Reziliere contract. Sentința nr. 5015/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Judecătoria CLUJ-NAPOCA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 5015/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 5015/2015

Dosar nr._

ODCP nr. 3185

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

CIVIL

SENTINȚA CIVILĂ Nr.5015/2015

Ședința publică de la 20.05.2015

Completul format din:

PREȘEDINTE I. - C. V. C.

Grefier D. S.

Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . SRL București, având ca obiect rezoluțiune contract.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.04.2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2014, înregistrată sub nr._ și precizată ulterior reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . SRL a solicitat instanței să constate revocarea contractului de mandat de către pârâtă; sa dispună obligarea paratei la plata sumei de 14,628.17 lei, cu cheltuieli de judecata.

În motivare a arătat că la data de 24.06.2014, s-a încheiat între părți contractul de mandat_, pentru recuperarea creanței în cuantum de 147,461.40 lei de la debitoarea pârâtei .. În îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, reclamanta a demarat procedura amiabilă de recuperare, notificând debitoarea . și încercând contactarea telefonică a reprezentanților acesteia.

La data de 21.07.2014 reprezentantul legal A. S. al societății pârâte a solicitat în mod expres încetarea demersurilor efectuate în cadrul procedurii de recuperare, cât și rezilierea unilaterală a Contractului de Mandat_/24.06.2014. Conform legii, mandantul care revocă mandatul este obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocării nejustificate ori intempestive. Prin convenția lor expresa părțile au evaluat anticipat întinderea prejudiciului, astfel prin urmare pârâta datorează reclamantei sumele solicitate prin acțiune.

În drept, s-a inv. art. 194 Cod Procedura Civila.

Pârâta S. C. EXPERT SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, în principal, ca insuficient timbrată (la termenul la care s-a judecat cauza, pârâta a arătat că nu mai susține această excepție), iar în subsidiar, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că revocarea contractului de mandat s-a dispus întrucât reclamanta nu a depus diligentele necesare pentru recuperarea creanței pârâtei, ci dimpotrivă, a prejudiciat interesele acesteia prin formularea și depunerea la P. de pe L. Judecatoria Câmpeni a unei plângeri penale împotriva administratorului societății debitoare, dl B. N., cu scop strict sicanator, in urma căreia acesta din urma a contactat pârâta și i-a comunicat că, datorită conduitei adoptate în raport cu societatea pe care o reprezintă și cu dânsul personal, nu mai are disponibilitatea de a soluționa amiabil incidentul de plata ivit în cadrul unei eventuale Tranzacții și că va formula, la rândul său, în același mod șicanator, o plângere penală împotriva reprezentantului pârâtei.

Principala obligație ce-i incumbă mandatarului este aceea de a executa mandatul ce i-a fost încredințat cu diligenta unui bun proprietar. In speța, reclamanta nu a dat dovada de o astfel de diligenta, conduita sa în îndeplinirea mandatului nefiind profitabilă, ci dimpotrivă, prejudiciabilă pârâtei.

Menționează faptul că, la data încheierii contractului de mandat nr._ /24.06.2014 cu reclamanta, pârâta demarase deja executarea silita împotriva debitoarei NEWAMPORT COMPANI SRL în Dosar execuțional nr. 607/25.05.2014 al B. B. T., astfel ca demersurile de recuperare a creanței se desfășurau exclusiv de către și prin intermediul executorului judecătoresc, care până la acea dată efectuase toate actele de executare silita necesare recuperării creanței, respectiv emiterea de somații, înființări de popriri, etc. Practic, demersurile reclamantei-mandatare de recuperare a creanței s-au limitat la emiterea de adrese expediate via mail către debitoarea NEWAMPORT COMPANI SRL si către B. B. T., contactarea telefonica a reprezentanților debitoarei si utilizarea unor metode de intimidare si amenințare a reprezentantului acestuia, care au culminat cu plângerea penala menționata mai sus, cu efecte dezavantajoase pentru pârâtă.

In aceste condiții, pârâta a fost nevoită să solicite încetarea acestui contract de mandat deoarece nu a avut efectul scontat, manoperele utilizate de către mandatară pentru recuperarea creanței nefiind în măsura să asigure nici măcar o plată parțială în contul creanței pârâtei, ci dimpotrivă, anularea oricăror șanse de soluționare amiabilă a litigiului.

