Plângere contravenţională. Sentința nr. 2160/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2160/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 2160/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2160/2015
Ședința publică de la 27.02.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta PFA H. E. C. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă reprezentanta petentei, avocat Clejan L. M., cu împuternicire avocațială (f.57), precum și H. E. C., martorul P. I. A., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța procedează la identificarea martorului P. I. A. și la audierea acestuia sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în procesul – verbal separat atașat la dosar, fila 62.
Reprezentanta petentei învederează că a făcut demersuri privind starea de sănătate a numitului S. S., susținând că acesta are o privire pierdută și vorbire incoerentă, fiind ajutat de alte persoane, arată că nu l-au putut aduce și că are cunoștință că ar fi fost dus la o comisie medicală, nedeținând rezultatul comisiei. Aceasta învederează că nu stăruie în audierea numitului S. S..
Față de aspectele prezentate la acest termen de judecată de către reprezentanta petentei și ținând seama de starea de sănătate a numitului S. S., a.v. și înscrisurile depuse anterior la dosar, constată renunțarea petentei la administrarea probei, instanța apreciind că starea de sănătate a acestuia nu permite prezența sa în vederea audierii.
Având cuvântul în probațiune, reprezentanta petentei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind utile soluționării cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1, declară închisă faza cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 3 C.pr.civ., ia act de faptul că reprezentanta petentului și-a exprimat acordul ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată și, în temeiul art. 392 C.pr.civ., declară deschisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și motivată, cu anularea procesului verbal ca netemeinic și nelegal. Aceasta susține că în raport de probațiunea administrată, contravenția reținută excede cadrului legal, învederând că petenta nu are angajați, că desfășoară activitate de confecționare doar schelet pentru jerbe, activitate specifică zonei de munte. Totodată, susține că veniturile societății nu permit angajarea de salariați, iar faptul că numitul S. S., în calitate de vecin și rudă, se afla în curtea societății, nu conduce la dovada că acesta presta munci pentru petentă, mai mult, acesta este o persoană bolnavă, a suferit un accident vascular, fiind ajutat de către petentă. Reprezentanta petentei susține că există situații când petenta este ajutată de către soț, menționând că firma nu are salariați.
Reprezentanta petentei nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.11.2014 sub nr._, petenta PFA H. E. C., cu sediul în Mǎguri Rǎcǎtǎu nr. 130A, jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. F_, C._, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ, cu sediul în Cluj N., .. 2, jud. Cluj, cod fiscal_, să constate că procesul verbal . nr._, încheiat la data de 30.09.2014, este nelegal și netemeinic, având drept consecință exonerarea sa de la plata amenzii în sumă de_ lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivarea plângerii sale, petenta a reliefat împrejurarea că actul contestat nu îndeplinește cerințele de formă la care se referă art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, câtă vreme mențiunile pe care le cuprinde prezintă caracter ilizibil, indescifrabil, iar înștiințarea de plată atestă că procesul verbal ar fi fost încheiat cu mult timp înainte de a se percepe săvârșirea vreunei fapte, anume la 30.04.2014 și, totodată, nu s-a făcut referire la posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termenul de 48 de ore. Pe de altă parte, s-a apreciat că agentul instrumentator nu a specificat în procesul verbal constatările sale personale, ci a inserat o supoziție dictată lui S. S., care nu a avut calitatea de angajat, nefiind remunerat pentru prestarea vreunei munci, acesta fiind rudă, vecin și prieten cu reprezentantul petentei, simplul aspect că se afla în gospodărie la data controlului neputând fundamenta concluzia în sensul că ar fi efectuat muncă în favoarea sa. În același context, s-a considerat că la dresarea actului contestat nu au fost respectate prevederile art. 19 din O. G. nr. 2/2001, procesul verbal nefiind semnat de un martor, iar înștiințarea de plată datează din 30.04.2014, cu aproximativ 5 luni anterior controlului, reținându-se eronat că acesta s-ar fi derulat la 30.09.2014. În fine, relativ la sancțiunea stabilită, s-a relevat că amenda aplicată este imposibil de achitat, ținând seama de situația economică și veniturile realizate de petentă.
În drept, s-au invocat dispozițiile O. G. nr. 2/2001.
În susținerea demersului său procesual, petenta anexat, în copie, înscrisuri ( f. 6 - 17 și 25 - 30 ) și a solicitat, totodată, administrarea probei testimoniale constând în ascultarea martorului P. I. A. ( f. 23 ), respectiv depunerea de către intimat a actelor care au stat la baza dresării procesului verbal contestat.
