Plângere contravenţională. Sentința nr. 2720/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2720/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 27885/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2720/2015
Ședința publică de la 13.03.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul C. M. C. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA COMUNITARA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă din partea petentului lipsă, reprezentanta convențională a acestuia, av. C. A., cu împuternicire la dosar fl. 4, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Procedând la verificarea competenței sale potrivit art.131 alin. 1 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile din art.32 alin. 1 din OG nr.2/2001.
Potrivit art. 34 alin.1 raportat la art. 31 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța invocă, din oficiu, excepției tardivității formulării plângerii contravenționale, acordând cuvântul asupra excepției.
Reprezentanta petentului solicită respingerea excepției, menționând că plângerea a fost formulată în termen, fiind trimisă prin poștă, depunând înscris la dosar, fl. 44.
Conform prevederilor art. 248 alin.4 C.pr.civ., instanța unește excepția tardivității formulării plângerii contravenționale cu fondul cauzei, apreciind că pentru soluționarea ei se impun aceleași mijloace de probă ca și cele necesare pentru soluționarea fondului cauzei.
Conform art. 255 alin.1 C.pr.civ., se acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanta petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1, declară închisă faza cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 3 C.pr.civ., ia act de faptul că reprezentanta petentului și-a exprimat acordul ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată și, în temeiul art. 392 C.pr.civ., declară deschisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, învederând că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. la data de 29.12.2014 sub nr._, petentul C. M. C., CNP_, cu dom. în C. N., ., jud. C. și dom. ales în C. N., Calea Dorobanților nr. 5, ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția generalǎ Poliția locală, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., CUI_, să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 18.11.2014, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a indicat împrejurarea cǎ actul contestat a fost dresat cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 din O. G. nr. 2/2001, de vreme ce a fost întocmit în lipsa persoanei ce se afla la volanul autoturismului și fără a fi de față un martor asistent și, pe de altă parte, s-a subliniat că, deși contravenția a fost constatată la 02.10.2014, totuși procesul verbal a fost încheiat la 18.11.2014, aceasta fiind așadar prescrisă. În fine, s-a relevat că în prezentul litigiu sunt aplicabile prevederile art. 6 par. 2 din CEDO, astfel că devine incidentă prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind organului constatator, iar nu petentului, orice dubiu profitând acestuia din urmă.
În drept, s-au invocat dispozițiile O. G. nr. 2/2001, ale art. 6 par. 2 din CEDO și ale art. 451 - 453 din C. proc. civ.
În susținerea demersului său procesual, petentul a anexat, în copie, înscrisuri ( f. 5 și 12 - 13 ), solicitând depunerea fotografiilor care fac dovada celor consemnate în procesul verbal.
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 14 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 27.01.2015 ( f. 20 - 25 ), solicitând respingerea plângerii formulate ca fiind neîntemeiatǎ.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a învederat, mai întâi, că O. G. nr. 2/2001 stabilește două termene diferite, în art. 13 alin. (1), care se referă la aplicarea sancțiunii în 6 luni de la data săvârșirii faptei, respectiv în art. 14 alin. (1), care privește comunicarea procesului verbal în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, or în cauză dispozițiile amintite au fost respectate. În al doilea rând, s-a relevat că dresarea actului de constatare s-a realizat în condițiile în care s-au menționat împrejurările pentru care procesul verbal nu a fost semnat de un martor, în aplicarea art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, oricum în discuție fiind o nulitate condiționată de existența unei vătămări produse petentului, care nu a fost totuși probată în cauza de față. În al treilea rând, s-a subliniat că, în realitate, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal trebuie coroborată cu prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, însă simplele afirmații ale petentului, nedovedite, nu reprezintă probe și nu sunt în măsură să atragă concluzia netemeiniciei actului de sancționare. În același context, s-a învederat că la data și locul controlului s-a întocmit o notă de constatare, iar de vreme ce petentul figura drept proprietar al vehiculului în evidențele publice, acestuia i s-a solicitat să indice utilizatorul de la momentul săvârșirii faptei, în urma necomunicării unui răspuns fiind încheiat procesul verbal pe numele său. În fine, în ce privește sancțiunea aplicată, s-a evidențiat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al contravenției, fiind stabilită la nivelul minimului special, avertismentul nefiind suficient pentru atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a anexat întâmpinării, în copie, înscrisuri ( f. 26 - 33 ).
Deși petentului i-a fost comunicată întâmpinarea intimatului, alături de înscrisurile anexate ( f. 36 - 38 ), totuși acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.
