Plângere contravenţională. Sentința nr. 2157/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2157/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 2157/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2157/2015
Ședința publică de la 27.02.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul M. G. în contradictoriu cu intimatul C. SA - C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petentul lipsă, reprezentanta convențională a acestuia, av. B. O., în substituirea d-nei av. R. A., care depune delegație de substituire la dosar, fl. 53, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, procedând la verificarea competenței sale potrivit art.131 alin. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile din art. 10 indice 1 din OG nr. 15/2002.
Constatând că odată cu plângerea s-a formulat și o cerere de repunere în termen, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001, instanța invocă excepția tardivității formulării plângerii și acordă cuvântul reprezentantei petentului referitor la cererea de repunere în termen și la excepția invocatǎ.
Reprezentanta petentului învederează că petentul locuiește în Germania, depunând înscrisuri în acest sens la dosar (fl. 54-55), susținând că la data comunicării procesului verbal acesta nu se afla acasă și, potrivit prevederilor art. 186 C.pr.civ., acesta neavând posibilitatea ridicării corespondenței, este un motiv întemeiat pentru repunerea în termenul de 15 zile privind contestarea procesului verbal.
Instanța, potrivit art. 186 alin. 3 C.pr.civ. raportat la art. 248 alin.1 C.pr.civ., rămâne în pronunțare asupra cererii de repunere în termen și asupra excepției tardivității, invocate din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 19.11.2014 sub nr._, petentul M. G., CNP_, cu dom. în Cluj N., Piața Mǎrǎști . și dom. ales în Cluj N., .. 14, parter, jud. Cluj, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informaticǎ - C. -, cu sediul în București, .. 401 A, Sector 6, CUI_, înregistrată la O. R. C. sub nr. J40/552/15.01.2004, să dispună repunerea sa în termenul stabilit de art. 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, respectiv anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 19.08.2014, precum și a amenzii în sumă de 250 lei, respectiv obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea demersului său procesual, petentul a arătat că a fost sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2002, însă a învederat că nu mai deține în proprietate vehiculul înmatriculat sub nr._, la care se face referire în actul contestat, acesta fiind înstrăinat către o altă persoană, oricum la data pretinsei contravenții neaflându-se în țară. În ce privește cererea de repunere în termenul de introducere a plângerii, s-a subliniat că, raportat la prevederile art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., există motive care justifică întârzierea, de vreme ce procesul verbal a fost comunicat la domiciliul din România, unde nu locuiește nimeni, familia sa fiind stabilită în Germania, astfel că a fost împiedicat a lua cunoștință despre existența și conținutul actului contestat. Relativ la caracterul temeinic al procesului verbal, s-a subliniat de petent că nu a săvârșit fapta imputată, autoturismul aflându-se, de la data de 22.04.2014, în proprietatea unei alte persoane, așadar era imposibil să fi circulat cu vehiculul în ziua de 20.05.2014 prin localitatea Unirea.
În drept, s-au invocat prevederile art. 8 alin. (1) și (2), respectiv 10¹ din O. G. nr. 15/2002, ale art. 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, ale art. 186 și 293 din C. proc. civ., ale art. 1 alin. (2) și 24 alin. (2) din Ordinul nr. 1501/2006, precum și ale art. 6 din CEDO.
În susținerea plângerii sale, petentul a anexat, în copie, înscrisuri ( f. 8 - 12 ) și a solicitat administrarea probei testimoniale constând în ascultarea martorului C. D., respectiv depunerea de către intimată a planșei foto surprinsă de camerele aflate la dispoziția sa.
Plângerea a fost legal timbratǎ, fiind achitatǎ taxa judiciarǎ de timbru în sumǎ de 20 lei, potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013 ( f. 7 ).
Intimata a depus la 09.01.2015 întâmpinare ( f. 31 - 32 ), prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a relevat că procesul verbal cuprinde toate mențiunile stabilite de O. G. nr. 15/2002 coroborat cu O. G. nr. 2/2001, actul fiind dresat cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (2) și (3) din O. G. nr. 15/2002 și având inserată mențiunea că a fost generat și semnat electronic de agentul instrumentator, ce deține un certificat calificat. Pe de altă parte, s-a subliniat că responsabilitatea achitării rovinietei aparține persoanei înscrise în cartea de identitate ca deținător sau utilizator, or în cauză petentul figurează ca proprietar atât în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele publice, neexistând vreo obligație în sarcina intimatei de a efectua verificări legate de transferul dreptului de proprietate. Totodată, s-a învederat că petentul avea posibilitatea de a face demersuri pentru a obține radierea vehiculului de pe numele său, în condițiile art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul nr. 1501/2006, or acesta nu a depus diligențe într-un asemenea sens.