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 5 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a depus la 23.12.2014 întâmpinare ( f. 36 - 39 ), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca fiind neîntemeiată și menținerea în întregime a actului contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a relevat că, fiind efectuat un control la punctul de lucru al petentei, la data de 21.08.2014, s-a identificat o persoană în activitate, aceasta completând o declarație pe proprie răspundere și precizând că deține calitatea de angajat din ziua de 21.08.2014, fără a se fi încheiat un contract individual de muncă, reținându-se așadar săvârșirea faptei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii. În ce privește susținerile legate de locul în care ar fi fost comisă contravenția, s-a considerat că acestea nu sunt justificate, inspectorul de muncă precizând că aceasta a fost săvârșită la punctul de lucru din Măguri R. nr. 130A, iar aspectele referitoare la înștiințarea de plată nu prezintă importanță raportat la legalitatea procesului verbal. Pe de altă parte, s-a subliniat că dresarea actului de sancționare s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, fiind evidențiate motivele ce au condus la încheierea procesului verbal în lipsa unui martor, iar în ce privește posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore, s-a relevat că actul normativ ce incriminează fapta nu stabilește o asemenea prerogativă, criticile de nelegalitate fiind deci nejustificate. Referitor la temeinicia actului, s-a apreciat că, din cuprinsul declarației date de către S. S., reiese cert că acesta avea calitatea de muncitor și angajat al petentei, fiind surprins pe când desfășura acțiuni specifice obiectului de activitate. În fine, s-a învederat că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia agentul constatator ar fi dictat persoanei identificate conținutul declarației, acesta neavând cunoștință despre starea raportului de muncă al unui salariat, fiind însă pe deplin informat asupra importanței declarației, iar raportat la amenda aplicată, s-a apreciat că aceasta răspunde exigențelor art. 21 din O. G. nr. 2/2001.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205 din C. proc. civ. și ale art. 16 alin. (1) și 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În probațiune, intimatul a anexat un set de înscrisuri ( f. 40 - 42 ).
Petenta a depus la 20.01.2015 răspuns la întâmpinare ( f. 49 - 51 ), prin care a reliefat că își menține poziția exprimată în cuprinsul plângerii, S. S. fiind rudă cu H. E. C. și neavând calitatea de salariat. Pe de altă parte, s-a subliniat că procesul verbal este lovit de nulitate relativă întrucât nu a fost prezent un martor la dresarea sa și nici nu s-a refuzat semnarea, iar relativ la situația de fapt, s-a învederat că înștiințarea de plată datează din 30.04.2014, cu aproximativ 5 luni anterior controlului, data realizării sale fiind indicată eronat.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar pentru petentă și proba testimonială constând în ascultarea martorului P. I., declarația dată fiind consemnată separat și atașată dosarului cauzei, după semnare ( f. 62 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 30.09.2014 de către intimat ( f. 7 - 10 și 40 - 41 ), petenta fost sancționată contravențional, aplicându-se o amendă în cuantum de_ lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 16 alin. (1) raportat la art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, constatându-se că aceasta a primit la muncă la punctul de lucru din Măguri R., în data de 21.08.2014, ora 18.24, pe S. S., fără a-i încheia un contract individual de muncă anterior începerii activității, fapta fiind săvârșită la persoana fizică autorizată H. E. C. în data de 21.08.2014, ora 18.24, la punctul de lucru din Măguri R. nr. 130A și rezultă și din fișa de identificare completată pe proprie răspundere de S. S. în data de 21.08.2014, ora 18.24 și constatată și sancționată în data de 30.09.2014, ora 12, la sediul ITM Cluj din Cluj N., .. 2.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