La termenul din data de 13.03.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, conform art. 34 alin. (1) raportat la art. 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, dispunând unirea acesteia cu fondul cauzei, potrivit art. 248 alin. (4) din C. proc. civ., iar în baza art. 255 alin. (1) coroborat cu art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Așadar, instituind calea de atac ce poate fi promovată împotriva actului de constatare și sancționare contravențională, legiuitorul stabilește și un termen imperativ în care poate fi introdusă plângerea, a cărui nerespectare atrage respingerea sa ca fiind tardiv formulată. Pe de altă parte, în acest context trebuie să fie avute în vedere și dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care determinând modalitatea de calcul a termenelor procedurale pe zile, statuează că nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, respectiv prevederile art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. În același context, nu poate fi omis că, în baza art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.
În ce privește cauza de față, instanța observă, pe de o parte, că intimatul a trecut la comunicarea procesului verbal contestat către petent, actul de sancționare fiind afișat la domiciliu la data de 09.12.2014, așa cum se poate observa din cuprinsul procesului verbal întocmit în acest sens ( f. 30 ), după ce anterior se încercase comunicarea prin scrisoare recomandată, cu aviz de primire ( f. 29 ), și, pe de altă parte, este de subliniat că plângerea contravențională a fost depusă la oficiul poștal în ziua de 23.12.2014 ( f. 6 ), fiind înregistrată pe rolul instanței la 29.12.2014 ( f. 1 ). Așadar, ținând seama de data comunicării procesului verbal, anume 09.12.2014 ( f. 30 ), respectiv de momentul la care plângerea a fost depusă la poștă, anume 23.12.2014 ( f. 6 ), în aplicarea art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., se impune concluzia în sensul că aceasta a fost formulată în termenul de 15 zile reglementat de art. 31 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, așa încât excepția invocată din oficiu va fi respinsă ca neîntemeiată, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 18.11.2014 de cǎtre intimat ( f. 12 - 13 și 28 ), petentul a fost sancționat contravențional, aplicându-se o amendă în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 1 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C. N. nr. 61/2014 și sancționată de art. 3 lit. a) din același act normativ, reținându-se că, la data de 02.10.2014, ora 11.38, pe . din C. N., autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ a staționat neregulamentar pe trotuarul de pe ., în zona de acțiune a indicatorului Oprire interzisă, cu adiționalul Inclusiv pe trotuar.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
Din această perspectivă, instanța reține că este nejustificată critica de nelegalitate privind neîndeplinirea formalității semnării procesului verbal de un martor asistent, din considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, din reglementarea art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 rezultǎ, în mod neechivoc, împrejurarea cǎ este posibilǎ încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului, pentru situația în care acesta nu ar fi de fațǎ legiuitorul stabilind obligația ca actul încheiat sǎ fie semnat de un martor, care sǎ confirme astfel modalitatea în care a fost dresat procesul verbal, rolul său fiind așadar limitat la certificarea modalității în care este întocmit actul de constatare și sancționare contravențională. În cauza de fațǎ, procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului, după cum s-a menționat în cuprinsul său ( f. 12 - 13 și 28 ), însǎ o asemenea împrejurare nu este de naturǎ a atrage nulitatea sa, câtǎ vreme însuși legiuitorul permite întocmirea procesului verbal într-o asemenea modalitate. Mai mult decât atât, în ce privește aspectul că actul contestat nu a fost semnat de un martor ( f. 12 - 13 și 28 ), trebuie observat cǎ, potrivit art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, or în actul contestat s-au precizat, explicit, împrejurǎrile pentru care nu a fost posibilǎ semnarea procesului verbal de un martor, respectivacesta s-a întocmit după identificarea proprietarului în baza de date ( f. 12 - 13 și 28 ), așadar au fost respectate prevederile art. 19 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Nu mai puțin, instanța apreciazǎ cǎ ar fi oricum în discuție o nulitate virtualǎ, condiționatǎ de existența unei vǎtǎmǎri produse petentului, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., vǎtǎmare care nu a fost însǎ probatǎ în prezentul litigiu contravențional.
Pe de altă parte, raportat la momentul dresării procesului verbal prin referire la data constatării, trebuie reținut că, așa cum rezultă din reglementarea art. 13 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, or în cauză aceste dispoziții au fost respectate de către agentul instrumentator, de vreme ce contravenția a fost percepută la 02.10.2014 ( f. 27 ), după cum s-a consemnat și în actul contestat ( f. 12 - 13 și 28 ), iar dresarea procesului verbal s-a realizat în ziua de 18.11.2014 ( f. 12 - 13 și 28 ), înăuntrul termenului de 6 luni stabilit prin textul anterior redat. În același context, se impune a sublinia că, așa cum dispune art. 14 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, în forma în vigoare la data încheierii actului de constatare, Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, însă, raportat la prezentul litigiu, intimatul a efectuat în mod regulat procedura de comunicare a actului contestat, transmițând mai întâi procesul verbal prin scrisoare recomandată, cu aviz de primire, la data de 19.11.2014 ( f. 29 ), iar în condițiile în care corespondența nu a fost ridicată, expirând termenul de păstrare ( f. 29 ), s-a trecut la comunicarea actului prin afișare la domiciliul petentului, în aplicarea prevederilor art. 27 din O. G. nr. 2/2001, operațiune realizată la 09.12.2014, conform procesului verbal dresat cu acea ocazie ( f. 30 ), așadar se impune concluzia în sensul că a fost respectat termenul de o lună la care trimite art. 14 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, de vreme ce actul contestat a fost încheiat la 18.11.2014 ( f. 12 - 13 și 28 ).
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța observǎ cǎ, potrivit art. 1 alin. (2) lit. a) din Hotǎrârea Consiliului Local al Municipiului C. N. nr. 61/2014, este incriminată drept contravenție oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe trotuar, acțiunea în discuție fiind sancționată cu amendă de la 200 lei la 400 lei, conform art. 3 lit. a) din același act normativ amintit anterior.
Ținând seama de dispozițiile legale evidențiate și având în vedere probele administrate în cauză, instanța reține că starea de fapt, astfel cum a fost consemnată în procesul verbal contestat, corespunde fidel situației reale. În acest sens, este de observat că nu au rezultat elemente concrete în baza cǎrora sǎ fie infirmatǎ împrejurarea cǎ autoturismul petentului a staționat voluntar pe trotuar, pe . din C. N., în zona de acțiune a indicatorului Oprirea interzisă, mai ales cǎ fotografia executată cu ocazia constatǎrii a fost anexată la întâmpinarea formulatǎ ( f. 26 ). Prin urmare, cum în cauză nu s-a făcut dovada că situația de fapt reală ar fi diferită de cea consemnată în actul de constatare, ținând seama și de prevederile art. 249 din C. proc. civ., se impune concluzia în sensul că procesul verbal întocmit este temeinic și legal, criticile petentului fiind nejustificate.
Din această perspectivă, este totuși de reținut că, în cauza de față, fapta reproșată este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentului ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ, în materia unor delicte frecvent întâlnite în practică, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme, în alte condiții, s-ar ajunge la situația în care aceste fapte nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de aspectul cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentului ori cǎ acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme în fața instanței petentul a avut posibilitatea de a propune și administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus, intimatul anexând la dosar fotografia executată cu prilejul controlului, care atestă săvârșirea faptei imputate ( f. 26 ). În fine, nu poate fi omis că, în aplicarea art. 2 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C. N. nr. 61/2014, ce stabilește că Proprietarul/utilizatorul vehiculului/autovehiculului are obligația de a comunica Poliției locale, în termen de 15 zile de la solicitare, datele de identitate ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus,petentului i-a fost adresată cererea de a indica persoana care avea calitatea de utilizator al vehiculului la momentul constatării ( f. 31 - 32 ), însă acesta nu a transmis vreun răspuns, astfel că, în circumstanțele date, în mod corect s-a trecut la dresarea actului de constatare și sancționare contravențională.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a amenzii aplicate, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observǎ că amenda stabilită de către agentul constatator, în cuantum de 200 lei, se situează la nivelul minimului special prevăzut de art. 3 lit. a) din H. C. L. nr. 61/2014. Relativ la împrejurările în care fapta a fost comisă, trebuie reținut că, așa cum rezultă din fotografia anexată întâmpinării de către intimat ( f. 26 ), staționarea vehiculului aparținând petentului pe trotuar s-a realizat de o asemenea manieră încât circulația pietonilor pe spațiul ce le era destinat a fost în mod real obstrucționată. Mai mult decât atât, nu poate fi omis că, prin staționarea astfel realizată, trotuarul a fost ocupat într-o măsură considerabilă de autoturismul petentului. În fine, dezideratul respectării normelor legale ce privesc oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor pe domeniului public sau privat al Municipiului C. N., alǎturi de elementele anterior prezentate, contureazǎ concluzia în sensul cǎ s-a realizat o justǎ individualizare a sancțiunii contravenționale de cǎtre agentul constatator, așa încât nu este justificată înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor reliefate în cele ce preced, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ excepția tardivitǎții formulǎrii plângerii contravenționale, excepție invocatǎ de instanțǎ din oficiu.
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de către petentul C. M. C., CNP_, cu dom. în C. N., ., jud. C. și dom. ales în C. N., Calea Dorobanților nr. 5, ., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 18.11.2014 de cǎtre intimatul M. C. N., Direcția generalǎ Poliția locală, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., CUI_.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria C. N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
16.03.2015 - 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2281/2015. Judecătoria... | Somaţie de plată. Hotărâre din 13-03-2015, Judecătoria... → |
|---|
