Plângere contravenţională. Sentința nr. 3069/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3069/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 3069/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3069/2015
Ședința Publică din 27.03.2015
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare prionunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de petenta P. V. R. împotriva procesului verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ încheiat la data de 04.10.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, în litigiul având ca obiect plângere contravențională.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 18.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.10.2014 sub nr._, petentul P. V. R., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a solicitat instanței să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/02.10.2014.
În motivare petentul a arătat că în data de 02.10.2014, a oprit autoutilitara cu nr._ pe partea, în dreptul unui stâlp de iluminat dreaptă pentru a efectua reparații, lăsând însă aprinse luminile de poziție și montând un triunghi reflectorizand la aproximativ 30 m. După efectuarea reparațiilor a luat triunghiul, a stins luminile și când să pornească motorul a fost lovit din spate de un autoturism marca Ford. A mai arătat că a încercat să pornească de pe loc cu luminile aprinse, însă nu a reușit, motiv pentru care a fost nevoit să le stingă, însă autoutilitara era dotată cu triunghi reflectorizant și bandă reflectorizantă vizibile pe timp de noapte.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune petentul a depus o . înscrisuri (f.6-7) și a solicitat administrarea probei testimoniale.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.2).
Prin întâmpinarea depusă la data de 27.09.2014 (f.13-14) intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
În motivare intimatul a arătat că procesul verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din OG nr.2/2001.
Totodată, sub aspectul temeiniciei, a mai arătat că sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, raportat la fapta contravențională săvârșită, gradul de pericol social și circumstanțele personale ale petentului.
A mai precizat că fapta contravențională a fost constată de agentul constatator cu propriile simțuri, astfel că actul sancționator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
În drept a invocat dispozițiile Codului de Procedură civilă, ale OG nr. 2/2001, ale OUG nr. 195/2002.
Prin notele de ședință depuse în data de 16.09.2014 petentul a arătat că nu prezintă relevanță cazierul contravențional depus de către intimat. Totodată a precizat că autoturismul care l-a lovit din spate avea viteză foarte mare, motiv pentru care nu a putut evita impactul în condițiile în care autoutilitara era vizibilă de la cel puțin 50 m.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu audierea martorului M. I. C. (f. 47).
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.10.2014 petentul P. R. V. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 540 lei și avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. pct. 1, 102 alin. 2 și 102 alin. 1 pct. 24 din OUG nr. 195/2002.
În cuprinsul actului de constatare a contravenției s-a reținut că în data de 02.10.2014, la orele 21.00, petentul a condus autoutilitara marca R. cu nr._ pe DN 1 E60 în Florești din direcția G. spre Cluj N., iar în dreptul UM s-a defectat, a efectuat reparații fără să pună în fncțiune farurile și să monteze triunghiul reflectorizant întrucât era imobilizat pe banda 1 a sensului de mers și nefiind observat a fost lovit din spate de către autoturismul marca Ford cu nr._ care circula pe banda 1. De asemenea autoturismul cu nr._ avea expirat ITP-ul din data de 29.08.2014.
Petentul a semnat procesul verbal, iar la rubrica ,,alte mențiuni,, s-a consemnat ”nu am de făcut obiecții. Autoturismul nu este asigurat RCA”.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 Cod procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, deși procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, instanța reține faptul că petentul nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, potrivit art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. c pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligatiilor care ii revin in cazul vehiculelor ramase in pana sau avariate, iar potrivit art. 156 alin. 1 HG nr. 1391/2006, Dacă un autovehicul sau o remorcă a rămas în pană pe partea carosabilă a drumului și nu pot fi deplasate în afara acesteia, conducătorul autovehiculului este obligat să pună în funcțiune luminile de avarie și să instaleze triunghiurile reflectorizante.
Totodată potrivit art. 102 alin. 1 pct. 24 OUG nr. 195/2002 constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni nerespectarea regulilor privind remorcarea vehiculelor, art. 114 alin. 5 pct. din HG nr. 1391/2006 prevăzând că Luminile de avarie se folosesc când vehiculul este imobilizat involuntar pe partea carosabilă.
Potrivit art. 102 alin. 1. pct. 1 OUG nr. 195/2002 constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al carui termen de valabilitate a inspectiei tehnice periodice a expirat, iar potrivit art. 10 alin. 1 din acelai act normativ Este interzisa circulatia pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al caror termen de valabilitate a inspectiei tehnice periodice a expirat, precum si a celor neasigurate pentru raspundere civila pentru caz de pagube produse tertilor prin accidente de circulatie.
Pentru început instanța reține că deși petentul a formulat plângere împotriva procesului verbal în ansamblul său, apărările formulate în cauză vizează doar faptele contravenționale reținute la punctele 1 și 2, petentul necontestând de altfel că autotutilitara avea inspecția tehnică expirată și nu era asigurată RCA.
