați pot beneficia de atribuirea cu chirie a unor locuințe din fondul de imobile disponibil aflat în proprietatea sau în administrarea Regiei Autonome «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat». "

Cum rezultă din textele legale menționate anterior în vederea beneficierii de repartizarea unei noi locuințe solicitanții trebuie să fie persoane evacuate, ceea ce nu este cazul reclamanților.

Repartizarea locuințelor se face nominal, în funcție de disponibilități, în ordinea din lista de priorități, în urma depunerii unui dosar cu actele necesare conform legislației în vigoare.

În vederea soluționării cererilor persoanelor îndreptățite privind repartizarea unei locuințe, autoritățile administrației publice locale stabilesc măsurile necesare pentru luarea în evidență și pentru analiza solicitărilor primite. La stabilirea criteriilor stabilite se va ține seama de prevederile art. 1 alin. 3 și 4 respectiv ale art. 40 din Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În cadrul fiecărui criteriu la stabilirea ordinii de ierarhizare a cererilor se vor avea în vedere: condițiile de locuit ale solicitanților, numărul copiilor și al celorlalte persoane care gospodăresc împreună cu solicitanții, starea sănătății solicitanților sau a unor membri ai familiilor acestora, vechimea cererilor, venitul pe membru de familie.

Având în vedere aceste considerente solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată pârâta MINISTRUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI a solicitat să se constate că, raportat la primul capăt de cerere M.D.R.T. nu are calitate procesuală pasivă și solicită respingerea ca inadmisibilă al doilea capăt de cerere întrucât a fost prematur introdus.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat instanței să dispună obligarea pâratelor (MDRT și Consiliul Local al Municipiului Cluj-N.) la vânzarea către aceștia a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-N., . I. nr. 4, arătând că acest imobil a fost cumpărat de la . în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr._/21.04.2002, anulat ulterior r prin hotărâre judecătorească.

În subsidiar, reclamanții solicită asigurarea cu prioritate a unei locuințe din Fondul de Locuințe gestionat de Consiliul Local și/sau de M. Dezvoltării Regionale si Turismului, în condițiile an. 20 alin. 2¹ din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr.1/2009.

În ceea ce privește primul capăt de cerere, prin care se solicita utilizarea instituției la vânzarea către reclamanți a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-N., . I. nr. 4, înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a M.D.R.T.

În procesul civil calitatea procesuală pasivă presupune justificarea dreptului sau obligației unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil, precum și existența unei identități între persoana care este titular al dreptului în raportul dedus judecații (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuala pasivă).

Reclamanții fac referire în cererea de chemare în judecată la contractul de vânzare-cumpărare nr._/21.04.2002 încheiat cu .. contract care a fost anulat ulterior prin hotărâre judecătoreasca.

M. Dezvoltării Regionale și Turismului nu a fost parte în contractul de care se face vorbire, că nu există nicio relație contractuală sau de altă natură între instituție și reclamanți, al cărei obiect să îl formeze imobilul în litigiu, precum și faptul că instituția nu este proprietarul imobilului respectiv, astfel că M.D.R.T, nu poate fi obligat la vânzarea unui imobil care nu îi aparține.

Pe cale de consecință, solicită să constate că M.D.R.T. nu are calitate procesuală pasivă raportat la acest prim capăt de cerere și să dispuna în consecință.

În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, prin care se solicită instituției la asigurarea unei locuințe din Fondul de Locuințe gestionat Consiliul Local și/sau de M.D,R.T., înțelege să invoce excepția prematurității acțiunii formulate de către reclamanți și solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Reclamanții își întemeiază cel de-al doilea capăt de cerere pe prevederile art. 20 alin 2¹ din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009.

Art. 20 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 stabilește:"(2^l) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, chiriașii care au cumpărat cu bună-credință imobilele în care locuiau și ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate fie ca urmare a unei acțiuni în anulare, fie ca urmare a unei acțiuni în revendicare, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuințe din fondurile de locuințe gestionate de consiliile locale și/sau de M. Dezvoltări, Lucrărilor Publice și Locuințelor). (2²) Persoanele prevăzute la alin, (2¹) au dreptul de a locui cu chirie în acest

imobile și de a le cumpăra, suma pe care au plătit-o pentru cumpărarea imobilului naționalizat, și care ulterior a fost restituit proprietarului constituindu-se, prin actualizare la nivelul pieței, avans la noul imobil. (2³)Până la realizarea acestor locuințe, chiriașii evacuați pot beneficia de atribuirea cu chirie a unor locuințe din fondul de imobile disponibil aflat în proprietatea sau in administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat". Chiria pentru aceste locuințe va fi stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare"".