Din această perspectivă, raportat la criticile de nelegalitate formulate de petentă, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate, din considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, mai întâi, este de subliniat că agentul instrumentator a realizat, în situația particulară pe care a implicat-o constatarea, o descriere suficientă, concretă, clară și succintă a contravenției reținute, menționându-se data, ora și locul săvârșirii pretinsei fapte, precum și a dresării actului ( f. 7, 9 și 40 ), cu precizarea explicită a persoanei identificate ca desfășurând activitate în cadrul punctului de lucru al petentei, așa încât s-a conferit instanței posibilitatea realizării în mod adecvat a controlului jurisdicțional ulterior, fiind nejustificate susținerile legate de caracterul ilizibil, indescifrabil al procesului verbal, petenta având deplină cunoștință despre conținutul său și fiindu-i astfel conferită posibilitatea de a-și exercita pe deplin dreptul la apărare, pe calea formulării plângerii contravenționale. În al doilea rând, cu privire la împrejurarea că înștiințarea de plată ar cuprinde o dată anterioară constatării faptei, anume 30.04.2014 ( f. 8, 10 și 41 ), instanța consideră că, în realitate, rămâne în discuție o simplă eroare materială care nu poate impieta asupra legalității actului de sancționare, de vreme ce agentul instrumentator a individualizat în mod exact atât data săvârșirii faptei, respectiv 21.08.2014, cât și cea a constatării și dresării procesului verbal ( f. 7, 9 și 40 ), oricum elementele inserate în conținutul înștiințării de plată neputând fi în măsură a determina nulitatea actului de constatare, iar relativ la data controlului, aceasta decurge din mențiunile amintite ale inspectorului de muncă, care a precizat, în mod neechivoc, momentul comiterii faptei ca fiind 21.08.2014 ( f. 7, 9 și 40 ). În al treilea rând, instanța observă că, din reglementarea art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, rezultǎ cǎ este posibilǎ încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului sau chiar dacă acesta ar refuza semnarea, pentru aceste ipoteze legiuitorul stabilind obligația ca actul încheiat sǎ fie semnat de un martor, care sǎ confirme astfel modalitatea în care a fost dresat procesul verbal. În cauza de fațǎ, actul contestat a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, după cum s-a consemnat în cuprinsul său ( f. 7 - 10 și 40 - 41 ), însǎ o asemenea împrejurare nu este de naturǎ a atrage nulitatea procesului verbal, câtǎ vreme însuși legiuitorul permite întocmirea actului de constatare și sancționare atât în lipsa reprezentantului legal al contravenientului, cât și în cazul în care acesta ar refuza semnarea. Mai mult decât atât, în ce privește elementul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor, trebuie observat cǎ, potrivit art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, or în actul contestat s-au precizat, explicit, împrejurǎrile pentru care nu a fost posibilǎ semnarea procesului verbal de un martor, respectiv Persoanele prezente au calitate de agenți constatatori ( f. 8, 10 și 41 ), așadar au fost respectate prevederile art. 19 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Nu mai puțin, instanța apreciazǎ cǎ ar fi oricum în discuție o nulitate virtualǎ, condiționatǎ de existența unei vǎtǎmǎri produse petentei, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., vǎtǎmare care nu a fost însǎ probatǎ în prezentul litigiu contravențional. În al patrulea rând, nu prezintă relevanță elementul că nu s-a făcut trimitere la posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termenul de 48 de ore, în condițiile în care Legea nr. 53/2003 nu conferă o atare prerogativă contravenientului, sens în care trebuie luate în considerare dispozițiile art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, care se referă la inserarea unor mențiuni în acest sens numai în măsura în care actul normativ ce sancționează contravenția prevede o asemenea posibilitate, ceea ce nu este cazul în ipoteza de față.
În ce privește temeinicia actului de sancționare, instanța observǎ, cu titlu preliminar, cǎ în baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului, iar potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) din același act normativ, Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: ... e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În acest context, instanța reține că, față de ansamblul probelor administrate în cauză, nu există motive rezonabile care să susțină ipoteza că situația de fapt, astfel cum a fost consemnată în actul de constatare și sancționare contravențională, ar fi diferită de cea reală, fiind așadar întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentei, iar argumentele invocate de către aceasta din urmă în cuprinsul plângerii și al răspunsului la întâmpinare nu sunt de natură a înlătura antrenarea răspunderii sale, așa cum se va arăta în continuare.