Astfel, cu privire la faptele contravenționale prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 1, respectiv art. 102 alin. 1 pct. 24 OUG nr. 195/2002, petentul a susținut că a respectat prevederile legale și că pe toata durata reparațiilor atoutilitara a fost semnalizată prin luminile de avarie și triunghiul reflectorizant, însă numai în momentul pornirii triunghiul a fost înlăturat și luminile stinse.
Raportat la cele învederate, instanța reține că dispoziția legală menționată impune obligația semnalizării autoturismului imobilizat involuntar de partea carosabilă pe toată durata imobilizării, fiind fără relevanță sub acest aspect că banda de mers nu era în întregime ocupată și nici împrejurarea că lipsa semnalizării a durat doar un moment, fiind suficient timpul scurs între momentul ridicării triunghiului reflectorizant aflat la 30 de m în spatele autoutilitarei și până la plecarea de pe loc pentru a nu putea fi observat de către conducătorul unui autoturism care circulă pe același sens de mers, cu atât mai mult, cu cât în prezenta cauză, așa cum a arătat și petentul starea tehnică a autoutlitarei a îngreunat pornirea motorului, timp în care mașina nu a fost semnalizată nici prin luminile de avarie și nici prin triunghiul reflectorizant, deși petentul, dacă a observat că nu poate porni motorul cu avariile aprinse ar fi putut lăsa triunghiul reflectorizant până ar fi reușit, urmând ca apoi să pornească avariile și să ridice triunghiul.
Tot astfel, nu are relevanță nici împrejurarea că locul în cauză era luminat public sau că autoutilitara era semnalizată prin propriile triunghiuri reflectorizante, aceste elemente nefiind considerate suficiente de legiuitor pentru semnalizarea unui autoturism avariat, din moment ce a fost stabilită în sarcina conducătorilor auto obligația mai sus menționată, și nici împrejurarea că autoturismul FORD circula cu viteza, neputând evita impactul, din speță nerezultând în nici un fel că impactul s-a produs datorită vitezei acestui autoturism, ci dimpotrivă faptului că autoutilitara nu a putut fi observată în lipsa semnalizării corespunzătoare, eventuala viteză a acestui conducător auto putând avea relevanță asupra prejudiciului astfel cauzat celor două autovehicule, din punct de vedere al avariilor care nu s-ar fi produs în condițiile respectării regimului legal de viteză.
În ceea ce privește declarația martorului audiat în prezenta cauză, care a arătat că locul unde era oprită autoutilitara era luminat și aceasta putea fi observată cu ușurință, accidentul fiind cauzat de viteza mare a autoturismului marca Ford, instanța apreciază că aspectele relatate privesc aprecieri subiective ale martorului raportat la fapta săvârșită, circumstanțele ei, modul de percepere, atenției la detalii, dar și redării, datorată depărtării în timp față de eveniment, martorul arătând de altfel că la momentul impactului autoutilitara era semnalizată prin triunghiul reflectorizant, de unde rezultă denaturarea evenimentelor relatate.
Față de toate aceste aspecte, instanța apreciază că, deși petentului îi revenea sarcina de a demonstra o situație de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție, întrucât petentul nu a făcut această dovadă pe baza mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, procesul-verbal îndeplinește și condiția de temeinicie.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Pentru faptele contravenționale reținute în sarcina sa petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 540 lei, respectiv cu sancțiunea avertismentului, instanța reținând că în cazul acestei ultime sancțiuni nu se impune reindividualizarea în condițiile în care a fost aplicată sancțiunea cea mai ușoară prevăzută de lege.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicată pentru fapta contravențională prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 1 OUG nr. 195/2002 instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elveției) și că, față de conținutul juridic al faptei, circumstanțele săvârșirii și atitudinea contravenientului, față de fapta săvârșită ceea ce denotă faptul că acesta nu constientizează pericolul pe care îl crează pentru siguranța sa și a celorlalți participanți la traficul rutier, dar și circumstanțele personale ale petentului care nu se află la prima abatere de la normele privind circulația rutieră, sancțiunea contravențională a amenzii, stabilite la minimul legal de 540 lei, a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea acesteia sau înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Pentru motivele expuse anterior, instanța constată că procesul-verbal atacat este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată respectă prevederile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, motiv pentru care în temeiul art. 34 alin 1 din OG 2/2001 urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 Cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a lua act de faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul P. V. R., CNP:_, cu domiciliul în ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, CUI:_, cu sediul în Cluj N., ., județul Cluj, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ..P. nr._/04.10.2014.
Menține procesul verbal de constatare a contravenției ..P. nr._/04.10.2014 ca fiind legal și temeinic.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi 27.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/25.08.2015
Red.I.G.D.
Tehnored. I.G.D.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3070/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3071/2015.... → |
|---|