Arată că, în condițiile stării de insolvență iminentă a debitoarei pârâtei, NEWAMPORT COMPANI SRL, - dovedita prin inițierea de către aceasta a procedurii concordatului preventiv- soluționarea amiabila a incidentului de plată în cadrul unei Tranzacții era singura șansă de recuperare a creanței de către pârâta, având in vedere existenta unor creditori prioritari - bugetari și garantați.

În urma încetării contractului de mandat si a renunțării la plângerea penala, pârâta a fost invitata la o negociere în vederea semnării unui contract de concordat preventiv care urma a salva societatea debitoare NEWAMPORT COMPANI SRL de la iminenta stare de insolvență și in vederea acceptării ofertei de plata eșalonată a creanței.

Subliniază că, în ciuda angajamentului de a redacta declarația de renunțare la plângerea penală (rezultând din corespondenta via mail intre pârâtă și mandatara-reclamanta, nici aceasta obligație nu a fost îndeplinita de reclamanta, pârâta procedând în consecința, la data de 04 august 2014, la redactarea și transmiterea declarației de retragere, prin intermediul unui avocat.

Până in prezent nu a fost achitata integral suma datorata pârâtei de către debitoarea NEWAMPORT COMPANI SRL, iar plățile parțiale ale debitului s-au efectuat după încetarea contractului de mandat cu reclamanta și independent de demersurile întreprinse de mandatara-reclamantă.

In aceste împrejurări, creanța pretinsă nu este exigibila, întrucât, potrivit alin 1 din Anexa 1 la Contractul de mandata nr_ /24.06.2014, „onorariul se va plați in termen de maxim trei zile calendaristice de la data la care debitorul achita debitul in contul mandantului". Or, reclamanta nu a făcut dovada vreunei plați in contul creanței pârâtei, prin urmare termenul de trei zile nu a început sa curgă si in consecința nici scadenta creanței pretinse de către reclamanta-mandatara nu s-a împlinit. În același sens, arată că penalitățile de întârziere-daune moratorii in suma de 1% pe zi nu au început să curgă în lipsa scadenței debitului principal.

Mai mult, in cadrul raportului juridic intre profesioniști născut din contractul de mandat anterior menționat, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 72/2013, potrivit cărora clauzele contractuale cuprinse in Anexa 1 alin 1 si alin 6 din contractul de mandat nr._ /24.06.2014, pot fi calificate drept clauze abuzive, fiind lovite de nulitate absoluta (art. 12, art. 13 lit. b din Legea 72/2013). In fine, un aspect esențial in aprecierea netemeiniciei pretențiilor reclamantei este lipsa emiterii si comunicării către pârâtă a vreunei facturi fiscale cu privire la debitul pretins.

Invocă excepția de neexecutare a contractului prevăzută de art. 1556 din Noul Cod Civil, având in vedere faptul ca reclamanta nu si-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de mandat nr._ /24.06.2014, si nu a recuperat nici măcar parțial creanța până la data revocării mandatului.

De altfel, astfel cum se poate observa din lecturarea fisei client depusa in extenso de către reclamanta, toate demersurile acesteia in raporturile cu debitoarea au urmărit exclusiv îndestularea onorariului mandatarului si nicidecum recuperarea creanței.

In fine, reclamanta nu a făcut dovada existentei si întinderii prejudiciului cauzat de pârâtă prin revocarea a contractului de mandat, care nu fost „intempestiva", așa cum se susține, ci a survenit ca urmare a conduitei culpabile și lipsite de diligență a reclamantei, iar clauza penala de care se prevalează mandatara, cuprinsă în Anexa 1 alin. 1 la Contractul de mandat nr._/24.06.2014 este vădit abuziva și supusă prevederilor art. 1541 alin. 1 lit. b din Noul cod civil, întrucât excede cuantumului rezonabil al prejudiciului ce putea fi estimat la momentul încheierii contractului, tinzând sa conducă la o îmbogățire fără justă cauză în favoarea reclamantei.

