Plângere contravenţională. Sentința nr. 2746/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2746/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 2746/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2746/2015
Ședința publică din 13 martie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale înaintate de petenta K. C. O. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 15.12.2014.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 alin. 1 C. pr. civ., analizându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta plângere contravențională, raportat la dispozițiile art. 118 OUG 195/2002.
În temeiul art. 238 C. pr. civ., instanța apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 C. pr. civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat sau excepții de soluționat, în temeiul art. 244 C. pr. civ., instanța declară încheiată etapa cercetării procesului, iar, în temeiul art. 394 C. pr. civ., considerându-se lămurită, declară închisă etapa dezbaterilor asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.12.2014 sub nr._, petenta K. C. O. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 15.12.2014.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că la data de 15.12.2014, se deplasa cu autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe . zona sensului giratoriu Piața Mărăști în direcția centru. După ce a trecut de sensul giratoriu, petenta a observat în spatele său un echipaj de poliție care rula cu semnalele luminoase aprinse iar în zona băncii BRD, a oprit pentru a face loc echipajului de poliție. Autoturismul poliției a oprit în fața autoturismului petentei iar un agent de poliție i-a adus la cunoștință acesteia că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton.
A mai susținut petenta că la momentul în care a trecut peste trecerea de pietoni de la sensul giratoriu din Mărăști nu era nici un pieton angajat în traversarea străzii, motiv pentru care și-a continuat deplasarea.
În drept, petenta nu a indicat temeiurile pe care se sprijină cererea.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: copie de pe procesul-verbal contestat și de pe cartea de identitate a petentei (fila 3) și copie de pe dovada . nr._ (fila 4).
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 2)
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiindu-i înmânat petentei cu ocazia întocmirii sale, la data de 15.12.2014.
Prin adresa nr._/446 din data de 06.01.2015, depusă la dosar la data de 14.01.2015, Serviciul Siguranța Circulației Urbane a comunicat instanței că nu deține înregistrările de la camerele de supraveghere video din data de 15.12.2014 deoarece sistemul de monitorizare permite stocarea înregistrărilor pentru maxim 15 zile. (fila 11)
Prin întâmpinarea depusă la data de 22.01.2015, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. S-a arătat că, sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și art. 17 OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, s-a învederat instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001 precum și faptul că săvârșirea contravenției a fost constatată de către agent cu propriile simțuri, astfel încât procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate.
Împreună cu întâmpinarea a fost depus istoricul contravențional al petentei (fila 13) precum și raportul agentului constatator. (fila 15)
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
La termenul din data de 13.03.2015, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 15.12.2014 (fila 3), petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b și art. 100 alin. 3 lit. f OUG nr. 195/2002.
S-a reținut că, la data de 15.12.2014, petenta a condus auto BMW cu nr._ pe . centru, iar la trecerea pentru pietoni de la intersecția cu Giratoriul Mărăști nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare pe sensul său de mers. De asemenea, nu a respectat indicațiile agentului de poliție de a-și respecta obligația de a rămâne la volanul autoturismului până la întocmirea documentelor, în mod repetat venind la echipajul de poliție. Petenta era singură în autoturism.
Conform art. 100 alin. 3 lit. b OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului
Conform art. 100 alin. 3 lit. f OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile „nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu”
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Mai mult, nici petenta nu a adus vreo critică procesului-verbal sub aspectul legalității, susținând doar că nu a săvârșit fapta de neacordare a priorității de trecere pietonilor.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), faptele imputate petentei cu titlu de contravenții se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituie de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentei sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentei i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probă ce a fost încuviințată și administrată.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f OUG nr. 195/2002, instanța reține că petenta nu a contestat starea de fapt reținută de către agentul constatator. Apărările petentei se raportează strict la fapta de neacordare a priorității de trecere pietonilor astfel încât instanța reține că fapta incriminată prin prevederile art. 100 alin. 3 lit. f OUG nr. 195/2002 este necontestată, petenta admițând că nu a respectat indicațiile agentului constatator privind obligația sa de a rămâne la volanul autoturismului până la întocmirea documentelor.
Referitor la contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b OUG nr. 195/2002, singurul înscris depus de către petentă în susținerea argumentelor sale este procesul-verbal contestat. Simpla afirmație a petentei potrivit căreia nu existau pietoni angajați în traversarea străzii, nesusținută de nici un alt mijloc de probă, nu este în măsură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal
Chiar dacă la dosarul cauzei nu au fost depuse înregistrări, constatările agentului de poliție, astfel cum au fost consemnate în procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă suficient pentru a permite stabilirea stării de fapt.
Pentru aceste considerente, instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic încheiat.
În consecință, având în vedere că agentul constatator a constatat săvârșirea contravențiilor cu propriile simțuri iar petenta nu a făcut proba contrară celor reținute de acesta, instanța apreciază că starea de fapt reținută în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b și art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda stabilită de către agentul constatator a fost determinată prin raportare la minimul punctelor amendă stabilit de art. 100 alin. (3) lit. b și lit. f raportat la art. 98 alin. (4) lit. b din O. U. G. nr. 195/2002, din această perspectivă realizându-se o adecvată individualizare a sancțiunii contravenționale. Mai mult, instanța are în vedere și potențialele consecințe grave pe care le poate genera în trafic neacordarea priorității de trecere pietonilor. În plus, prin incriminarea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit. f OUG nr. 195/2002 s-a urmărit asigurarea cadrului necesar pentru exercitarea de către agenții constatatori a atribuțiilor legale de control, fiind esențial ca persoanele supuse controlului să respecte indicațiile acestora.
În fine, cum petenta a mai săvârșit în trecut și alte contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, după cum rezultă din istoricul său contravențional (fila 14), instanța apreciază că ansamblul circumstanțelor sale personale nu este de natură a contura posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța apreciind că pentru corectarea conduitei contravenționale a petentei este necesară menținerea sancțiunii amenzii.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta K. C. O. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 15.12.2014 întocmit de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta K. C. O., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 104, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj privind procesul verbal . nr._ încheiat la data de 15.12.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj N..
Pronunțata în ședința publica, azi, 13.03.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/19.03.2015
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2742/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 188/2015. Judecătoria... → |
|---|
