Plângere contravenţională. Sentința nr. 2730/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2730/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 23825/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2730/2015
Ședința publică din 13.03.2015
Instanța constituită din :
JUDECĂTOR: P. VICTORIȚA P.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii in dosarul civil nr._, avand ca obiect plangere contraventionala inaintata de petentul S. R. VICENTIU, in contradictoriu cu intimatul M. C. N. – Directia Generala Politia Locala, privind procesul verbal de constatare a contraventiei ., nr._ din data de 25.09.2014.
La apelul nominal facut in cauza se constata lipsa partilor.
Se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publică din 12.03.2015, cand partea prezenta a pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședinta din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotarare.
JUDECĂTORIA
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus la data de 28.10.2014 petentul S. R. V., a solicitat in contradictoriu cu intimatul M. C.- N. - DIRECȚIA GENERALA POLITIA LOCALA - DIRECȚIA ORDINE PUBLICA TRAFIC RUTIER SERVICIUL ORDINE SI SIGURANȚA PUBLICA, anularea Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 25.09.2014 de către agentul constatator C. F. din cadrul DGPL C.-N. Directa Ordine Publica Trafic Rutier, cu consecința înlăturării sancțiunilor dispuse prin acesta respectiv, amenda in cuantum de 400 lei, in principal, ca nelegal întocmit, iar in subsidiar, ca netemeinic; cu cheltuieli de judecata (taxa de timbru, onorar avocat), pentru următoarele
In fapt, prin Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._, întocmit la data de 25.09.2014, orele 22:00 de către agentul constatator C. F. din cadrul DGPL C.-N., Direcția Ordine Publica Trafic Rutier, s-a dispus sancționarea petentului cu amenda in suma de 400 lei.
Pentru a dispune astfel, agentul constatator a reținut la data de 25.09.2014, ora 22:00 faptul ca petentul nu a comunicat, in termenul solicitat, datele de identificare ale persoanei căreia i-a fost încredințat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ . spre a fi condus, la data de 26.06.2014, ora 19:20 pe . C.-N. conform adresei nr._ menționata in procesul verbal.
Apreciază procesul-verbal întocmit ca fiind nelegal si netemeinic impunându-se anularea acestuia și înlăturarea sancțiunii contravenționale dispuse în sarcina petentului.
I. Sub aspectul legalității, petentul apreciază că Procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 25.09.2014, orele 22:00 de către agent constatator C. F. din cadrul DGPL C.~N., Directia Ordine Publica Trafic Rutier, nu îndeplinește condițiile legale prevăzute in mod imperativ de art 19 din OG 2/200 in sensul ca actul sancționator întocmit in lipsa petentului « contravenient» nu este semnat de către un martor si nici nu se menționează motivele pentru care lipsește semnătura martorului, astfel cum prevede imperativ textul art 19 alin 3 din OG 2/2001.
Apreciază ca acest motiv de nelegalitate a actului sancționator atacat atrage nulitatea relativa, fiind vorba de un viciu procedural - neconfirmarea celor consemnate de către agentul de poliție - care nu poate fi acoperit întrucât îi cauzează o vătămare ce nu poate fi reparata decât prin anularea actului nelegal, vătămare constând in imposibilitatea de a proba cele susținute prin prezenta plângere si de a răsturna prezumția de legalitate a procesului-verbal atacat.
Agentul constatator a dat dovada de superficialitate reținând in partea finala a procesului-verbal de sancționare contravenționala doar faptul ca persoanele de fata nu pot avea calitatea de martor, fara a menționa motivele acestei constatări, pentru care lipsește semnătura martorului prevăzuta ca o condiție de valabilitate a actului sancționator de art. 19 alin 1 din OG2/2001.
II. Sub aspectul temeiniciei, procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 25.09.2014 se impune a fi anulat ca netemeinic, întrucât constata si consemnează o stare de fapt nereala, respectiv săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a contravenției prevăzuta si pedepsita de art 2 si 3 din HCL C.- N. nr 61/2014 constând in necomunicarea de către petent intimatei a datelor de identitate ale conducătorului autovehiculului cu nr de înmatriculare_, la data de 26.06.2014, ora 19:20 pe . C.-N., in termenul legal de 15 zile, conform Adresei nr._ prin care intimata i-ar fi solicitat aceste date.
Apreciază ca starea de fapt reținuta in actul sancționator contestat este nereala, întrucât petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzuta de art 2 alin 2 din HCL C.- N. nr 61/2014.
Astfel, petentul nu a primit si nu a luat la cunoștința de conținutul Adresei nr_ la care se face referire in cuprinsul actului sancționator contestat, prin care intimata i-a solicitat comunicarea datelor conducătorului auto, în caz contrar petentul ar fi răspuns solicitării intimatei cu atât mai mult cu cat cunoștea persoana care a condus autovehiculul, acesta fiind înstrăinat de către petent cumpărătorului FRISAN M., conform Contractului de Vanzare-Cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat cu acesta la data de 12.02.2014.
Aceasta Adresa nu a fost comunicata procedural petentului, incalcandu-se astfel prevederile imperative ale art 27 din OG2/2001 privind modul de comunicare al proceselor-verbale si înștiințărilor de plata, cărora îi este asimilata.
Astfel, potrivit art 27 din OG2/2001, „Comunicarea procesului-verbal si a înștiințării de plata de face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor."
Textul legal citat a format obiectul Dosarului 7/2013 al Înaltei Curți de Casație si Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la caracterul alternativ. Așadar, petentul apreciază ca in speța lipsește unul dintre elementele constitutive ale contravenției reținuta in sarcina sa, respectiv vinovăția care nu subzista nici sub forma intenției si nici măcar sub forma culpei, intimata neputându-si invoca propria culpa pentru omisiunea comunicării procedurale a Adresei prin care îi solicita datele de identificare ale conducătorului auto, in caz contrar petentul și-ar fi îndeplinit cu buna-credinta si conștiința civica obligațiile imputate.
De asemenea, Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 25.09.2014 este netemeinic si sub aspectul individualizării sancțiunii, reglementata de art 21 alin 3 din OG2/2001, potrivit căruia sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
Or, in acest caz, nu se poate retine vinovăția in sarcina petentului sub forma intenției dar nici sub forma culpei, neavand cunoștința de Adresa menționata in acest proces verbal, iar conduita sa nu reprezintă un pericol social si nici nu a vizat atingerea vreunui scop.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea plângerii contravenționale formulate, și, anularea procesului-verbal de sancționare contravențională . nr._ întocmit la data de 25,09.2014, orele 22 :00 de către agent constatator C. F. din cadrul intimatei, cu consecința înlăturării sancțiunilor dispuse prin acesta respectiv amenda în cuantum de 400 lei, in principal ca nelegal întocmit iar in subsidiar, ca netemeinic, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata astfel ocazionate (taxa de timbru, onorar avocat).
În drept: - art.16 si urmat ,art.l9, art. 21 alin 3, art.27,art. 31 din OG 2/2001, art. 2 alin 2, art. 3 lit. c din HCL C.-N. nr. 61/2014; art.118 din OUG 195/2002, art. 453 din Noul C pr. civ.
În probațiune a depus în copie procesul verbal contestat, f. 7, contract de vânzare cumpărare, f. 8.
M. C.-N., a formulat ÎNTÂMPINARE, f. 17, prin caresolicită respingerea plângerii contravenționale.
În fapt, prin procesul verbal mai sus menționat s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei contravenționale prevăzută la art. 2 alin. 2 din HCL nr. 61/ 2014.
Astfel, la data de 25.09.2014, ora 22.00, în spațiul aparținând Primăriei C.-N. de pe .. 2-4 s-a constatat faptul că S. R. VICENTIU nu a comunicat în termenul solicitat datele de identitate ale persoanei căreia i-a încredințat autovehiculul spre a fi condus având numărul de înmatriculare_ în data de 26.06.2014, la ora 19.20, pe . C.-N., conform adresei nr._.
Împotriva procesului verbal petentul a formulat plângere motivând faptul că: procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în lipsa unui martor asistent, cu încălcarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001; nu a primit nici o adresă prin care să i se solicite comunicarea datelor de identitate ale persoanei care a condus autovehiculul la data și locul indicat în cuprinsul actului constatator al contravenției astfel încât, nu se face vinovat de săvârșirea contravenției; în subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
Apreciază că motivele invocate sunt nefondate și nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravențională reținută în sarcina sa.
Sancțiunea a fost aplicată în temeiul unei hotărâri de consiliu local care reglementează oprirea, staționarea și parcarea neregulamentară pe domeniul public sau privat al mun. C.-N. și care urmărește, în principal: fluidizarea traficului rutier, descongestionarea drumurilor publice, asigurarea fluenței circulației în condiții de siguranță rutieră, optimizarea transportului în comun, protejarea pietonilor,,respectarea regulilor de circulație impuse prin actele normative ce privesc circulația pe drumurile publice și alte norme impuse prin hotărâri ale administrației publice locale.
În ceea ce privește specificul contravențiilor din domeniul circulației și procedura de încheiere a proceselor-verbale în astfel de situații: deși agenții constatatori întreprind toate demersurile pentru identificarea pe loc a persoanei care a condus/ parcat autovehiculul, de cele mai multe ori aceste încercări nu conduc la nici un rezultat. Din acest motiv, se impune identificarea ulterioară a proprietarului cu sprijinul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor și efectuarea unor demersuri suplimentare pentru identificarea conducătorului auto care se face vinovat de săvârșirea contravenției.
La momentul controlului s-a întocmit nota de constatare . nr. 6311/ 26.06.2014, care a fost lăsată pe parbrizul autovehiculului depistat că staționa neregulamentar. Persoana care a condus autovehiculul avea posibilitatea de a se prezenta la sediul intimatei, cu nota de constatare, în vederea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției pe numele său. Întrucât nu s-a dat curs acestei invitații, iar în baza de date a Serviciului Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor C. figurează ca proprietar S. R. VICENTIU, prin adresa nr._/ 27.08.2014 s-a solicitat petentului comunicarea datelor de identitate ale utilizatorului autovehiculului la momentul săvârșirii faptei. Adresa a fost comunicată prin poștă, cu confirmare de primire, la domiciliul petentului, așa cum rezultă din documentele anexate prezentei (plic returnat de oficiu poștal, borderou de expedieri și confirmare de primire). Petentul nu și-a ridicat corespondența, deși a fost avizat în acest sens de mai multe ori de factorul poștal motiv pentru care plicul a fost returniat.
Potrivit art. 2 alin. 1 din HCL nr. 61/ 2014 "proprietarul/ utilizatorul vehiculului/autovehiculului are obligația de a comunica Poliției Locale, în termen de 15 zile de la solicitare, datele de identitate ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus".
Așadar, textul actului normativ mai sus menționat sancționează inacțiunea proprietarului autoturismului implicat în săvârșirea contravenției, care nu comunică datele solicitate în termenul stabilit, fapt ce împiedică angajarea răspunderii contravenționale a conducătorului auto care a parcat neregulamentar la momentul săvârșirii faptei. În speță, petentul nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica" netemeinicia actului constatator al contravenției, de vreme ce, nu a făcut minime diligente/demersuri pentru a-și ridica corespondența, împiedicând în acest fel aflarea de către agentul constatator a datelor de identitate ale persoanei care a parcat neregulamentar și în mod implicit, sancționarea acestuia. Prin urmare, sancționarea petentului a fost consecința neîndeplinirii propriei obligații, aceasta neputând invoca în apărare neregularitatea pricinuită prin propria faptă.
Pe de altă parte, susținerea potrivit căreia petentul nu ar avea calitatea de contravenient în prezenta cauză, întrucât autoturismul cu număr de înmatriculare_ ar fi făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, cu numitul FRISAN M. nu o consideră concludentă și relevantă deoarece, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți nu este opozabil terților acesta producând efecte numai între părțile contractante potrivit principiului general „ res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest" - principiul relativității efectelor actului juridic - în sensul că actul juridic civil produce efecte numai față de autorul său, după caz, autorii săi, fără a putea să profite sau să dăuneze altor persoane.
Pentru garantarea drepturilor terților, care ar putea fi păgubiți prin încheierea unor acte fictive, legiuitorul a prevăzut prin art. 1182 C. Civ. că, față de aceștia este opozabilă numai data certă, care se dobândește în modalitățile expres prevăzute de lege. Potrivit art. 973 C. Civ - convențiile n-au efect decât între părțile contractante, astfel încât, terților nu li se poate impune respectarea unor contracte care nu au dobândit dată certă și cu privire la care nu au fost efectuate operațiunile de transcriere în evidențele oficiale. Sub acest aspect, art. 11 alin. 2 din OUG nr. 195/ 2002 menționeză faptul că „înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, și presupune următoarele operațiuni: a) înscrierea în evidentele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar; b) transcrierea în evidentele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul". Potrivit art. 11 alin. 4 din același act normativ - "în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului". Ori, în evidențele Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări a Vehiculelor autoturismul implicat în săvârșirea contravenției figura ca fiind în proprietatea numitului S. R. VICENTIU motiv pentru care procesul verbal a fost încheiat pe numele său.
Fotografiile realizate la data de 26.06.2014, anexate prezentei, dovedesc faptul că autoturismul cu nr. de înmatriculare_, staționa neregulamentar pe domeniul public al mun. C.-N., pe . din municipiul C.-N., fiind parcat pe spațiul verde.
Cu privire la lipsa martorului din procesul-verbal, arată că au fost respectate prevederile art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, adică în lipsa contravenientului, procesul-verbal a fost întocmit la sediul agentului constatator, ca urmare a identificării acestuia, fâcându-se mențiune despre împrejurările care au determinat încheierea acestuia în acest mod, respectiv procesul verbal a fost încheiat în lipsă", iar „persoanele de față nu pot avea calitatea de martor".
Pe de altă parte, sancțiunea incidentă pentru întocmirea procesului verbal în lipsa unui martor asistent care să ateste lipsa petentului din momentul încheierii procesului verbal de contravenție, respectiv, imposibilitatea sau refuzul acestuia de a semna actul contravenției, este nulitatea relativă, condiționată de o vătămare, petenta fiind ținută să facă dovada acesteia.
În speță, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, deși, cel ce face o afirmație înaintea judecății trebuie să o dovedească, acesta fiind obligat să-și formuleze apărările și să-și probeze pretențiile, în prezenta cauză, în lipsa unor documente sau alte mijloace de probă (diferite de cele care sunt consecința propriei culpe) și care să ateste faptul că petentul, proprietar al autoturismului implicat în săvârșirea contravenției, a comunicat datele solicitate în termenul stabilit sau care să justifice în mod obiectiv necomunicarea acestora, nu împărtășește punctul de vedere al petentului potrivit căruia angajarea răspunderii contravenționale în sarcina sa ar fi neîntemeiată.
Față de această stare de fapt, apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 400 de lei este proporțională gradului de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care în cauză nu se justifică reindividualizarea sancțiunii aplicate. La individualizarea sancțiunii din procesul-verbal contestat în prezenta cauză s-a respectat principiul proporționalității, agentul constatator ținând cont de împrejurările prevăzute la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, motiv pentru care a și aplicat o sancțiune orientată spre minimul legal. Amenda în valoare de 400 lei nu depășește limita proporționalității între fapta comisă și consecințele comiterii ei, fiind în concordanță cu scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și gradul de pericol social reliefat prin săvârșirea ilicitului contravențional.
În consecință, solicită instanței, respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de S. R. VICENTIU împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 25,09.2014 și menținerea acestuia ca temeinic și legal.
Petentul S. R. VINCENȚIU, a formulat RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE prin care își exprimă poziția procesuală față de apărările invocate de către intimatul M. C.-N.-Direcția Generală Poliția Locală - Direcția Ordine Publică Trafic Rutier Serviciul Ordine și Siguranță Publică prin întâmpinarea formulată de către acesta la data de 24.11.2014 și comunicată petentului la data de 11.12.2014, solicitând instanței să le respingă ca neîntemeiate, iar pe fond să admită plângerea contravențională promovată de către petent și, pe cale de consecință să se dispună:
I. Admiterea plângerii contravenționale formulate și anularea Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 25.09.2014,orele 22:00 de către agentul constatator C. F. din cadrul DGPL C.-N. Direcția Ordine Publică- Trafic Rutier, cu consecința înlăturării sancțiunilor dispuse prin acesta respectiv, amenda în cuantum de 400 lei, în principal, ca nelegal întocmit, iar în subsidiar, ca netemeinic.
II. Cu cheltuieli de judecată (taxă de timbru, onorar avocat), pentru următoarele
CONSIDERENTE:
În fapt, petentul își menține apărările invocate în cuprinsul plângerii contravenționale formulate. înțelegând să facă câteva precizări raportat la apărările formulate de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării.
În primul rând, intimatul precizează în cuprinsul întâmpinării faptul că „deși agenții constatatori întreprind toate demersurile pentru identificarea pe loc a persoanei care a condus /parcat autovehiculul, de cele mai multe ori aceste încercări nu conduc la niciun rezultat (??)
Lipsa diligentelor depuse de către agenții constatatori pentru identificarea persoanelor care au săvârșit așa-zisa contravenție nu poate conduce automat la aplicarea unei sancțiuni pecuniare unei persoane în lipsă, fără probarea faptului că această persoană ar fi săvârșit contravenția, cu atât mai mult cu cât constatarea contravenției s-a făcut cu încălcarea normelor procedurale legale prevăzute în favoarea acestei persoane, respectiv contrasemnarea procesului-verbal de către un martor asistent.
Acest motiv de nelegalitate este prevăzut în mod imperativ de art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, iar nu facultativ, cum învederează intimatul, scopul acestei norme fiind protejarea persoanei care este sancționată în lipsa și acordarea posibilității acesteia de a propune în probațiune un martor care să confirme sau să infirme cele constatate în mod arbitrar și unilateral de agenții constatatori, care conform legii, NU pot avea calitatea de martori asistenți.
Mai mult, chiar dacă la data întocmirii procesului-verbal in lipsa contravenientului nu exista posibilitatea semnării acestuia de către un martor asistent, agentul constatator ar fi avut obligația menționării în cuprinsul procesului-verbal a motivelor pentru care lipsește semnătura martorului, aspect care este de asemenea prevăzut în mod imperativ de textul art. 19 alin. 3 din OG 2/2001.
Apreciază că lipsa de diligentă a agentului constatator care a determinat acest motiv de nelegalitate a actului sancționator atacat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal atacat datorită neconfirmării celor consemnate de către agentul de poliție, un viciu procedural care îmi cauzează o vătămare ce nu poate fi reparată decât prin anularea actului nelegal.
In cuprinsul întâmpinării, intimatul recunoaște faptul ca lipsa contrasemnării procesului-verbal de către un martor asistent reprezintă o nelegalitate a actului constatator sancționată cu nulitatea relativă, după cum și petentul a precizat în plângerea contravențională formulată (pag. 4, alin. 4 din întâmpinare).
Vătămarea pe care această nelegalitate o cauzează este evidentă și constă în încălcarea prezumției de nevinovăție a petentului, deoarece nu își poate dovedi nevinovăția în urma lipsirii sale de orice mijloc de probă. În plus, această vătămare este de natură să răstoarne prezumția de legalitate a procesului-verbal atacat, al cărui cuprins nu poate fi confirmat sau susținut în nici un mod.
În sprijinul celor anterior invocate, subliniază faptul că dispozițiile art. 6 alin, 2 din CEDO, referitoare la prezumția de nevinovăție, sunt aplicabile și în materie contravențională, potrivit deciziei pronunțate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza A. c. România, în care Curtea a apreciat că art. 6 alin. 2 din CEDO este incident și în aplicarea dreptului contravențional român.
De asemenea, conform cauzei Austria vs. Italia prezumția de nevinovăție prevăzută de art 6 al. 2 din CEDO înlătură prezumția de temeinicie a procesului verbal, purtând și asupra sarcinii probei, care revine agentului constatator, iar nu contravenientului.
Astfel, potrivit Deciziilor CEDO pronunțate în cauzele sus-menționate, având în vedere faptul că reclamantului i s-a aplicat o sancțiune în temeiul unei dispoziții legale cu caracter general, adresate tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice, mai mult, norma incidență prevăzând un anumit comportament și sancțiunea aplicabilă în cazul încălcării acestuia, Curtea s-a pronunțat în sensul că sancțiunea contravențională aplicată aparține sferei dreptului penal.
Curtea a subliniat, de asemenea, caracterul pur punitiv al amenzii aplicate, ca fiind un criteriu care i-a permis să aprecieze că în cauză sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.
Potrivit Hotărârii CEDO din cauza I. P. c. României, lipsa de severitate a sancțiunii sau lipsa unor consecințe importante ale acesteia nu sunt elemente suficiente pentru a exclude sancțiunea din sfera de acuzație cu caracter penal, astfel că inclusiv în cazul litigiilor având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții rutiere se impune respectarea principiului prezumției de nevinovăție, cu toate consecințele acesteia, inclusiv în ceea ce privește sarcina probei.
În ai doilea rând, intimatul precizează în cuprinsul întâmpinării faptul că subsemnatul m-aș prevala de propria culpă pentru a justifica netemeinicia actului constatator, aspect care este de asemenea nereal.
A precizat în mod expres în plângerea contravențională formulată faptul că reținerea contravenției nu este posibilă datorită lipsei unuia dintre elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, respectiv vinovăția, care nu subzista nici sub forma intenției si nici măcar sub forma culpei.
Având în vedere faptul că a subliniat în mod expres faptul că nu consider că aș fi săvârșit contravenția nici măcar cu latura subiectivă a culpei, este evident faptul că nu se justifică în niciun mod prin „culpa" de care dau dovadă.
Dimpotrivă, apreciază că lipsa de diligentă a intimatului de a întocmi și de a comunica un act constatator și sancționator în mod legal este aspectul care nu justifică în nici un fel aplicarea unei sancțiuni în mod discreționar de către agentul constatator din cadrul intimatului.
Faptul că petentul nu a primit si nu a luat la cunoștință de conținutul Adresei nr._ la care se face referire în cuprinsul actului sancționator contestat, prin care intimata i-a solicitat comunicarea datelor conducătorului auto reprezintă un alt aspect de nelegalitate, deoarece nu i s-a acordat posibilitatea de a răspunde în termen legal solicitării intimatei de a comunica datele persoanei care utilizează autovehiculul din cauză.
Vătămarea este cauzată de încălcarea normelor procedurale de comunicare legală a adresei menționate, respectiv de încălcarea prevederilor imperative ale art. 27 din OG 2/2001 privind modul de comunicare al proceselor-verbale și a înștiințărilor de plată, cărora îi este asimilată și nu poate fi înlăturată, conform practicii constate a înaltei Curți de Casație și Justiție, expusă pe larg în cuprinsul plângerii contravenționale formulată.
Potrivit art. 27 din O.G2/2001, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor."
Astfel, contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Din actele depuse de intimat la dosarul cauzei rezulta ca petentul nu a ridicat de la oficiul postal Adresa prin care aceasta i-a solicitat furnizarea identității conducătorului autovehiculului, iar intimatul, in urma întoarcerii corespondentei, nu a procedat la comunicarea acestei Adrese prin afișarea pe usa imobilului in care locuiesc, potrivit art. 27 din O.G 2/2001,astfel ca petentul nu a avut posibilitatea de a cunoaște existenta si conținutul solicitării intimatei si, ca atare, nici posibilitatea de a răspunde acestei solicitări.
Din actele depuse de intimată la dosarul cauzei rezultă exclusiv legalitatea comunicării procesului-verbal de sancționare a petentului nr._/25.09.2014, atacat prin prezenta plângere, procedura de comunicare pe care nu o contestă, ci doar legalitatea comunicării Adresei nr._ prin care intimata i-a solicitat furnizarea datelor conducătorului auto.
Or, în lipsa comunicării legale a Adresei nr._, este evidentă neîndeplinirea elementelor laturii obiective a contravenției pentru care a fost sancționat, deoarece în lipsa informării sale prin orice mijloc, petentul nu a avut cunoștință despre obligația furnizării informațiilor solicitate de către intimată și pe cale de consecință nu a avut posibilitatea de a răspunde la o adresă a cărei conținut nu îl cunoștea, astfel încât nu și-a încălcat nicio obligație legală.
După cum a menționat și în cuprinsul plângerii contravenționale formulate, petentul a înstrăinat autovehiculul în cauză cumpărătorului F. M., conform Contractului de Vânzare-Cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat cu acesta la data de 12.02.2014 și anexat cererii introductive.
Lipsa transcrierii dreptului de proprietate a autovehiculului nu are nicio relevanță în contextul invocat de către intimat, deoarece chiar dacă acest contract nu ar fi opozabil față de aceasta, intimatul ar fi avut obligația comunicării legale a adresei menționate către petent, pentru a identifica în mod corect conducătorul auto care a parcat autoturismul într-o zonă nepermisă.
Ori în lipsa acestei comunicări, este evident că atât elementele laturii subiective, cât si elementele laturii obiective ale contravenției pentru care a fost sancționat nu sunt întrunite.
În cuprinsul plângerii contravenționale formulate, petentul a precizat faptul că, sub aspectul individualizării sancțiunii, aceasta nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Reținerea de către intimat a aspectului potrivit căruia această contravenție ar reprezenta „o faptă antisociala care nu poate rămâne nepedepsită" este vădit exagerată, cu atât mai mult, cu cât acesta nu poate dovedi prin niciun mijloc legal de probă săvârșirea acestei fapte sub latura subiectivă a intenției sau a culpei.
Pentru toate aceste considerente, solicită în mod respectuos admiterea plângerii contravenționale formulate, și anularea procesului-verbal de sancționare contravențională . nr._ întocmit ta data de 25.09.2014, orele 22 :00 de către agent constatator C. F. din cadrul intimatului, cu consecința înlăturării sancțiunilor dispuse prin acesta respectiv amenda în cuantum de 400 lei,
în principal ca nelegal întocmit, iar în subsidiar, ca netemeinic, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată astfel ocazionate (taxă de timbru, onorar avocat).
În drept: - art. 16 și urm.,arU9, art. 21 alin. 3, art. 27,art. 31 din OG 2/2001; art. 2 alin. 2, art. 3 lit. c din HCL C.- N. nr. 61/2014; art. 118 din OUG 195/2002; art. 201 alin. 2, art. 453 din Noul Cod Proc. Civ.
Analizând actele de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 25.09.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei, reținându-se în sarcina sa că nu a comunicat în termenul solicitat datele de identitate ale persoanei căreia i s-a încredințat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ spre a fi condus, la data de 26.06.2014, ora 19,20 pe .. C. N., cf. adresei nr._, faptă ce constituie contravenție prev de HCL_ art 2, alin.2.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului la sediul primăriei, la data de 25.09.2014, ora 22.00., f. 7.
Din înscrisul de la fila 27 rezultă că s-a solicitat petentului, la adresa din C.-N., .. 10 A, să comunice în max. 15 zile datele de identificare ale utilizatorului autoturismului cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentului, date necesare în vederea întocmirii procesului verbal de contravenție cf OG 2/2001. s-a menționat de asemenea, că necomunicarea datelor solicitate constituie contravenție, cf HCL 61/2014. adresa cu nr._ din data de 27.08.2014 a fost expediată petentului, cf dovezilor de la f. 28-29, și a fost restituită cu mențiunea expirat termenul de păstrare.
Această adresă nu este nici proces verbal, nici înștiințare de plată pentru a fi obligat intimatul să procedeze la comunicarea acesteia prin afișare, dacă prin expedierea inițială destinatarul nu a primit plicul expediat, nefiind incidente așadar dispozițiile art. 27 din OG 2/2001.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate al nesemnării procesului verbal de către un martor asistent, instanța apreciază că petentul nu a făcut dovada vătămării cauzată prin această omisiune, care vătămare nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal contestat, prin urmare va respinge susținerea petentului de anulare a procesului verbal pe acest motiv.
În ceea ce privește vinovăția în săvârșirea faptei contravenționale, instanța reține că este vorba despre o faptă comisă prin omisiune, care poate fi săvârșită și din culpă. Culpa petentului derivă din faptul că deși i-a fost comunicată adresa prin care i s-a solicitat să furnizeze informații despre identitatea conducătorului auto, petentul nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței. Prin urmare, acesta este ținut să răspundă pentru consecințele acestui fapt, care în situația de față a dus la sancționarea sa contravențională.
Instanța, având în vedere faptul că petentul nu a dovedit o stare de fapt contrară celei reținute în cuprinsul procesului verbal, apreciază că acesta a fost legal întocmit.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, având în vedere că petentului i s-a aplicat amenda în cuantum de 400 lei, iar minimul special pentru această contravenție este de 300 lei, față de gradul de pericol redus al faptei, în baza art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 instanța va reindividualiza sancțiunea aplicată, în sensul reducerii acesteia la minim, și anume de la 400 lei, la 300 lei, astfel că va admite în parte plângerea formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. R. VINCENȚIU, dom. în C.-N., .. 10 A, jud. C., CNP_, cu dom. procesual ales la cab. av. N. C. din C.-N., Calea D., nr. 76, . în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3 jud C. având ca obiect procesul verbal . nr._ din data de 25.09.2014.
Dispune reducerea sancțiunii amenzii de la 400 lei la 300 lei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la sediul Judecătoriei C.-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 13.03.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
P. Victorița P. A. M.
Red. Dact. CH/PVP/ 19.05.2015
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 3191/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2281/2015. Judecătoria... → |
|---|