Reclamanții nu au făcut minime demersuri în vederea obținerii pe cale amiabilă a drepturilor prevăzute de art. 20 alin. 2 ind. 1 și 2² din Legea nr. 10/2001, aceștia adresându-se direct instanței.

Mai mult decât atât, Legea 10/2001 art. 20 alin. 2 ind.3, se refera la "chiriași evacuați”, iar reclamanții nu fac dovada că se încadrează în acesta situație.

M.D.RT. (care a preluat atribuțiile Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice Locuințelor nominalizat în lege) nu dispune de un fond de locuințe și nu "gestionează” locuințe în sensul acestor prevederi legale.

Având în vedere faptul că instituția nu dispune de nici un fond de locuințe și nici nu gestionează locuințe în sensul acestor prevederi legale, solicita să respinga ca inadmisibil cel de-al doilea capăt de cerere, care a fost introdus prematur, raportat la faptul că nu există norme metodologice care să clarifice modalitatea de aplicare a prevederilor legale invocate în cauză.

Față de considerentele mai sus, învederate, instituția nu are calitate procesuală pasivă raportat la primul capăt de cerere și să respinga ca inadmisibil al doilea capăt de cere, întrucât a fost prematur introdusă.

În baza dispozițiilor art. 242 alin (2) din C. proc. civ., solicită judecarea cauzei și în lipsa părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin cererea dedusa, reclamanții au solicitat instanței sa dispună obligarea paraților la vânzarea apartamentului nr. 5 din imobilul situat in P-ta A. I. nr. 4 cumpărat initial în baza Legii 112/1995, in baza contractului de vânzare cumpărare nr._/21.04.2002, cu plata avansului in condițiile art. 20 alin.2 ² din Legea nr.10/2001, modificata prin Legea nr. 1/2009, iar in subsidiar sa fie obligati parații sa le asigure reclamanților cu prioritate o locuința din fondul gestionat in conformitate cu art. 20 alin 2¹ din Legea nr. 10/2001 modificata prin Legea nr. 1/2009, cu cheltuieli de judecata, dupa ce prin Sentința Civila nr. 2861/2003 s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare si s-a dispus reînscrierea dreptului de proprietate al statului asupra apartamentului care a făcut obiectul vânzării.

M. Dezvoltării Regionale și Turismului nu a fost parte în contractul in discutie, deci nu există nicio relație contractuală sau de altă natură între acesta și reclamanți, el nu este proprietarul imobilului respectiv, astfel ca nu poate fi obligat la vânzarea unui imobil care nu îi aparține, el nu are calitate procesuală pasivă raportat la acest prim capăt de cerere, exceptia invocata in acest sens de parat fiind admisa ca intemeiata.

Exceptia prematuritatii cererii sau a inadmisibilitatii sunt mai degraba aparari de fond.

Pe fond, reclamanții au fost chiriasi ai paratului de rand 1 in temeiul contractului de închiriere nr._/10 mai 1999 asupra apartamentului nr. 5 din P-ta A. I. nr. 4, devenind ulterior proprietari in baza contractului de vânzare cumpărare nr._/21.04.2002.

Prin decizia civila nr.860/A/2003 pronunțată în dos. nr. 5178/2003 al Tribunalului Cluj a fost menținută sentinta civila nr. 2861/04.04.2003 pronunțată în dos. nr._/2002 al Judecătoriei Cluj-N. prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._/21.04.2002 și s-a dispus reînscrierea dreptului de proprietate al statului.

De la data anulării contractului de vânzare cumpărare pana in prezent, reclamanții ocupa spațiul in litigiu fără titlu, ei neavând la acest moment contract de închiriere valabil închiriat cu proprietarul.