Din această perspectivă, instanța reține că, din textul art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 rezultă că, pentru a putea fi reținută fapta pe care această normă o incriminează, se impune, pe de o parte, ca persoana fizică sau juridică sancționată să fi primit la muncă un număr de până la cinci persoane și, pe de altă parte, să nu se fi încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă, potrivit art. 16 alin. (1) din același act normativ. În acest context, instanța observă, așadar, că primirea la muncă a unei persoane, în sensul textului redat mai sus, semnifică împrejurarea că între aceasta din urmă și contravenient a intervenit un raport juridic de muncă, care nu s-a concretizat însă prin perfectarea unui contract individual de muncă, obligația de a trece la încheierea convenției, în formă scrisă, revenind în exclusivitate angajatorului, așa cum reiese din cuprinsul dispozițiilor art. 16 alin. (1) teza a II a din Legea nr. 53/2003. Pe de altă parte, nu poate fi negat că, potrivit art. 16 alin. (1) teza a III a din Legea nr. 53/2003, legiuitorul a instituit forma scrisă ad validitatem pentru încheierea valabilă a contractului, așadar angajatorul este ținut a trece la întocmirea sa în prealabil momentului în care salariatul începe a presta în mod efectiv muncă sub autoritatea sa, acest aspect rezultând, în mod indubitabil, din cuprinsul dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, ce stabilesc că Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă. În asemenea circumstanțe, este cert că, în măsura în care s-a convenit asupra elementelor raportului juridic de muncă, salariatul poate să desfășoare activitate numai dacă, în prealabil, a fost întocmit contractul în formă scrisă, iar un exemplar i-a fost și înmânat acestuia din urmă, fiind respectată și formalitatea la care se referă art. 16 alin. (2) din Legea nr. 53/2003.
În ce privește cauza de față, instanța reține, raportat la fișa de identificare completată de către S. S., care a fost surprins în activitate cu prilejul controlului efectuat de către intimat la punctul de lucru al petentei, în ziua de 21.08.2014 ( f. 42 ), că aceasta cuprinde mențiunile consemnate de către persoana respectivă, relative la munca prestată, aceea de muncitor și la data de la care se desfășura activitatea, anume din 21.08.2014, or în asemenea circumstanțe trebuie apreciat că, în mod neîndoielnic, a existat o primire la muncă a persoanei care a completat fișa de identificare, semnificând că între aceasta din urmă și petentă a intervenit un raport juridic de muncă. Din această perspectivă, instanța relevă că fișa anexată de către intimat întâmpinării a fost semnată de persoana găsită în activitate ( f. 42 ) și reprezintă mijloc de probă în cauză, neputând fi primită susținerea în sensul că, în realitate, conținutul declarației ar fi fost dictat de inspectorul de muncă, câtă vreme o atare împrejurare nu a fost și dovedită în condițiile art. 249 din C. proc. civ. Pe de altă parte, nu poate fi omis că, deși s-a evidențiat că agentul instrumentator nu ar fi specificat propriile constatări în actul dresat, ci o simplă supoziție nereală, totuși acest aspect este infirmat atât prin mențiunile inserate în procesul verbal, în sensul că fapta rezultă și din fișa de identificare completată pe proprie răspundere de S. S. ( f. 7, 9 și 40 ), cât și prin procesul verbal de control ( f. 12 - 13 ), fiind cert că inspectorul de muncă a perceput nemijlocit fapta imputată. În atare circumstanțe, instanța conchide, așadar, că la data la care a fost efectuat controlul de către intimat persoana identificată la fața locului desfășura, în concret, activitate în favoarea petentei și sub autoritatea sa, deși nu fusese respectată îndatorirea întocmirii, în scris, a contractului individual de muncă.
În acest context, instanța apreciază că, deși în cauză a fost administrată proba testimonială constând în ascultarea martorului P. I. ( f. 62 ), totuși acesta nu a relevat împrejurări care să privească în mod nemijlocit fapta reproșată petentei, atâta timp cât, la momentul la care s-a derulat controlul, persoana audiată nu se afla la punctul de lucru, iar martorul nici nu îl cunoaște pe S. S., care fusese identificat de agentul constatator cu prilejul verificării ( f. 42 ). Pe de altă parte, aspectele că petenta nu are salariați, respectiv că veniturile obținute nu permit angajarea unor persoane și că, în mod obișnuit, munca este prestată de H. E. C., după cum a relatat martorul ( f. 62 ), nu sunt în măsură a înlătura angajarea răspunderii contravenționale, în condițiile în care evaluarea privind întrunirea elementelor constitutive ale faptei trebuie realizată prin referire la momentul controlului realizat de intimat, când martorul nu era însă prezent ( f. 62 ) și nu prin raportare la o anumită situație cunoscută de acesta. În fine, nici susținerile petentei, în sensul că S. S. nu efectua vreo muncă în favoarea sa, ci era prezent în gospodărie în calitate de rudă, vecin și prieten, nu au fost confirmate prin probele administrate în cauză, față de conținutul fișei de identificare completată de acesta fiind cert că, în realitate, a fost surprins de către agentul instrumentator pe când desfășura, în concret, muncă sub autoritatea și în favoarea petentei ( f. 42 ). Nu mai puțin, nu prezintă vreo relevanță calitatea lui S. S., de vreme ce fapta reproșată petentei presupune tocmai împrejurarea că persoanele sunt primite în activitate în afara cadrului reglementat de Legea nr. 53/2003 și, totodată, trebuie considerat că, în realitate, orice formă de ajutor acordată unui profesionist de către o persoană fizică, în realizarea obiectului său social, se circumscrie, în mod necesar, prestării de muncă sub autoritatea și în favoarea sa, ce poate fi însă realizată numai în baza contractului individual de muncă, întocmit în condițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 întrucât, în caz contrar, ar însemna ca salariatul să fie privat de ansamblul drepturilor ce îi sunt recunoscute, potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, iar în privința angajatorului să nu poată fi examinată îndeplinirea obligațiilor stabilite de art. 40 alin. (2) din același act normativ, ceea ce nu ar putea fi acceptat, dată fiind importanța relațiilor sociale reglementate și intenția clară a legiuitorului de a asigura un climat bine determinat în care raporturile de muncă urmează să se desfășoare.
