Pretenţii. Sentința nr. 2123/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2123/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2123/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 596.110 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2123/2015
Ședința publică din data de 26.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: A. JOSZA
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamantul S.C. G. DE L. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul D. I. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se constată că la data de 20.02.2015, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, din partea pârâtului concluzii scrise.
Se constată că la data de 23.02.2015, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, din partea reclamantei concluzii scrise.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în ședința publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.02.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 19.09.2014, reclamantul S.C. G. DE L. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul D. I. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 5.971,37 lei reprezentând debit neachitat, penalități de întârziere aferente debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că între părți s-au derulat relații între profesioniști conform contractului de intermediere nr. 578 BIS/29.05.2013.
În temeiul contractului anterior indicat, pârâtul avea obligația de a achita suma de 5.971,37 lei cu titlu de comision.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul nu a achitat suma anterior menționată.
Reclamantul a mai precizat că pârâtul, neexecutându-și obligația de plată, au fost calculate și penalități de întârziere conform dispozițiilor contractuale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 1270, art. 1447 N.C.C., art. 94, art. 148 N.C.P.C.
Cererea a fost legal timbrată.
În probațiune, s-a depus la dosarul cauzei, în copie un set de înscrisuri (f. 5-14).
Pârâtul, legal citat a depus întâmpinare (f. 20-24) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În probațiune, s-a depus la dosarul cauzei, în copie un set de înscrisuri (f. 46-67).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantul S.C. G. DE L. S.R.L. și pârâtul D. I. A. au existat raporturi între profesioniști, existând un contract scris cu privire la conținutul raporturilor juridice dintre părți, respectiv contractul de intermediere nr. 578 BIS/29.05.2013 (f. 12-14).
Obligația de a prezenta oferte compatibile cu cerințele indicate de către pârât, asumată prin contractul anterior indicat (art. 6.1 din Contract), a fost îndeplinită de reclamant, conform anexei nr. 1 la contract, semnată de către pârât (f. 14), fiindu-i prezentat imobilul apartament, situat Cluj-N., .. 58, ., având valoarea de 54.500 Euro, în conformitate cu cerințele menționate în contract (art. 2.2 alin. (2) din Contract).
Pentru imobilul anterior menționat, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, între pârât și proprietarul apartamentului, numitul P. C.-L. la data de 01.07.2013, pentru prețul de 58.000 Euro (f. 7-9).
Pentru serviciul prestat, în conformitate cu disp. art. 5 din contract, pârâtul avea obligația de a achita un comision, respectiv 2% + TVA calculat asupra valorii tranzacției imobiliare materializată într-o convenție de dobândire, dar nu mai puțin de 1.090 Euro + TVA (în cazul dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului. În speță, comisionul era în cuantum de 1.351,60 Euro (inclusiv TVA), ce reprezintă o valoare de 5.971,37 lei.
▪ Pârâtul a beneficiat de facilitățile prevederilor art. 6.1 din contract, contrar susținerilor sale, oferta prezentată corespunzând descrierilor imobilului căutat (apt. cu 3 camere, pentru prețul de 54.500 Euro), pârâtul semnând în acest sens anexa de la fila 14 din dosar.
▪ În ceea ce privește prețul achitat de pârât pentru imobilul apartament, respectiv suma de 58.000 Euro, instanța reține că acest fapt nu îi poate fi imputabil reclamantului. Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de pârât cu vânzătorul, în cunoștință de cauză. Prin urmare nu se poate reține că a fost obligat să plătească acest preț, în condițiile în care contractul de intermediere viza doar găsirea unei oferte, nu și „obligarea” părții de a o accepta, prin cumpărarea imobilului. Sub acest aspect, susținerile pârâtului apar ca fiind vădit neîntemeiate.
Mai mult, reclamantul a solicitat c/valoarea comisionului raportată la valoarea imobilului, așa cum a fost menționată în contractul de intermediere (54.500 Euro) și nu la valoarea efectiv plătită (58.000 Euro).
▪ Cu privire la dispoz. art. 1271 alin. (2) N.C.C. invocate, instanța reține că acestea nu sunt incidente, întrucât nu ne aflăm în prezența vreunei schimbări excepționale a împrejurărilor, comisionul fiind cunoscut pârâtului încă de la momentul semnării contractului de intermediere.
▪ Relativ la convenția de prestări servicii nr. 2719/09.10.2012, depusă de pârât la dosarul cauzei (f. 25-26), instanța constată că vânzătorul imobilului apartament – P. C.-L., cu care pârâtul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, a apelat și la serviciile altei agenții imobiliare, unde s-a menționat suma de 65.000 Euro, ca și preț de vânzare a proprietății. Rezultă astfel că, reclamantul a prezentat o ofertă chiar mai avantajoasă, oferind spre vânzare pârâtului același apartament pentru un preț inferior, acela de 54.500 Euro.
Pârâtul nu a achitat contravaloarea comisionului mai sus-menționat.
Reclamantul l-a convocat pe pârât la mediere dar acesta nu s-a prezentat și nici nu a contestat suma solicitată (f. 6, 10-11).
În drept, potrivit art. 1270 N.C.C., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Conform art. 1350 N.C.C., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat; atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
În temeiul art. 1516 alin. (1) N.C.C. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 alin. (2) N.C.C., „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Față de împrejurarea că, în speța de față, reclamantul - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 N.C.P.C., că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singurul care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este reclamantul, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care pârâtul o avea față de reclamant.
Prin urmare, instanța, constată că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, astfel că va admite acțiunea și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5.971,37 lei reprezentând contravaloare debit neachitat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile contractuale, respectiv art. 7.3 din contractul de intermediere nr. 578 BIS/29.05.2013, încheiat între părți.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile pentru curgerea penalităților de întârziere în cuantum de 4.418 lei aferente debitului principal (conform situație calcul - f. 3) calculate pentru perioada 07.07.2013 – 13.08.2013, către reclamant.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 717,82 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe pârât la plata către reclamant a sumei de 717,82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul S.C. G. DE L. S.R.L. cu sediul în Cluj-N., .. 99, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâtul D. I. A. cu domiciliul în com. Săcel, ., jud. Maramureș.
Obligă pârâtul la plata sumei de 5.971,37 lei reprezentând contravaloare debit neachitat și 4.418 lei penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada 07.07.2013 – 13.08.2013, către reclamant.
Obligă pârâtul la plata sumei de 717,82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de apel la Tribunalul Specializat Cluj în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. A. Josza
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 350/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2122/2015.... → |
|---|