În drept, au fost invocate prevederile O. G. nr. 2/2001, ale O. G. nr. 15/2002, respectiv dispozițiile Legii nr. 455/2001 și Ordinul M. T. I. nr. 769/2010.
Intimata a anexat la dosar un set de înscrisuri ( f. 33 - 36 ).
Petentul a depus la 29.01.2015 răspuns la întâmpinare ( f. 43 - 45 ), prin care a relevat că, la momentul săvârșirii contravenției, nu mai avea calitatea de proprietar și nici de utilizator al vehiculului și, prin urmare, nu îi revenea obligația de achitare a tarifului, fiind indiferent că figura în continuare ca proprietar în certificatul de înmatriculare, sarcina de a efectua formalitățile de transcriere aparținând cumpărătorului. În ce privește planșele foto anexate întâmpinării, s-a apreciat că acestea nu susțin poziția intimatei, atâta timp cât din examinarea elementelor de latitudine și longitudine reiese că fapta ar fi fost comisă în jud. Călărași, loc. F., iar nu în Unirea, pe DN 17 km 67+900, care se află în jud. Bistrița, astfel că nu există corespondență între descrierea pretinsei fapte și probele care au stat la baza dresării procesului verbal.
Analizând, cu prioritate, cererea de repunere în termen, precum și excepția ridicată din oficiu, instanța reține următoarele:
Astfel cum dispune art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar în baza alin. (2) din cadrul aceluiași articol, În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac, din reglementarea redată rezultând că există trei cerințe care se impun a fi îndeplinite pentru a se putea dispune măsura în discuție: partea care nu și-a exercitat dreptul în termenul procedural imperativ să facă dovada unor motive temeinic justificate, care exclud orice culpă și care au determinat întârzierea, împrejurarea care a împiedicat partea să acționeze să fi intervenit înăuntrul termenului peremptoriu în care trebuia exercitat dreptul procedural, iar nu ulterior și, în fine, partea interesată să solicite repunerea în termen în intervalul de timp stabilit de lege, îndeplinind, totodată, actul de procedură pentru care fusese stabilit termenul imperativ.
În ce privește cauza de față, instanța apreciază că, în realitate, nu sunt îndeplinite cerințele evidențiate anterior, după cum se va releva în continuare. Astfel, mai întâi, trebuie observat că, deși în cuprinsul cererii de repunere în termen s-a susținut că petentul s-a aflat în imposibilitatea de a lua cunoștință despre încheierea și conținutul procesului verbal, de vreme ce locuiește împreună cu familia sa în Germania, iar comunicarea actului contestat s-a realizat la o adresă unde nu locuiește nimeni, în România ( f. 3 ), totuși aceste aspecte sunt infirmate prin înscrisurile anexate la dosar de către intimată. Astfel, așa cum lesne se poate observa, s-a încercat și realizat în mod efectiv procedura de comunicare a actului de constatare și sancționare contravențională, prin poștă, cu aviz de primire, potrivit art. 27 din O. G. nr. 2/2001, chiar petentul fiind persoana căreia i-a fost remisă corespondența, în ziua de 24.09.2014 ( f. 33 ), confirmarea de primire purtând mențiuni legate de actul comunicat și având inserată inclusiv . numărul cărții de identitate a petentului, care a semnat avizul de primire ( f. 33 ). În asemenea circumstanțe, nu se poate afirma că acesta din urmă s-ar fi aflat în imposibilitatea de a formula plângerea contravențională în termenul imperativ stabilit de art. 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, datorită unor motive temeinic justificate, atâta timp cât, din aspectul comunicării efective a procesului verbal, la domiciliul său din România, reiese că acesta se afla în țară la data indicată, astfel că putea să promoveze demersul procesual cu respectarea termenului legal peremptoriu, nefiind în prezența unui motiv care să justifice întârzierea. În al doilea rând, instanța constată, într-adevăr, că petentul a înregistrat la autoritățile competente din Germania faptul mutării sale în statul menționat, începând cu data de 01.12.2012, după cum rezultă din certificatul eliberat în acest sens ( f. 54 ), însă, cu toate acestea, simplul element că petentul locuiește în Germania nu poate reprezenta o împrejurare, ce exclude orice culpă din partea sa, care să permită repunerea în termenul de formulare a plângerii contravenționale, în circumstanțele în care la momentul comunicării procesului verbal, care i-a parvenit efectiv ( f. 33 ), petentul se afla în țară și putea, așadar, să întreprindă acțiunile necesare promovării unui demers procesual vizând actul de constatare și sancționare contravențională, chiar