Plângere contravenţională. Sentința nr. 2139/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2139/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2139/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr.2139/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. C.
Grefier E. N. N.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petent C. I. și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională. (rejudecare după casare).
Procedura este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal, asistat de av. cu delegație la dosar și martorul S. M. F., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Instanța procedează la audierea martorului S. M. F., a cărui declarație este consemnată de către grefierul de ședință și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară încheiată etapa cercetării procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentului solicită anularea procesului-verbal în principal și, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
Instanța apreciază cauza în stare de soluționare, declară închisă faza dezbaterilor și reține cauza pentru deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 23.09.2011, petentul C. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, să se dispună anularea procesului verbal . nr._ din 11.09.2011, întrucât starea de fapt descrisă în procesul verbal nu corespunde realității, să se dispună înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.
În motivarea cererii, s-a arătat că starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, întrucât la momentul așa-numitei contravenții conducătorul auto se afla într-o parcare de pe marginea drumului național E 60.
Menționează faptul că, contravenientul cunoștea faptul că între orele 7,00 – 20,00 nu avea dreptul să circule pe drumurile naționale cu un astfel de autocamion a cărui masă legală depășea limitele legale. Arată faptul că autocamionul a fost încărcat într-un depozit din apropierea loc G., după care s-a deplasat în acea parcare pentru a aștepta trecerea orelor interzise de circulație.
Fapta de a circula pe drumul național circa 200 de m de la ieșirea din depozitul în care s-a încărcat până la parcarea destinată staționării tirurilor a reprezentat pentru agentul constatator o circulație pe drumul național în ciuda faptului că aceasta distanță era foarte mică și pur și simplu conductorul auto nu avea cum să evite o astfel de deplasare pe drumul național, această faptă nu trebuia să fie sancționată cu o asemenea amendă. Mai mult decât atât, fapta a fost constatată în timp ce șoferul se afla staționat în acea parcare, agentul constatator aducându-i la cunoștință că a observat acea ieșire la drumul național și că a intervenit doar în momentul în care șoferul a oprit autocamionul în vederea așteptării intervalului pentru a putea circula regulamentar.
Față de ora la care s-a constatat această contravenție și a modului cum aceasta a fost săvârșit de către șoferul autocamionului, consideră că s-ar fi impus aplicarea unei sancțiuni cu avertismentul întrucât este o primă abatere în acest sens, a contravenientului, menționează faptul că șoferul este unul profesionist, care cunoaște aceste norme legale precum și sancțiunile aplicabile, neriscând săvârșirea unei astfel de contravenții.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.
Cererea este scutita de taxa de timbru conform art. 36 din OG 2/2001.
A depus în probațiune copia procesului verbal de contravenție(f.5).
Legal citat cu aceasta mentiune, intimatul a depus intampinare la dosar prin care a solicitat respingerea plangerii(f.16).
Prin sentința civilă nr.3368/19.02.2013 a Judecătoriei Cluj-N. a fost respinsă plângerea formulată de petentul C. I. ca neîntemeiată, reținându-se că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.09.2011 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 2000 lei, în baza art. 3 alin. 1 HG 1777/2004 și nu a respectat semnificația indicatorului interzis autovehiculelor cu masa mai mare de 7,5 t în zilele de sâmbăta și duminica.
Prin decizia civilă nr.1493/2014, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admis recursul declarat de petent împotriva sentinței menționate cu consecința casării acesteia și trimiterii cauzei spre rejudecare, reținându-se în motivare, în esență, că instanța de fond nu a procedat la administrarea probei testimoniale încuviințate sau cel puțin nu a încercat epuizarea tuturor căilor privind încercarea administrării probei, cum este aducerea martorului cu mandat de aducere, fappt ce echivalează cu încălcarea dreptului la apărare a persoanei în cauză, prin privarea acesteia de posibilitatea administrării probei necesare pentru a dovedi susținerile proprii.
Cu ocazia rejudecării, instanța a procedat la audierea martorului încuviințat.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.09.2011 petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 2000 lei, in baza art.3 alin.1 HG 1777/2004, retinandu-se ca nu a respectat semnificatia indicatorului interzis autovehiculelor cu masa mai mare de 7,5 t in zilele de sambata si duminca.
Analizand procesul verbal atacat, prin prisma motivelor de nulitate absoluta prevazute de art. 17 din OG 2/2001, instanta constata ca acesta indeplineste conditiile de valabilitate prevazute de acest text legal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța retine ca petentul nu contesta situatia de fapt retinuta in procesul verbal, sustinand faptul ca știa că între orele 7,00 – 20,00 nu avea dreptul să circule pe drumurile naționale cu un astfel de autocamion a cărui masă legală depășea limitele legale, că autocamionul a fost încărcat într-un depozit din apropierea loc G., după care s-a deplasat în acea parcare pentru a aștepta trecerea orelor interzise de circulație circa 200 de m de la ieșirea din depozitul în care s-a încărcat până la parcarea destinată staționării tirurilor, aceasta distanță fiind foarte mică.
Martorul audiat a relatat instanței că petentul a fost nevoit să părăsească depozitul, deoarece muncitorii urmau să-l închidă, fiind chiar solicitați anterior să vină de la domiciliu pentru a încărca camionul.
Instanța constată astfel că starea de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității, iar petentul avea reprezentarea faptului ca urma sa circule pe o porțiune de drum pe care era interzis sa intre, considerând că nu avea altă soluție, asumându-și totodată comportamentul adoptat.
Ca urmare, deși nu se pot reține motive de nelegalitate sau netemeinicie a procesului verbal atacat, instanța, având posibilitatea să aprecieze asupra întinderii sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, apreciază că, în speță, scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, potrivit disp.art.7 din OG nr.2/2001. Instanța urmează a ține cont de faptul că petentul a parcurs o distanță mică de drum, doar până la prima parcare disponibilă după depozit, unde a și oprit la inițiativa sa, aspect confirmat și de martorul audiat, iar agenții constatatori se aflau în parcarea respectivă, fiind astfel evidentă intenția petentului de a se retrage și de a aștepta trecerea orelor interzise de circulație.
Față de cele expuse anterior, instanța urmează să admită în parte plângerea.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul C. I., cu sediul procesual ales la cab.av.G. L. N., în Aiud, ..14, ., jud.A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud.Cluj și, în consecință:
-dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.09.2011, în cuantum de 2.000 lei, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C. D. R. N. E. N.
Red./Dact.CD/4 ex./13.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2162/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Sentința nr. 2140/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
