Plângere contravenţională. Sentința nr. 3009/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3009/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 24939/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3009/2015
Ședința publică din 25 martie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul P. A. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 24.10.2014.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2014, sub nr._/211/2014, petentul P. A.-A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 24.10.2014.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că procesul-verbal este nelegal și temeinic deoarece starea de fapt reținută de către agentul constatator este neconformă cu realitatea, acesta fiind motivul pentru care a formulat obiecțiuni și a refuzat să semneze actul de sancționare contravențională. Petentul a susținut că în acea seară, împreună cu martorul K. A., s-a deplasat de la apartamentul său la autoturismul staționat în parcarea din dreptul imobilului cu nr. 4 deoarece își uitase portmoneul. La scurt timp după ce au ajuns la mașină, a sosit un echipaj de poliție, agentul constatator cerând actele la control și afirmând că petentul a încălcat marcajul longitudinal continuu la .>
Petentul a mai învederat instanței că, în ciuda faptului că le-a adus la cunoștință agenților de poliție că el nu a condus autoturismul, aflându-se în parcare din alte motive, aceștia l-au sancționat contravențional. Ulterior, petentul a refuzat să sufle în aparatul etilotest considerând că acest aspect nu prezintă relevanță din moment ce nu a condus.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, art. 453 C.pr.civ.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul K. A..
La cererea de chemare în judecată au fost anexate următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat și dovada comunicării acestuia (filele 5-6), copie de pe cartea de identitate a petentului (fila 4) și copie de pe chitanța . nr._/12.11.2014. (fila 7)
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 3)
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiindu-i comunicat petentului la data de 10.11.2014, astfel cum reiese din înscrisul depus de către intimat la fila 14.
Prin întâmpinarea depusă la data de 11.12.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. S-a arătat că, sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și art. 17 OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, s-a învederat instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001 precum și faptul că săvârșirea contravenției a fost constatată de către agent cu propriile simțuri, astfel încât procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate.
Împreună cu întâmpinarea a fost depusă o copie lizibilă de pe procesul-verbal contestat precum și o copie de pe dovada comunicării acestuia. (fila 14)
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
La termenul din data de 30.01.2015, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. La același termen, instanța a încuviințat pentru petent proba testimonială cu martorul K. A.. Proba testimonială a fost administrată la termenul din ședința publică din data de 27.02.2015, declarația acestuia fiind anexată la dosarul cauzei la fila 29. La termenul din data de 20.03.2015, instanța a încuviințat din oficiu proba testimonială cu martorul S. V., declarația acestuia regăsindu-se la fila 35.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 24.10.2014 (fila 14), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 OUG nr. 195/2002.
S-a reținut că, la data de 24.10.2014, petentul a condus autoturismul marca VW B. cu numărul de înmatriculare_ de pe . . pe ultima, intrând în parcarea imobilului cu nr. 3, trecând astfel peste marcajul continuu. În autoturism se găsea și numitul K. A..
Conform art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni „schimbarea direcției de mers prin viraj la stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de mers.”
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petentul nu a invocat nici o cauza de nulitate a procesului-verbal, susținând doar că nu a săvârșit fapta ce îi este imputată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), fapta imputată petentului cu titlu de contravenție se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituie de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentului sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentului i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul K. A., probe ce au fost încuviințate și administrate.
Martorul K. A. a declarat că în luna noiembrie a anului trecut, în jurul orei 1 și ceva noaptea, l-a observat pe petent că se deplasa spre autoturismul său care era parcat în fața imobilului situat pe .. A mai arătat martorul că s-a îndreptat spre petent, au purtat o scurtă conversație iar mai apoi a observat că în parcare a intrat un autoturism al poliției.
Ipoteza formulată în fața instanței de către petent, astfel cum reiese din proba cu interogatoriul, este că, în jurul orei 1.00 noaptea, a coborât la autoturism pentru a lua plasele cu cumpărături, întâlnindu-se cu martorul în parcare. Această variantă este în contradicție cu susținerile petentul din cuprinsul motivării plângerii contravenționale. Prin cererea de chemare în judecată s-a susținut că petentul se afla împreună cu martorul K. A. în apartamentul petentului, cei doi coborând în parcare pentru ca petentul să își recupereze portmoneul. Prin urmare, instanța constată că poziția petentului nu a fost una consecventă în fața instanței, modificându-și susținerile astfel încât starea de fapt prezentată pe parcursul administrării probei cu interogatoriul nu prezintă nici un element comun cu starea de fapt relevată în cuprinsul plângerii contravenționale.
Martorul K. A. a declarat că din momentul în care l-a observat pe petent și până a observat sosirea echipajului de poliție au trecut aproximativ 7 minute. Deși a precizat că, în momentul în care l-a observat pentru prima dată pe petent, acesta se afla la câțiva metri de autoturism, martorul a mai arătat că a ajuns cu petentul lângă autoturism, au purtat o scurtă conversație iar mai apoi a intervenit agentul constatator care l-a legitimat pe petent, toate aceste acțiuni derulându-se pe parcursul a 7 minute. În schimb, în răspunsul la prima întrebare formulată de către instanță, petentul a declarat că nu ajunsese încă la autoturism în momentul în care a fost legitimat de către agenții de poliție. Or, succesiunea temporală a evenimentelor nu este identică în versiunile prezentate de cei doi. Mai mult, din moment ce petentul a susținut că nu ajunsese la autoturism în momentul în care a fost legitimat, acesta nu explică cum agenții de poliție au cunoscut care autoturism îi aparține pentru a-i adresa întrebări cu privire la acesta.
Instanța reține că nu este verosimilă varianta unei confuzii a agentului de poliție care să fi observat o altă mașină care a încălcat marcajul longitudinal continuu din momentul ce martorul propus de către petent a susținut că în momentul în care a traversat . că nu a mai văzut nici un alt autoturism aflat în deplasare.
Astfel, poziția oscilantă a petentului precum și inadvertențele dintre declarațiile martorului și răspunsurile petentului la interogatoriu fac ca varianta stării de fapt propusă de către petent să nu fie una plauzibilă, declarația martorului fiind determinată mai degrabă de dorința de a-l proteja pe petent decât de dorința de a contribui la stabilirea adevărului.
Pentru aceste considerente, instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic încheiat.
În consecință, având în vedere că agentul constatator a constatat săvârșirea contravenției cu propriile simțuri iar petentul nu a reușit să facă proba contrară celor reținute de acesta, instanța apreciază că starea de fapt reținută în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda stabilită de către agentul constatator a fost determinată prin raportare la minimul punctelor amendă stabilit de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 raportat la art. 98 alin. (4) lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, din această perspectivă realizându-se o adecvată individualizare a sancțiunii contravenționale. Mai mult, instanța are în vedere și potențialele consecințe grave pe care le poate genera în trafic nerespectarea regulilor privind efectuarea manevrelor de schimbare a direcției de mers, în special dacă prin manevra respectivă se încalcă marcajul longitudinal continuu. Instanța apreciază că pentru corectarea conduitei contravenționale a petentului este necesară menținerea sancțiunii amenzii.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul P. A. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 24.10.2014 întocmit de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
În ceea ce privește cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a petentului, acțiunea urmând a fi respinsă în întregime, instanța o va respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. A. A., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj privind procesul verbal . nr._ încheiat la data de 24.10.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj N..
Pronunțata în ședința publica, azi, 25.03.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/01.04.2015
| ← Fond funciar. Hotărâre din 05-03-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3041/2015.... → |
|---|