și prin mandatarea unei persoane în acest sens. Pe de altă parte, instanța reține că nu sunt întrunite nici celelalte două cerințe necesare pentru dispunerea repunerii în termen, dat fiind că nu a rezultat că o împrejurare care l-ar fi împiedicat pe petent să acționeze ar fi intervenit înăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, ce a fost realizată la 24.09.2014 ( f. 33 ), certificatul eliberat de autoritatea germană datând din 11.12.2012 ( f. 54 ), neexistând înscrisuri care ateste că, în intervalul de timp de după comunicare, petentul s-ar fi reîntors în Germania și nici data la care aceasta s-ar fi realizat și, totodată, având în vedere același aspect menționat, nu se poate verifica nici dacă, în realitate, actul procedural a fost îndeplinit în termenul de 15 zile de la încetarea pretinsei împiedicări.
În consecință, ținând seama de argumentele expuse în cele ce preced, în baza art. 186 alin. (1) - (3) din C. proc. civ., cererea petentului de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale va fi respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art. 10 din O. G. nr. 15/2002, Contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, iar conform dispozițiilor art. 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Așadar, instituind calea de atac ce poate fi promovată împotriva actului de constatare și sancționare contravențională, legiuitorul stabilește și un termen imperativ în care poate fi introdusă plângerea, a cărui nerespectare atrage respingerea sa ca fiind tardiv formulată. Pe de altă parte, în acest context trebuie să fie avute în vedere și dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care determinând modalitatea de calcul a termenelor procedurale pe zile, statuează că nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, respectiv prevederile alin. (2) din cadrul aceluiași articol, în temeiul cărora Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. Totodată, nu poate fi omis că, așa cum dispune art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.
În ce privește cauza de față, instanța observă că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 19.08.2014, a fost comunicat petentului prin poștă la 24.09.2014, după cum se poate observa din cuprinsul confirmării de primire anexată de către intimată la dosar ( f. 33 ) și, pe de altă parte, trebuie reținut că plângerea formulatǎ a fost depusă la oficiul poștal în ziua de 18.11.2014 ( f. 13 ). Așadar, ținând seama de data comunicării procesului verbal, anume 24.09.2014 ( f. 33 ), respectiv de momentul depunerii plângerii, respectiv 18.11.2014 ( f. 13 ) și având în vedere aprecierea instanței asupra cererii de repunere în termen, se impune concluzia în sensul că aceasta a fost tardiv formulată, termenul de 15 zile în care plângerea trebuia introdusă, potrivit art. 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, fiind de mult timp împlinit la data la care aceasta a fost efectiv promovată.
În concluzie, cum art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 stabilește în sarcina instanței obligația de a verifica dacă plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege și cum în cauza de față acest termen era deja împlinit la data depunerii sale, potrivit art. 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 raportat la prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) coroborat cu art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., instanța urmează a admite excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, excepție invocată de instanțǎ din oficiu și va dispune respingerea acesteia ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale, introdusǎ de cǎtre petentul M. G., CNP_, cu dom. în Cluj N., Piața Mǎrǎști ., jud. Cluj și dom. ales în Cluj N., .. 14, parter, jud. Cluj.
Admite excepția tardivitǎții formulǎrii plângerii contravenționale, excepție invocatǎ de instanțǎ din oficiu.
Respinge ca fiind tardiv formulatǎ plângerea introdusǎ de către petentul M. G., CNP_, cu dom. în Cluj N., Piața Mǎrǎști ., jud. Cluj și dom. ales în Cluj N., .. 14, parter, jud. Cluj, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 19.08.2014 de cǎtre intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informaticǎ - C. -, cu sediul în București, .. 401 A, Sector 6, CUI_, înregistrată la O. R. C. sub nr. J40/552/15.01.2004.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
27.02.2015 - 4 ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 505/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2159/2015.... → |
|---|
