Plângere contravenţională. Sentința nr. 2306/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2306/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 2306/2015
ROMÂNIAOperator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDEȚUL C.
JUDECĂTORIA C.-N.
Dosar civil nr._
SENTINȚA civiLĂ Nr. 2306/2015
Ședința publică din data de 03.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. O.-M.
Grefier: Z. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de către petenta N. R. în contradictoriu cu intimatii M. C.-N. si Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima si a doua strigare a cauzei, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform prevederilor articolului 94 pct. 4 din codul de procedură civilă raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001 si art. 101 din OG nr. 15/2002.
Raportandu-se la prev. art. 237 alin. 2 pct. 1 NCPC, instanta pune in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului C.-N., astfel cum a fost invocata prin intampinare.
In conformitate cu prev. art. 33 alin. 1 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 36 si art. 40 NCPC, instanta admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului M. C.-N. si respinge plangerea contraventionala formulata in contradictoriu cu intimatul M. C.-N., ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, aratand ca nu exista identitate intre aceasta parte si subiectul raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii. In acest sens, instanta retine ca orice plangere contraventionala trebuie formulata impotriva organului care a aplicat sanctiunea, denumit organ constatator si, in speta, procesul-verbal de contraventie contestat nu a fost intocmit de catre intimatul M. C.-N., astfel ca partea nu are legitimare procesuala in cauza.
În probațiune, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civila și de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Având în vedere mijloacele de probă ce sunt necesare pentru solutionarea cauzei, instanța apreciază că nu mai este necesară estimarea duratei cercetării procesului conform art. 238 din Codul de Procedură Civilă, din moment ce plangerea poate fi solutionata chiar la acest termen de judecată, pe baza mijloacelor de proba existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară încheiată cercetarea procesului si, intrucat partile nu sunt prezente pentru a le fi acordat cuvantul in dezbateri, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 28.10.2014, sub nr._, petenta N. R. a solicitat instanței, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._.
În esenta, in motivarea plângerii, petenta a arătat că a vandut autoturismul marca Ford KA si mijlocul de transport a fost scos din evidentele fiscale, de pe numele sau, la data de 14.12.2012.
Plangerea nu a fost motivata in drept.
Au fost depuse documente in probatiune.
Cererea a fost legal timbrata.
La data de 10.11.2014, prin serviciul registratură al Judecătoriei C.-N., intimatul M. C.-N. a depus, la dosarul cauzei, intampinare, solicitand respingerea actiunii reclamantei, ca fiind inadmisibila. Pe cale de exceptie, fata de prev. art. 36, art. 40 si art. 245 NCPC, intimatul a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului C.-N., deoarece procesul-verbal de constatare a contraventiei nr._/22.09.2014 a fost emis de catre Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C., astfel ca M. C.-N. nu are calitatea de organ constatator sau organ care a aplicat sanctiunea.
La data de 09.01.2015, prin serviciul registratură al Judecătoriei C.-N., intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C. a depus, la dosarul cauzei, intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca fiind nefondata si neintemeiata si mentinerea procesului-verbal de contraventie.
A invocat intimata nerespectarea de catre petenta a disp. art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002 si a apreciat ca procesul-verbal de contraventie indeplineste toate conditiile prevazute de OG nr. 2/2001, fiind intocmit in conformitate cu disp. art. 9 alin. 2 si 3 din OG nr. 15/2002, in lipsa contravenientului si a martorilor, constatarea contraventiei fiind efectuata cu ajutorul mijloacelor specifice ale SIEGMCR.
In sfarsit, a mai precizat intimata ca procesul-verbal contestat contine mentiunea expresa ca a fost generat si semnat electronic de catre agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA. In acest sens, s-a invederat instantei ca semnatura electronica este un element independent de inscris, fie ca este sub semnatura privata sau autentic, iar semnatura electronica reprezinta forma digitala a semnaturii olografe, avand aceeasi functionalitate si aplicabilitate ca si semnatura olografa.
A apreciat intimata ca, potrivit art. 7 si art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, obligatia de plata revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este inscris in certificatul de inmatriculare si contractul de vanzare-cumparare incheiat de catre petent cu un cocontractant produce efecte doar fata de partile care l-au incheiat si nu poate fi opus tertilor, orice schimbare a proprietarului autoturismului in cauza devenind opozabila tertilor doar dupa transcrierea dreptului de proprietate in evidentele SPCRPCIV.
In drept, au fost invocate disp. OG nr. 2/2001 si OG nr. 15/2002.
Intampinarii i-au fost anexate inscrisuri si planse fotografice.
In cadrul sedintei publice din data de 03.03.2015, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului M. C.-N. si a respins plangerea contraventionala formulata in contradictoriu cu intimatul M. C.-N., ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pentru solutionarea plangerii, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 22.09.2014, agentul constatator din cadrul intimatei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- subunitatea C. a interogat baza de date și a constatat că, la data de 23.06.2014, ora 15:01, pe DN1 km 482+200m, pe raza localitatii Floresti, jud. C., vehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost fotografiat cu ajutorul unei camere video ANPR, întrucât acest nr. de înmatriculare nu s-a regăsit în baza de date în care sunt conținute toate rovinetele valabile la data înregistrării contravenției.
În consecință, s-a procedat la interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor- Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului existent între intimată și această instituție și s-a identificat proprietarul vehiculului care a circulat fără a avea rovinetă valabilă pentru data de 23.06.2014, ca fiind petenta N. R..
Raportandu-se la aceste informatii, la data de 22.09.2014, același agent constatator din cadrul companiei intimata a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, conform caruia a fost sancționata contravențional petenta, în calitate de proprietar al vehiculului cu nr. de înmatriculare_, prin aplicarea sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.
Arătând că nu a săvârșit fapta contravențională, intrucat a vandut autovehiculul implicat in savarsirea contraventiei, petenta a promovat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actului de sancționare.
În drept, potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinetă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, in conformitate cu mentiunile anexei II a aceluiași act normativ.
Art. 7 din OG nr. 15/2002 arată că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar, în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. Definind noțiunea de utilizator, art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002 stipulează că utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Reglementând maniera în care pot fi constatate și sancționate contravențiile ce aduc atingere normelor privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002 arată că se poate face constatarea contravențiilor și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, după cum este și cazul procesului-verbal de contravenție contestat. În această ipoteză, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În temeiul art. 10 din OG nr. 15/2002, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, nici petenta, in motivarea actiunii sale, nu a invocat motive de intocmire nelegala a actului, ci doar netemeinicia aplicarii sanctiunii contraventionale.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, având în vedere natura faptei imputate, a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauzele „Öztürk împotriva Germaniei”, „Huseyin Turan împotriva Turciei”) sau a scopului punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „N. G. împotriva României”, mai sus menționată, în care s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petenta a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, prin probatoriul depus la dosar și să dovedească sancționarea sa neîntemeiată. Astfel, din înscrisurile administrate, în probațiune, pentru petenta, a reieșit faptul că autovehiculul marca Ford KA, cu nr. de înmatriculare_, . WF0BXXPRB2Y72288, a fost vândut de către petenta, la data de 14.12.2012, cumpărătorului Marton Tihamer-Dezso, la această dată fiind predată posesia mașinii și toate actele acesteia, dupa cum rezulta din copia contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit existenta la dosar.
Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit a și fost înscris în evidențele fiscale, după cum reiese din copia procesului-verbal de scoatere din evidența fiscală a mijloacelor de transport, eliberat sub nr._/14.01.2013, de către M. C.-N.- Direcția Impozite și Taxe Locale, înscris conform căruia autovehiculul a fost instrainat si radiat de pe numele petentei la data de 14.12.2012. Ori, prin înregistrarea contractului în evidențele Municipiului C.-N.- Direcția Impozite și Taxe Locale, înscrisul sub semnătură privată a dobândit dată certă, conform dispozițiilor art. 278 alin. 1 pct. 3 din Codul de Procedura Civila.
Cumpărătorul nu a procedat la efectuarea procedurii de înmatriculare a autoturismului achiziționat pe numele său, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, astfel că, în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor, petenta era inscrisa, la data de 23.06.2014, ca proprietar al autoturismului implicat in săvârșirea contravenției. În consecință, consultând această bază de date, intimata a întocmit procesul-verbal de contravenție pe numele petentei și i-a aplicat acestuia sancțiunea contravențională corespunzătoare, reținând că era proprietarul autovehiculului.
Instanța apreciază, insa, că sancționarea petentei pentru săvârșirea contravenției constând în aceea că, la data de 23.06.2014, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu deținea rovinetă valabilă, este netemeinică, deoarece nu contravenienta era proprietar al autoturismului la acea dată. Este adevărat că, în baza art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, este obligat să achite tariful de utilizare și contravaloarea rovinetei persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, fie ea proprietar sau utilizator, dar aceste dispoziții legale sunt menite doar să faciliteze sarcina agenților constatatori competenți să constate și să sancționeze contravenții la normele privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, de a stabili cine este persoana care raspunde contravențional pentru neîndeplinirea obligației legale de a achita taxa de drum. Este instituită, așadar, prezumția că persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare este contravenient, dar aceasta prezumție poate fi răsturnată pe calea unei plângeri contravenționale precum cea de față, instanța fiind abilitată în temeiul prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 să se pronunțe asupra temeiniciei procesului-verbal de contravenție.
În consecință, din moment ce petenta a făcut dovada că autovehiculul pentru care a fost sancționata contravențional nu se mai afla în proprietatea sa la data constatării contravenției, apare evidentă întocmirea netemeinică a procesului-verbal de contravenție și reținerea săvârșirii contravenției în sarcina sa, dat fiind ca a fost incalcat principiul raspunderii personale ce guverneaza materia dreptului contraventional. Ar fi inechitabil să se impună obligația de a suporta sancțiuni contravenționale unei persoane care a vândut un autovehicul doar pentru faptul că persoana cumpărătorului nu a înțeles să-și respecte obligația de a înmatricula acel autoturism pe numele său.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a admite plângerea contravențională, a anula procesul-verbal de constatare a contravenției și a exonera petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 250 lei.
In temeiul principiului disponibilitatii ce guverneaza actiunea civila, instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta N. R., CNP_, cu domiciliul în localitatea C.-N., ., . în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6 și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit, la data de 22.09.2014, de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C..
Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 250 lei.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2015.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red.D./Dact.D.
4 ex./03.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2304/2015. Judecătoria... | Încetare executare silită. Sentința nr. 2309/2015.... → |
|---|
