Plângere contravenţională. Sentința nr. 2378/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2378/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 2378/2015
Operator de date cu caracter personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Dosar nr._
Sentința civilă nr.2378
Ședința publică din 04.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. G. R.
Grefier: F. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta .., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. -DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect - plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.02.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 04.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /04.12.2013, petenta .. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/15.09.2013, prin care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.3 pct.26 din Legea nr.61/1991 republicată; de asemenea, a solicitat să se constate prescripția executării sancțiunii; în subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului; fără cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta a invocat nelegalitatea procesului-verbal de contravenție contestat pentru nerespectarea disp. art.16 din O.G. nr.2/2001 în ceea ce privește descrierea stării de fapt, precum și pentru încălcarea dreptului său de a formula obiecțiuni.
De asemenea, a invocat și netemeinicia actului de constatare, arătând, în esență, că nu a încălcat nicio normă prevăzută de dispozițiile legale indicate de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de constravenție.
În drept, au fost invocate disp. art.16, 17, 19, 27, 13 - 14, 31 - 36, 5, 21 din O.G. nr.2/2001, art.3, 4 din Legea nr.61/1991 republicată, art.292 și urm. N.C.P.C., art.309 și urm. N.C.P.C.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 06.02.2014 (filele 22 - 28), intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, arătând că procesul-verbal de contravenție în litigiu a fost legal și temeinic întocmit, atât sub apectul existenței contravenției reținute în sarcina petentei, cât și din punct de vedere al individualizării sancțiunii aplicate.
În drept, au fost invocate disp. disp. O.G. nr.2/2001, Legea nr.61/1991, precum și art.249 N.C.P.C.
La data de 26.02.2014 petenta a depus un răspuns la întâmpinarea formulată de către intimat.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială cu martorii Ș. M. M. (fila 59) și J. M. S. (fila 62).
Analizând materialul probator al cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 15.09.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Municipiului C.-N. - procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentei i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.26 din Legea nr.61/1991, și anume pentru faptul că la data respectivă, ora 0135, cu ocazia efectuării controlului la punctul de lucru al acesteia, situat pe ., s-a constatat că a fost tulburată liniștea locatarilor de pe ., între orele 2200 - 0800, prin producerea de zgomote prin folosirea aparatelor și instrumentelor muzicale la intensitate mare.
Examinând în acest context mai întâi legalitatea actului în litigiu, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Cât despre motivul de nulitate invocat de către petentă - referitor la descrierea defectuoasă a faptei contravenționale - instanța consideră că această critică este lipsită de pertinență, întrucât cerința prevăzută de art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind descrierea faptei contravenționale cu indicarea locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei se analizează în concret în funcție de specificitatea fiecărei fapte contravenționale; or, în cauză instanța consideră că modul în care a fost descrisă fapta în discuție este suficient, astfel încât nu mai este necesar ca procesul-verbal în speță să conțină precizări suplimentare pentru a se putea verifica întrunirea conținutului constitutiv al contravenției și pentru a se putea aprecia asupra gravității acesteia.
De asemenea, nici motivul de nulitate referitor la încălcarea dreptului său de a formula obiecțiuni nu poate fi reținut, în condițiile în care în cuprinsul actului de constatare în litigiu s-a consemnat mențiunea că acesta a fost întocmit în lipsa contravenientei; or, obligația instituită în sarcina agentului constatator de disp. art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001 - privind aducerea la cunoștința contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct în procesul-verbal aceste obiecțiuni - presupune, în mod logic, ca situație premisă, prezența contravenientului la momentul încheierii actului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține mai întâi că în materie contravențională - în lumina jurisprudenței recente a Curții Europeane a Drepturilor Omului care a statuat că prezumția de nevinovăție - una din garanțiile specifice ale dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenție (și implicit, corolarul acesteia, exprimat în adagiul „in dubio pro reo”) trebuie să guverneze și domeniul dreptului contravențional, în măsura în care o faptă din sfera acestei forme de ilicit juridic poate fi calificată ca fiind „o acuzație în materie penală” (în sensul autonom al acestei noțiuni convenționale europene) - situația de fapt consemnată în actul de constatatare a contravenției trebuie confirmată prin administrarea de probe, ce cad în sarcina agentului constatator, iar aceasta independent de faptul dacă respectiva contravenție a fost sau nu constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator.
Or, în cauza dedusă judecății intimatul nu a produs nicio dovadă în sensul confirmării celor reținute în sarcina petentei.
Ca atare, instanța apreciază că în speță se impune concluzia în sensul că situația de fapt reținută în sarcina contestatoarei nu corespunde realității și, prin urmare, că în mod neîntemeiat a fost reținută în sarcina acesteia săvârșirea contravenției prev. de art.3 pct.26 din Legea nr.61/1991.
Față de considerentele mai sus expuse și apreciind că plângerea dedusă judecății în acest dosar este întemeiată, instanța, în baza disp. art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, o va admite și va anula procesul-verbal de contravenție . nr._/15.09.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de către petenta .., cu sediul procesual ales la C.. Av. I. I. M., în C.-N., ..18, ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. -DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/15.09.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea apelului se va depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. G. R. F. C.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5032/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 2379/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
