Plângere contravenţională. Sentința nr. 2122/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2122/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2122/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 596.110 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2122/2015
Ședința publică din data de 26.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: A. JOSZA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S.C. M. E. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul AUTORITATEA N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR – C. REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD-VEST CLUJ – C. REGIONAL J. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în ședința publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 N.C.P.C., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.02.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 25.08.2014, petentul S.C. M. E. S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.08.2014 întocmit de intimatul AUTORITATEA N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR – C. REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD-VEST CLUJ – C. REGIONAL J. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CLUJ și exonerarea de plata amenzii stabilite, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, petentul a arătat, în esență că, nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 21/1992.
Plângerea a fost legal timbrată.
În probațiune, petentul a depus în copie un set de înscrisuri (f. 5-7).
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare (f. 21-24) prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
Intimatul a arătat că petentul nu a respectat prev. O.G. nr. 21/1992 rap. la art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 99/2000.
În probațiune, s-au depus în copie un set de înscrisuri (f. 25-26).
În drept, au fost invocate disp. art. 205 N.C.P.C., O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 21/1992.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.08.2014, întocmit de intimatul AUTORITATEA N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR – C. REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD-VEST CLUJ – C. REGIONAL J. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CLUJ, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 18 din O.G. nr. 21/1992, privind protecția consumatorilor, reținându-se că în data de 07.08.2014, orele 14:00, la punctul de lucru situat în incinta Polus Center situat în Florești, .. 492-500, aparținând petentului, în cadrul vânzărilor de soldare cu preț redus, nu informează consumatorii în mod corect, complet și precis asupra datei de început a promoției cu preț redus, fiind informați doar asupra datei la care se încheie campania de reducere, respectiv 31.08.2014.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, față de data înregistrării pe rolul Judecătoriei Cluj-N..
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Instanța mai reține că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 18 din O.G. nr. 21/1992 sancționată de art. 50 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 21/1992.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.G. nr. 21/1992 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța constată că petentul, prin probele administrate nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Astfel, potrivit art. 18 din O.G. nr. 21/1992 Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
Conform art. 3 lit. b din O.G. nr. 21/1992 Principalele drepturi ale consumatorilor sunt: b) de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori;
În conformitate cu dispoz. art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, Orice anunț sau altă formă de publicitate privind soldarea trebuie să specifice obligatoriu data de debut a vânzării de soldare și durata acesteia, precum și sortimentul de mărfuri supus soldării în cazul în care operațiunea de soldare nu se referă la totalitatea produselor din structura de vânzare.
Instanța reține că petentul nu a informat consumatorii asupra datei de început a promoției, deși avea această obligație, conform dispoz. legale anterior menționate, contrar susținerilor din cuprinsul plângerii formulate, această atitudine fiind de natură a-i prejudicia din punct de vedere economic, contrar dispoz. art. 18, art. 3 lit. b din O.G. nr. 21/1992.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 N.C.P.C., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 corob. cu art. 258 N.C.P.C., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 249 N.C.P.C. doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea contravențională aplicată, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/08.08.2014 formulată de petentul S.C. M. E. S.R.L., cu sediul procesual la C.. av. F. G., în București, .. 96, Corp C49, . în contradictoriu cu intimatul AUTORITATEA N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR – C. REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD-VEST CLUJ – C. REGIONAL J. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca fiind neîntemeiată.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul Cluj în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. A. Josza
Red./Dact./A.P./4 ex./27.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2123/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Pretenţii. Sentința nr. 2092/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