Potrivit art. 9 din Legea 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta… pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală a prețului sau în rate.

Odată cu . prevederile Legii nr. 10/2001, aplicarea art. 9 din Legea 112/1995 și a art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 si-a încetat efectele, dreptul necondiționat al chiriașilor de a cumpăra locuințele ocupate cu titlu de chirie, transformandu-se într-un simplu drept de preemțiune.

Conform art. 42 alin, 3 din Legea nr. 10/2001, imobilele cu destinația de locuințe pot fi înstrăinate potrivit legislației in vigoare, chiriașii având drept de preemțiune.

Daca prin Legea nr. 112/1995 chiriașilor le-a fost conferit dreptul de a cumpăra imobilele ocupate cu titlu de chirie, prin Legea nr.10/2001, acestora le-a fost conferit doar un drept de preemțiune, cu un regim juridic total diferit.

Dispozițiile art. 52 din Legea nr. 10/2001 care prevăd că „la data intrării in vigoare a prezentei legi se abroga orice alte dispoziții contrare” sunt mai mult decat explicite, astfel ca se impune cu puterea evidentei ca la data intrării in vigoare a Legii nr. 10/2001, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 sunt abrogate implicit.

Este la fel de evident ca disp. art. 9 din Legea nr. 112/1995 încalcă in mod flagrant prevederile art. 1 din primul protocol adițional a Convenției Europene a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale " orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional" si deci in acest context are prioritate regkementarea europeana transpusa in dreptul intern.

O norma juridica care obliga proprietarul sa vândă imobilul reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate garantat de CEDO si un tratament legal profund discriminatoriu si inechitabil, chiar si cand e vorba despre bunurile din domeniul privat al Statului ce au un regim juridic identic cu orice alt bun aflat in proprietatea privata a oricărei alte persoane.

Mai este esential de subliniat ca in prezent, reclamanții nu au încheiat cu proprietarul un contract de închiriere valabil.

Conform Legii 1/2009. ^„(2^1) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, chiriașii care au cumpărat cu bună-credința imobilele în care locuiau și ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate, fie ca urmare a unei acțiuni în anulare, fie ca urmare a unei acțiuni în revendicare, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuințe din fondurile de locuințe gestionate de consiliile locale și/sau de M. Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor*). 2^{^}2) Persoanele prevăzute la alin. (2^{^}1) au dreptul de a locui cu chirie în aceste imobile și de a le cumpăra, suma pe care au plătit-o pentru cumpărarea imobilului naționalizat și care ulterior a fost restituit proprietarului constituindu-se, prin actualizare la nivelul pieței, avans la noul imobil.(2^{^}3) Până la realizarea acestor locuințe, chiriașii evacuați pot beneficia de atribuirea cu chirie a unor locuințe din fondul de imobile disponibil aflat în proprietatea sau în administrarea Regiei Autonome «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat». "

Conform textelor de lege redate, doar chiriașii evacuați sunt avuti in vedere de norma legala, ceea ce nu este cazul reclamanților.

Pentru considerentele ce preced, vazand actele dosarului, prevederile legale fidel redate, reiese clar ca cererea de fata nu este fondata, impunandu-se respingerea ei ca neîntemeiată.

In baza art. 274 C., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Dezvoltării Regionale și Administrtației Publice referitor la primul petit al acțiunii.

Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulata de reclamanții R. T. domiciliat în Cluj-N., Piața A. I., nr. 4, ., R. R. C. domiciliată în Cluj-N., Piața A. I., nr. 4, . în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIUL CLUJ-N. cu sediul în Cluj-N., .-3, județul Cluj, M. DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI cu sediul în București, Piața Victoriei, nr. 1, sector 1.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 19.02.2015.

JUDECĂTOR GREFIER

S. M. E. M.

Red/dact SM/24.04.2015

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Dezvoltării Regionale și Administrtației Publice referitor la primul petit al acțiunii.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 19.02.2015.

JUDECĂTOR

← Somaţie de plată. Sentința nr. 1290/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA		Somaţie de plată. Încheierea nr. 1963/2015. Judecătoria... →

Legea 10/2001. Sentința nr. 1889/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Sentința nr. 1889/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA