Plângere contravenţională. Sentința nr. 2158/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2158/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 2158/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2158/2015
Ședința publică de la 27.02.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta B. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petenta B. M., care se legitimează cu C.I. . nr._, lipsă fiind martorul M. A. și reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că la termenul anterior de judecată s-a încuviințat proba testimonială constând în ascultarea martorului M. A., citat pentru acest termen de judecată și, observând lipsa acestuia, acordă cuvântul petentei cu privire la acest aspect.
Petenta învederează că martorul M. A. nu se poate prezenta, fiind plecat la o înmormântare, menționând că renunță la audierea acestuia și solicită audierea martorei Kispal V., vecina sa, prezentă în sala de judecată.
Față de precizarea petentei la acest termen de judecată, potrivit art. 9 alin.2 C.pr.civ., instanța ia act de faptul că se renunță la administrarea probei testimoniale constând în ascultarea martorului M. A., care nu se poate prezenta la acest termen de judecată.
Instanța apreciază utilă, potrivit art. 258 alin.1 C.pr.civ., audierea martorei Kispal V., prezentă la acest termen de judecată, apreciind că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 311 alin.2 C.pr.civ. ce se referă la înlocuirea martorilor, probă ce urmează a fi administrată și în condițiile art. 254 alin.2 pct. 4 C.pr.civ.
Se procedează la identificarea martorei Kispal V. și la audierea acestuia sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în procesul – verbal separat atașat la dosar, fila 42.
În temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1, declară închisă faza cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 3 C.pr.civ., ia act de faptul că petenta și-a exprimat acordul ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată și, în temeiul art. 392 C.pr.civ., declară deschisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul pe fond.
Petenta solicită anularea procesului verbal, învederând că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 19.11.2014 sub nr._, petenta B. M., CNP_, cu dom. în Cluj N., .. 15A, jud. Cluj și dom. ales în ., jud. Cluj, a contestat procesul verbal . nr._, încheiat la data de 10.11.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, solicitând anularea amenzii aplicate.
În motivarea plângerii sale, petenta a relevat starea de fapt care a stat la baza sancționării sale contravenționale, învederând că a efectuat anumite lucrări pentru racordarea locuinței la sistemul de apă, prin executarea unui șanț, însă fiica ei a aruncat asupra sa două sau trei lopeți de pământ, la data de 06.11.2014, iar apoi a astupat 5 m de șanț pe jumătate, astfel că la 10.11.2014 a apelat serviciul 112, agentul de poliție sosit la fața locului considerând că sesizarea realizată era nejustificată.
În drept, s-au invocat prevederile O. G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a anexat plângerii, în copie, un set de înscrisuri ( f. 3 - 7 ) și a solicitat administrarea probei testimoniale constând în ascultarea martorului M. A..
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 2 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat la 08.01.2015 întâmpinare ( f. 20 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a învederat cǎ actul de constatare conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, iar în privința temeiniciei sale, s-a relevat că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, făcând dovada până la proba contrară. Raportat la sancțiunea aplicată, s-a considerat că aceasta reflectă gradul de pericol social al contravenției, prin prisma criteriilor stabilite de art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Totodată, intimatul a reliefat și necesitatea respectării dispozițiilor Legii nr. 61/1991, în vederea asigurării climatului de ordine și liniște publică.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 - 206, 249, 223 alin. (3), 249 și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 61/1991.
În probațiune, intimatul a anexat, în copie, un set de înscrisuri ( f. 21 - 23 ).
Petenta a depus la 19.01.2015 răspuns la întâmpinare ( f. 31 ), contestând aspectele menționate în raportul agentului constatator și în actul de sancționare și arătând că martorul propus se afla ocazional pe stradă la momentul efectuării apelului 112, în scopul de a fi cerut ajutor pentru prejudiciul produs de fiica sa, petenta învederând, totodată, că solicită anularea amenzii în cuantum de 200 lei sau diminuarea ei.
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru pentru petentă și proba testimonială constând în ascultarea martorului Molodovan A., însă, față de neprezentarea acestuia la termenul din data de 27.02.2015 și având în vedere poziția exprimată de petentă, s-a trecut la ascultarea martorului Kispal V., declarația dată fiind consemnată separat și atașată dosarului cauzei, după semnare ( f. 42 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 10.11.2014 de către intimat ( f. 7 ), petenta B. M. a fost sancționată contravențional, fiind aplicată o amendă în sumă de 200 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. (1) lit. a) din același act normativ, reținându-se în sarcina acesteia împrejurarea că, la data de 10.11.2014, ora 10.35, pe .. 15 A din Cluj N., a apelat nejustificat la SNUAU 112 pentru că nu se înțelege cu fiica sa A. A. cu privire la efectuarea unor lucrări în curtea imobilului unde își are domiciliul, .. 15 A.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că starea de fapt, astfel cum a fost evidențiată în actul de constatare, este în deplină concordanță cu cea reală, fiind totodată întrunite și condițiile de tipicitate ale contravenției imputate petentei, criticile formulate fiind așadar neîntemeiate.
Din această perspectivă, trebuie reliefat, mai întâi, că potrivit art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: ... 11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat, fapta fiind sancționată cu amendă de la 100 lei la 500 lei, în condițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din același act normativ, din cuprinsul textului normei de incriminare rezultând că este necesară întrunirea a trei condiții de tipicitate pentru a putea fi reținută contravenția în discuție: să fi fost alarmat publicul, în general, organele cu atribuții de intervenție în caz de pericol sau cele de menținere a ordinii publice, această acțiune să fi fost săvârșită prin darea unor semnale de pericol sau prin solicitarea intervenției la fața locului și, în fine, activitatea menționată să fi fost efectuată fără un motiv întemeiat, împrejurarea care a determinat alarmarea publicului sau sesizarea organelor competente ale statului nefiind de natură a produce o asemenea reacție din partea persoanei interesate.
În al doilea rând, instanța reține cǎ, fațǎ de ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauzǎ, nu existǎ motive rezonabile care sǎ susținǎ ipoteza cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal contestat, ar fi diferitǎ de cea realǎ, fiind întrunite totodată elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentei, așa cum acestea au fost evidențiate mai sus. Din această perspectivă, instanța constată că nu poate fi negată sesizarea organelor de menținere a ordinii publice de către petentă, prin apelarea serviciului de urgență 112, aspectul în discuție fiind relevat, explicit, în cuprinsul plângerii ( f. 1 ), astfel că este îndeplinită prima condiție de tipicitate a faptei imputate. Pe de altă parte, este de observat că, așa cum însăși petenta a precizat, agenții de poliție s-au deplasat la fața locului ( f. 1 ), element confirmat și de fișa intervenției la eveniment ( f. 22 ), așadar este întrunită și cea de-a doua cerință reglementată prin norma de incriminare. În fine, instanța consideră că în mod corect s-a apreciat de echipajul de poliție care a ajuns la domiciliul petentei din Cluj N. că motivele care au stat la baza sesizării erau neîntemeiate, fiind nejustificată apelarea seriviciului 112 în circumstanțele date. Astfel, este de reținut, pe de o parte, că așa cum petenta a subliniat, ar fi fost solicitat ajutor pentru prejudiciul ce i-ar fi fost cauzat de fiica sa ( f. 31 ), prin aceea că ar fi fost astupată o anumită porțiune din șanțul executat pentru realizarea lucrărilor de racordare a locuinței la sistemul de apă ( f. 1 ), or un asemenea aspect nu se poate concretiza într-un motiv întemeiat, care să fundamenteze sesizarea organelor competente ale statului, în vederea intervenției la fața locului. Pe de altă parte, nu poate fi omis că, așa cum reiese din susținerile petentei ( f. 1 ), există un anumit conflict creat în relația cu fiica sa, care s-a manifestat pentru o perioadă relativ îndelungată de timp, astfel că, într-un asemenea context, nu se poate aprecia că o neînțelegere survenită la un moment dat, ținând seama de modalitatea și circumstanțele în care s-a particularizat, putea fi în măsură a justifica apelarea serviciului de urgență 112. Mai mult decât atât, instanța constată că, după cum petenta însăși a relevat, după episodul petrecut în ziua de 06.11.2014, ulterior, la data de 10.11.2014, ar fi observat că o parte din șanțul executat ar fi fost astupat, când a sesizat organele de poliție ( f. 1 ), or la acel moment pretinsul conflict era deja stins, chiar petenta precizând că faptele s-ar fi petrecut în lipsa sa ( f. 1 ), conturându-se concluzia în sensul că, indeniabil, la data apelului nu existau motive întemeiate care să stea la baza sesizării organelor de menținere a ordinii publice.
În același context, instanța observă că, deși a fost administrată proba testimonială constând în ascultarea martorului Kispal V. ( f. 42 ), elementele de fapt redate nu sunt în măsură a contura o altă apreciere raportat la existența faptei decât cea evidențiată în cele ce preced, în condițiile în care persoana audiată a menționat că, într-adevăr, petenta nu se înțelege bine cu fiica sa, or acest aspect nu poate fi de natură, în sine, a determina sesizarea organelor de menținere a ordinii publice. Nu mai puțin, relativ la împrejurarea că șanțul fusese astupat, trebuie precizat că, pe de o parte, nu este cert individualizată persoana care ar fi realizat o atare acțiune, câtă vreme chiar petenta a relevat că activitatea fusese derulată în lipsa sa ( f. 1 ), iar martorul a evidențiat că nu se afla de față când s-a aruncat pământ ( f. 42 ) și, pe de altă parte, relatarea petentei a fost în sensul că incidentul propriu - zis petrecut cu fiica ei a avut loc la 06.11.2014 ( f. 1 ), așadar observarea ulterioară a faptului că șanțul fusese acoperit, în lipsa petentei ( f. 1 ), nu putea justifica apelarea serviciului de urgență 112, pe fondul unor neînțelegeri constante și perpetuate în timp dintre petentă și fiica sa.
În fine, instanța constată că fapta imputată este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentei ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care unele delicte nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ), or chiar aceasta este situația și în cauza de față. Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petenta a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezentul litigiu, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentei ori cǎ aceasta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme în fața instanței petenta a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus, chiar în urma administrării probei testimoniale solicitată, care a fost supusă, desigur, aprecierii instanței, prin prisma criteriilor stabilite de art. 324 din C. proc. civ. Totodată, nu poate fi imputatǎ intimatului împrejurarea cǎ, odatǎ constatată fapta, nu au fost încheiate și alte acte, în afara celui de sancționare contravențională, sau cǎ nu existǎ și alte mijloace de probă de care intimatul să dispună și care să poată fi prezentate în fața instanței, câtǎ vreme aceasta ar însemna ca de fiecare datǎ când fapta este perceputǎ nemijlocit de cǎtre agentul constatator, acesta din urmǎ sǎ nu poatǎ trece la încheierea procesului verbal dacǎ nu ar exista și alte probe care sǎ confirme cele nemijlocit observate. În același context, trebuie relevat că, în fața instanței, s-au administrat toate mijloacele de probă propuse prin plângere, așadar nu se poate afirma că s-ar fi acordat prevalență prezumției de legalitate și temeinicie a actului de sancționare sau că s-ar fi depășit limitele rezonabile în care aceasta ar putea fi aplicată.
În consecință, față de cele anterior evidențiate, instanța conchide că procesul verbal contestat este temeinic și legal, criticile petentei fiind neîntemeiate. Astfel, contravenția reținută există, realizează conținutul constitutiv al normei de incriminare și este imputabilă petentei.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observǎ că amenda stabilită de către agentul constatator prin procesul verbal contestat a fost individualizată cu respectarea limitelor speciale ale sancțiunii, așa cum acestea sunt prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1991 ( f. 7 ). Totuși, trebuie apreciat că, raportat la circumstanțele personale ale petentei și la ansamblul împrejurărilor ce particularizează contravenția, săvârșită pe fondul unor neînțelegeri cu fiica sa, este posibilă reducerea amenzii la nivelul minimului stabilit de lege, anume 100 lei, sancțiunea în acest cuantum fiind de natură a contura certitudinea că, în viitor, vor fi respectate întocmai normele reglementate de Legea nr. 61/1991. Pe de altă parte, ținând seama de gradul de pericol social abstract al contravenției, reflectat atât prin limitele speciale ale amenzii, cât și prin finalitatea urmărită de legiuitor prin incriminarea faptei, anume aceea ca organele abilitate ale statului să nu fie sesizate decât în caz de nevoie și în mod justificat și având în vedere și scopul prefigurat prin comiterea contravenției, precum și urmările nefaste ce pot să apară în contextul apelării fără motiv întemeiat a forțelor de ordine, prin împiedicarea acestora să își exercite atribuțiile în situațiile în care prezența lor este imperios necesară, este de reținut că nu ar putea fi justificată înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În consecință, ținând seama de ansamblul elementelor anterior redate, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată va fi admisă în parte, urmând a fi reindividualizată amenda aplicată prin procesul verbal contestat, în sensul reducerii sale de la suma de 200 lei la suma de 100 lei.
Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, sens în care, luând în considerare împrejurarea că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, după cum rezultă din textul legal mai sus redat, instanța urmează a lua act că petenta nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de către petenta B. M., CNP_, cu dom. în Cluj N., .. 15A, jud. Cluj și dom. ales în . nr. 200, jud. Cluj, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 10.11.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_.
Reindividualizeazǎ sancțiunea amenzii aplicatǎ petentei prin procesul verbal contestat, pe care o reduce de la suma de 200 lei la suma de 100 lei.
Menține în rest procesul verbal contestat.
Ia act cǎ petenta nu a solicitat cheltuieli de judecatǎ.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
02.03.2015 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2160/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2162/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