În consecință, având în vedere argumentele expuse în cele de mai sus, instanța conchide că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei contravenția prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, criticile sale fiind nejustificate, situația de fapt consemnată în procesul verbal fiind conformă celei reale, agentul constatator realizând, totodată, o încadrare juridică adecvată a faptei imputate.
În fine, instanța acceptă că, indiferent de calificarea conferită în dreptul intern, contravenția reproșată petentei este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că, indiferent de circumstanțe, prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentei ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme, în alte condiții, s-ar ajunge la situația în care unele delicte nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ), însă, în cauza de față, procesul verbal a fost considerat un mijloc de dovadă, iar consemnările agentului constatator s-au dovedit a fi conforme cu realitatea faptică, ținând seama de ansamblul probelor administrate. Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petenta a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale, care nu sunt însă susceptibile de a primi aplicare în etapa prealabilă sesizării instanței, în contextul dresării procesului verbal de către agentul constatator. Astfel, în fața organului jurisdicțional petenta a avut posibilitatea de a expune liber circumstanțele care, în opinia sa, au condus la sancționarea contravențională, a putut administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal și a susține alegațiile sale, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare nu ar corespunde celei reale.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a amenzii, instanța observă că, potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observǎ că amenda aplicată de către agentul constatator a fost stabilită prin referire la minimul special prevăzut de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, în raport de singura persoana identificată în activitate amenda aplicată fiind de_ lei, din această perspectivă neputându-se critica modalitatea în care s-a realizat individualizarea sancțiunii contravenționale. Pe de altă parte, nu poate fi omis că fapta imputată prezintă, în sine, un grad deosebit de ridicat de pericol social, date fiind consecințele negative produse ca urmare a prestării muncii în alte condiții decât cele prevăzute de lege, atât privitor la persoana în cauză, cât și relativ la necesitatea protejării interesului general. Totodată, este de relevat că, deși s-a identificat o singură persoană care presta muncă, la data controlului, fără a avea încheiat un contract individual de muncă, totuși, fapta reproșată prezintă, în concret, o gravitate ridicată, dată fiind și forma de organizare a petentei, precum și natura activităților desfășurate și amploarea lor. Nu mai puțin, trebuie observat că, raportat la gradul de pericol abstract al contravenției, în procesul de individualizare nu pot fi absolutizate aspectele legate de situația economică a petentei ( f. 16 ), ținând seama de împrejurarea că aceasta are calitatea de persoană fizică autorizată și nici cele privind modalitatea în care este derulată activitatea ( f. 25 - 30 ), așa încât instanța conchide că nu s-ar putea aprecia, față de fapta comisă, că ar fi justificată înlocuirea amenzii cu avertismentul, fiind realizată o corectă și adecvată individualizare a sancțiunii de către agentul instrumentator.
În consecințǎ, luând în considerare ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată urmeazǎ a fi respinsă ca neîntemeiată, procesul verbal contestat fiind temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de către petenta PFA H. E. C., cu sediul în Mǎguri Rǎcǎtǎu nr. 130A, jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. F_, C._, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 30.09.2014 de către intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ, cu sediul în Cluj N., .. 2, jud. Cluj, cod fiscal_.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
02.03.2015 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 158/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2158/2015.... → |
|---|