In drept, s-au invocat: art. 205, art 194 alin 1 lit c, art 453 din NCPC; art 2018, art 1541 alin 1 lit b, din Noul Cod civil; art 12, art 13 lit b din Legea 72/2013; art 3 alin 1 din OG 80/2013.

Pe parcursul judecării cauzei, la dosar s-au depus: Contractul de mandat și anexe (f. 4-6), acte efectuate în executarea mandatului (f. 7-26, 30-45), corespondență între părți (f. 27-29), factura on. av. Și OP (f. 65, 66), cerere de retragere a plângerii penale și dovada comunicării (f. 67-68),

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 24.06.2014 între părți s-a încheiat contractul de mandat nr._/24.06.2014 prin care pârâta . SRL a mandatat reclamanta ., să recupereze creanța în cuantum de 147,461.40 lei de la debitoarea pârâtei ..

În îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, reclamanta a demarat procedura amiabilă de recuperare, notificând debitoarea . și încercând contactarea telefonică a reprezentanților acesteia. De asemenea, reclamanta a formulat o plângerea penală împotriva administratorului debitoarei ..

Ambele părți au arătat că la data de 21.07.2014 reprezentantul legal al societății pârâte a solicitat în mod expres încetarea demersurilor efectuate în cadrul procedurii de recuperare și a revocat Contractul de Mandat_/24.06.2014.

Conform art. 6, anexa 1, pag. 1 la contractul de mandat „Termenul prezentului mandat este de 24 de luni de la data semnării” (...) „Daca mandantul dorește renunțarea/încetarea prezentului contract înainte de termenul stipulat, el va achita către mandatar onorariul stabilit in Anexa 1 pag 2 a contractului, întrucât se considera nu a lăsat libertatea de acțiune Mandatarului si prin aceasta a prejudiciat șansele de rezolvare, colectare/recuperare a creanței, care a format obiectul acestui mandat.

În temeiul art. 1, par. 2 anexa 1, pag. 1 la contractul de mandat, onorariul se va plăti în termen de maxim 3 zile calendaristice de la data la care debitorul achită debitul în contul mandantului, sub sancțiunea plații de daune moratorii și cominatorii în valoare de 1% pe zi întârziere raportat la valoarea obiectului contractului de mandat.

În drept, potrivit art. 2009 C. civil, Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant.

Conform art. 2017 C.civ., (1) Mandatarul nu poate să depășească limitele stabilite prin mandat. (2) Cu toate acestea, el se poate abate de la instrucțiunile primite, dacă îi este imposibil să îl înștiințeze în prealabil pe mandant și se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. În acest caz, mandatarul este obligat să îl înștiințeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării mandatului, iar în temeiul art. 2018 C.civ., (1) Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ținut să execute mandatul cu diligența unui bun proprietar. Dacă însă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligența pe care o manifestă în propriile afaceri. (2) Mandatarul este obligat să îl înștiințeze pe mandant despre împrejurările care au apărut ulterior încheierii mandatului și care pot determina revocarea sau modificarea acestuia.

În lumina art 2.026 C.civ., Mandantul este obligat să repare prejudiciul suferit de către mandatar în executarea mandatului, dacă acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului., iar conform art. 2027 C.civ., Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat să plătească mandatarului remunerația, chiar și în cazul în care, fără culpa mandatarului, mandatul nu a putut fi executat.

Potrivit art. 2.030 C.civ., Pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, mandatul încetează prin oricare dintre următoarele moduri: a) revocarea sa de către mandant; b) renunțarea mandatarului; c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului. Cu toate acestea, atunci când are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activități cu caracter de continuitate, mandatul nu încetează dacă această activitate este în curs de desfășurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renunțare al părților ori al moștenitorilor acestora.

Art. 2.031 C.civ. stabilește condițiile revocării astfel: (1) Mandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat și chiar dacă a fost declarat irevocabil. (2) Împuternicirea dată unui nou mandatar pentru aceeași afacere revocă mandatul inițial. (3) Mandatul dat în condițiile prevăzute la art. 2.028 nu poate fi revocat decât cu acordul tuturor mandanților.

În temeiul art. 2.032 C.civ., (1) Mandantul care revocă mandatul rămâne ținut să își execute obligațiile față de mandatar. El este, de asemenea, obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocării nejustificate ori intempestive. (2) Atunci când părțile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se consideră a fi nejustificată dacă nu este determinată de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forță majoră.

Art. 1556 din C.Civ., prevede: (1) Atunci când obligațiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părți nu execută sau nu oferă executarea obligației, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligații, afară de cazul în care din lege, din voința părților sau din uzanțe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi. (2) Executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor și ținând seama de mica însemnătate a prestației neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credințe.

Potrivit art. 1270 C. civil, (1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. (2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.

În temeiul art. 1538 C.civ., (1) Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. (2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală. (3) Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. (4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu. (5) Dispozițiile privitoare la clauza penală sunt aplicabile convenției prin care creditorul este îndreptățit ca, în cazul rezoluțiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, să păstreze plata parțială făcută de acesta din urmă. Sunt exceptate dispozițiile privitoare la arvună.

În temeiul art. 1541 alin. 1 lit. b din C.civ., (1) Instanța nu poate reduce penalitatea decât atunci când: b) penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului. Al. 2 al aceluiași articol prevede: În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), penalitatea astfel redusă trebuie însă să rămână superioară obligației principale.

Art. 12 din Legea 72/2013 prevede: Practica sau clauza contractuală prin care se stabilește în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă.

Art. 13 din Legea 72/2013 dispune: În determinarea caracterului abuziv al unei clauze sau practici, instanța ține cont de toate circumstanțele cauzei, în special de: a) abaterile grave de la practicile statornicite între părți sau de la uzanțele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri; b) nerespectarea principiului bunei-credințe și a principiilor de diligență în executarea obligațiilor; c) natura bunurilor sau serviciilor; d) neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plată sau de la rata dobânzii, potrivit prezentei legi; e) poziția dominantă a cocontractantului în raport cu o întreprindere mică sau mijlocie.

În speță, instanța constată că nu se pune problema aplicării art. 1, par. 2 anexa 1, pag. 1 la contractul de mandat întrucât această dispoziție reglementează modalitatea în care se va face plata în eventualitatea executării mandatului, iar în speță nu este cazul unei asemenea executări, câtă vreme părțile sunt de acord că mandatul a fost deja revocat.

De asemenea, în speță nu este aplicabil art. 1556 din C.Civ., întrucât, ca urmare a revocării mandatului reclamanta nu mai avea de executat nici o obligație față de pârâtă. Câtă vreme reclamanta nu mai are de executat nici o obligație exigibilă față de pârâtă, pârâta nu poate invoca excepția de neexecutare a contractului, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 1556 din C.Civ.

Prin art. 6, anexa 1, pag. 1 la contractul de mandat părțile au stabilit un termen aferent contractului de mandat—astfel, pe durata acestui termen contractul nu era revocabil. Mandantul avea, conform art. 2030 lit. a C.civ., posibilitatea să revoce mandatul chiar înainte de împlinirea termenului, ceea ce a și făcut. Procedând în acest fel, în speță devin incidente dispozițiile art. 2.032 C.civ. descrise mai sus, în raport de care (pentru că mandatul era irevocabil), revocarea se consideră a fi nejustificată dacă nu este determinată de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forță majoră. În speță nu s-a invocat un caz fortuit ori de forță majoră și nu s-a demonstrat că ar fi existat un caz de culpă a mandatarului, prin urmare instanța va considera că suntem în prezența unui caz de revocare nejustificată a mandatului iar mandantul este obligat să repare prejudiciul suferit de mandatar în executarea mandatului.

Faptul că reclamanta nu a reușit nici măcar recuperarea parțială a debitului nu poate fi considerat un caz de culpă a acesteia întrucât mandatul a fost revocat la scurt timp după ce a fost dat (mai puțin de o lună) și cu mult înainte de împlinirea termenului stipulat de părți (24 de luni). Formularea unei plângeri penale împotriva administratorului debitoarei pârâtei nu poate fi considerată de plano o îndeplinire neconformă a mandatului (deși în mod obișnuit recuperarea unei creanțe nu presupune formularea unei plângeri penale), mai ales că la art. 3 din Contractul de mandat s-a precizat expres că „Mandatarul va putea să îndeplinească orice acte de procedură (...) penală, să îndeplinească orice formalități de orice natură(...).” În speță nu s-a probat caracterul „pur șicanator” al acestei plângeri penale, susținerile pârâtei în acest sens fiind simple alegații nesusținute de nici un mijloc de probă.

Prevederea de la art. 6, anexa 1, pag. 1 la contractul de mandat are valoarea unei clauze penale în sensul art. 1538 al. 1 C.civ. prin care părțile au stabilit anticipat valoarea prejudiciului suferit de mandatar în executarea mandatului, în cazul în care mandantul decide să revoce mandatul înainte de împlinirea termenului. Clauza îndeplinește toate condițiile prev. de lege, fiind valabil asumată de către ambele părți. Creanța astfel stabilită este certă și lichidă—valoarea clauzei penale este expres arătată în contract și nu depinde de măsura în care mandatarul și-a îndeplinit obligațiile. În lipsa unui termen stipulat în contract, de la momentul revocării mandatului creanța este și exigibilă.

Deși clauza penală este egală cu valoarea prețului mandatului, instanța apreciază că în speță nu se impune reducerea penalității în raport de art. 1541 alin. 1 lit. b din C.civ. Pentru a decide în acest sens instanța are în vedere specificul contractului încheiat între părți și rolul clauzei penale. Având în vedere natura contractului clauza penală trebuie să fie într-un cuantum suficient pentru a nu permite mandantului să folosească abuziv dreptul său de a revoca mandatul. În concret, dacă nivelul clauzei penale ar fi mai scăzut mandantul ar avea posibilitatea să permită mandatarului să efectueze toate actele necesare în vederea îndeplinirii mandatului și odată ce recuperarea creanței ar fi certă, să revoce de îndată mandatul pentru a nu fi nevoit să achite prețul stabilit prin contractul de mandat—asumându-și plata clauzei penale care, prin ipoteză, ar fi mai mică decât prețul stabilit prin contract. Astfel fiind, numai o clauză penală de o valoare egală cu cea a contractului permite reclamantei să se pună la adăpost de astfel de practici și, totodată, să se asigure că, în eventualitatea unui abuz din partea cocontractantului, își va recupera întregul prejudiciu.

Față de aceste considerente, luând în considerare și criteriile prev. la art. 13 din Legea 72/2013, instanța constată că nivelul clauzei penale este departe de a fi „vădit inechitabil” în sensul art. 12 din Legea 72/2013. De altfel, aceste dispoziții se aplică doar în cazul unor practici sau clauze contractuale prin care se stabilește termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare, iar în speță nu este cazul.

Pentru aceste motive, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată, să constate revocarea contractului de mandat de către pârâtă și să dispună obligarea paratei la plata sumei de 14,628.17 lei.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța arată că, potrivit art. 453 C.p.c.,(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Având în vedere acest temei juridic, faptul că solicitările reclamantei vor fi admise în tot, principiul disponibilității care guvernează întregul proces civil, precum și împrejurarea că reclamanta, pentru a promova prezenta cerere, a achitat taxa de timbru în valoare de 836,40 lei, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 836,40 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta ., cu sediul in Balotesti, .. 101, Jud. Ilfov, avand CUI RO_, identificat prin nr. înregistrare la Registrul Comerțului J_, cont ROI8 RZBR_ 6567, deschis la Raiffeisen Bank-Agentia Lujerului, prin Administrator I. U., în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediu social în Cluj-N., .. 9, Jud. Cluj, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și având cod unic de înregistrare atribuit fiscal RO_, prin reprezentant legal, dl. S. S. A., în calitate de administrator, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat N. C. situat în Cluj N., Calea Dorobantior, nr.76, ..

Constată revocarea contractului de mandat nr._/24.06.2014, de către mandant—pârâta . SRL.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 14,628.17 lei cu titlul de debit principal.

Obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 836.40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria Cluj N..

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.05.2015.

JUDECĂTOR, GREFIER,

V. C. I. C. D. S.

Red. CICV/4ex./20.05.2015

Dosar nr._

HOT.

20.05.2015

Admite cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . SRL.