Plângere contravenţională. Sentința nr. 3071/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3071/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 3071/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3071/2015
Ședința Publică din 27.03.2015
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de petenta . împotriva procesului verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr41229065 încheiat la data de 16.11.2014 de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL RUTIER-ISCTR, în litigiul având ca obiect plângere contravențională.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 18.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.12.2014 sub nr._, petentul .., a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/16.11.2014.
În motivare petentul a arătat nerespectarea perioadei de odihnă obligatorie se datorează faptului că conducătorii auto nu au găsit nici o parcare amenajată care să ofere condiții minimale de confort și igienă pentru călători, urmând să oprească la aproximativ 20 km.
Față de aceste împrejurări petentul a apreciat că se impune anularea procesului verbal sau cel puțin înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În drept petentul si-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (f.4-7).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OUG nr. 80/2013, astfel cum rezultă din chitanța aflată la fila 3 din dosar.
Prin întâmpinarea depusă la data de 09.01.2015 (f.15-16), intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate și menținerea în totalitate a procesului verbal atacat.
În motivare, intimatul a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, fiind menționate motivele pentru care a fost întocmit în lipsa petentei și a unui martor.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal intimatul a menționat că petentul nu a respectat perioada minimă de odihnă de 9 ore într-un interval de 30 h, la momentul controlului fiind rămase doar 4 ore și 51 de minute, fiind nereale susținerile petentei că nu a putut găsi un loc corespunzător pentru repaus.
Totodată a mai arătat intimatul că petenta figurează în evidențele instituției și cu alte contravenții similare.
În drept, intimatul a invocat HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OG nr. 37/2007, OG nr. 2/2001, art. 205 si 411 alin, (1) teza finală C. pr. civ.
În probațiune, intimatul a depus o . înscrisuri (f.17-32).
Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 28.01.2015 petenta a reiterat susținerile expuse pe larg în cuprinsul plângerii introductive.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/16.11.2014 (fila 4) petenta .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4000 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 8 din OG. nr. 37/2007 și sancționate de art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ.
În cuprinsul actului de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii s-a reținut că, în data de 16.11.2014, ora 09.17, pe DN1, la km 483+000 m loc. Florești, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, și remorca cu numărul de înmatriculare SV0-80-KOX, utilizat de către N. S.R.L. în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorii auto P. F. și Cucinschi S. M., în timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, pe baza diagramei tahografice din data de 11.06.2014 s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică într-un interval de 30 ore atunci când vehiculul este condus de un echipaj cu două ore sau mai mult și anume 04.09 ore în intervalul începând cu 15.11.2014 ora 08.08.
Procesul-verbal a fost completat în lipsa reprezentantului legal al contravenientei, care nu a putut formula obiecțiuni.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 8 alin. 1 pct. din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică într-un interval de 30 ore atunci când vehicului este condus de un echipaj cu două ore sau mai mult De asemenea, potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ, fapta menționată se sancționează cu amendă de la 4000 la 8000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 Cod procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În prezenta cauză, însă petenta nu a contestat în sine fapta reținută în sarcina sa, apreciind că nu a putut găsi un loc amenajat corespunzător pentru a opri.
Raportat la aceste susțineri, instanța apreciază că este greu de crezut că într-un interval de 30 ore conducătorii auto nu au putut găsi nicio parcare, restaurant, benzinărie pentru a realizarea timpului necesar de odihnă, în condiții corespunzătoare pentru confortul pasagerilor, apărarea formulată fiind cu totul superficială și dovedind reaua credință a petentei.
Față de aspectele învederate în cauză, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptelor contravenționale reținute în sarcina acesteia, respectiv cele prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 8 din OG. nr. 37/2007, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elveției) și că, față de conținutul juridic al faptelor, de circumstanțele personale ale petentei care nu se află la prima abatere de la normele legale menționate, astfel cum rezultă din adresa depusă de intimat la fila 31 din dosar, ceea ce denotă faptul că petenta nu conștientizează pericolul pe care îl crează pentru conducătorii auto, persoanele astfel transportate, dar și ceilalți participanți la traficul rutier, dar și o continuă atitudine de sfidare față de normele legale încălcate, sancțiunea contravențională a amenzii, stabilită la minimul legal de 4000 lei, a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea acesteia sau înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Pentru motivele expuse anterior, instanța constată că procesul-verbal atacat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată respectă prevederile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, motiv pentru care în temeiul art. 34 alin 1 din OG 2/2001 urmează a respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională, formulată de petenta .. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/16.11.2014.
Față de prevederile art. 453 Cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta .. având număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului J_, CUI:_, cu sediul în A., nr. 4, . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL RUTIER-ISCTR, C.:_, cu sediul în București, ., nr. 38, sector 1, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.11.2014.
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.11.2014 ca fiind legal și temeinic.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/25.08.2015
Red.I.G.D.
Tehnored. I.G.D.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3069/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3090/2015.... → |
|---|
