Plângere contravenţională. Sentința nr. 3070/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 3070/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 3070/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185

DOSAR CIVIL NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3070/2015

Ședința Publică din 27.03.2015

INSTANȚA constituită din:

PREȘEDINTE: I. G. D.

GREFIER: A. P.

S-a luat spre examinare pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de petentul R. A. împotriva procesului verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ încheiat la data de 19.11.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, în litigiul având ca obiect plângere contravențională.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 18.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.12.2014 sub nr._, petentul R. A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a solicitat instanței să dispună în principal anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 19.11.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 zile cu sancțiunea avertismentului.

În motivare petentul a arătat că a trecut pe culoarea galbenă a semaforului electric, astfel cum a menționat și în cuprinsul procesului verbal.

A mai arătat petentul că actul sancționator este lovit de nulitate pentru neindicarea numărului imobilului în dreptul căruia a fost săvârșită fapta, acest aspect făcând imposibilă cunoașterea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gradului de pericol social al faptei, dar și pentru nesemnarea de către un martor care să confirme cele consemnate în cuprinsul actului sancționator, mențiunea agentului constatator nefiind suficientă în sensul dispozițiilor art. 19 OG nr. 2/2001 și relevând un abuz din partea acestuia, petentul fiind pus astfel în imposibilitate de a se apăra cu privire la faptele reținute în sarcina sa.

În drept petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001,OUG nr. 195/2002, C.pr.civ.

În probațiune petentul a depus o . înscrisuri (f.11).

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.10).

Prin întâmpinarea depusă la data de 19.12.2014 (f.20-21) intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic.

În motivare intimatul a arătat că procesul verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din OG nr.2/2001.

Totodată, sub aspectul temeiniciei, a mai arătat că sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, raportat la fapta contravențională săvârșită, gradul de pericol social și circumstanțele personale ale petentului.

A mai precizat că fapta contravențională a fost constată de agentul constatator cu propriile simțuri, astfel că actul sancționator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.

În drept a invocat dispozițiile Codului de Procedură civilă, ale OG nr. 2/2001, ale OUG nr. 195/2002.

În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.11.2014 petentul R. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. d OUG 195/2002.

În cuprinsul actului de constatare a contravenției s-a reținut că în data de 19.11.2014, ora 19.14 petentul a condus autoturismul cu nr. d eînamtriculare_ în care se afla singur pe . 1989 și la intersecția cu . continuat deplasarea pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în fucnțiune.

Petentul a refuzat să semneze procesul verbal, agentul constatator consemnând însă obiecțiunile acestuia în sensul că a trecut pe galben.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.

Cât privește critica petentului privind neindicarea locului săvârșirii faptei și insuficienta descriere a faptei, instanța apreciază că, raportat la mențiunile actului sancționator, există suficiente elemente pentru identificarea faptei, fiind de asemenea menționată în mod expres . intersecția unde petentul ar fi pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric, neindicarea numărului imobilului neavând nicio relevanță în prezenta cauză și neproducând nicio vătămare petentului, în condițiile în care această mențiune nu ar fi schimbat cu nimic împrejurările săvârșirii faptei și nu ar fi adus elemente noi care să determine schimbarea gradului de pericol social al contravenției săvârșite.

Tot astfel nu poate fi reținut motivul de nulitate reprezentat de nesemnarea procesului verbal de către un martor, în condițiile în care art. 19 OG nr. 2/2001, prevede posibilitatea întocmirii actului sancționator în lipsa acestei mențiuni, atât timp cât sunt consemnate împrejurările care au determinat încheierea procesului verbal în această modalitate.

Or, după cum se poate constata în cuprinsul procesului verbal agentul constatator a menționat faptul că nu au putut fi identificați martori în zonă, aceste motive justificând în mod obiectiv lipsa consemnării unui martor, contrar susținerilor petentului, care deși afirmă că agentul constatator nu a avut o atitudine activă în găsirea unor astfel de persoane, în același timp afirmă că, se află în imposibilitate de a se apăra întrucât nu a putut identifica un alt martor la momentul săvârșirii faptei, de unde rezultă că în ceea ce îl privește au existat motive obiective pentru care nu s-au găsit alte persoane la momentul săvârșirii faptei, dar pentru agentul constatator aceleași împrejurări își pierd caracterul obiectiv și rezonabil.

O altă mențiune care se impune în acest context este aceea că petentul se află în eroare cu privire la rolul consemnării martorului în cuprinsul procesului verbal în condițiile art. 19 OG nr. 2/2001, martorul fiind chemat a atesta faptul că petentul nu este de față la întocmirea actului sancționator, nu poate sau refuză semnarea acestui act și nicidecum cu privire la existența faptei contravenționale astfel sancționată sau circumstanțele săvârșirii faptei, persoana desemnată ca martor putând fi identificată chiar și ulterior săvârșirii faptei contravenționale.

Or, în prezenta cauză, în condițiile în care petentul nu a contestat faptul că a refuzat semnarea procesului, în mod evident existenta unui martor, chemat în fața instanței, pentru a confirma acest aspect apare cu totul inutilă sub aspectul legalității actului sancționator.

Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 Cod procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.

Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Însă, în prezenta cauză, deși procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, instanța reține faptul că petentul nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție.

Astfel, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului, iar potrivit art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, semnalul de culoare roșie interzice trecerea.

Deși petentul a susținut că a trecut pe culoarea galbenă a semaforului electric nu a adus nici o dovadă în sprijinul susținerilor sale.

Astfel, instanța apreciază că, deși petentului îi revenea sarcina de a demonstra o situație de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție, întrucât petentul nu a făcut această dovadă pe baza mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, procesul-verbal îndeplinește și condiția de temeinicie.

Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elveției) și că, față de conținutul juridic al faptelor, și circumstanțele personale ale contravenientului, care nu se află la prima abatere de la regimul circulației rutiere (conform istoricului contravențional de la fila 21), sancțiunea contravențională a amenzii, stabilite la minimul legal de 360 lei, a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea acesteia sau înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.

Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d OUG 195/2002 care prevăd că în cazul nerespectării semnificației culorii roșii a semaforului, se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a obligației de a opri la culoarea roșie a semaforului, iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.

Pentru motivele expuse anterior, instanța constată că procesul-verbal atacat este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată respectă prevederile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, motiv pentru care în temeiul art. 34 alin 1 din OG 2/2001 urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.

Față de prevederile art. 453 Cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a lua act de faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul R. A., CNP:_, cu domiciliul în Cluj N., ., ., jud. Cluj cu domiciliul procesual ales în Cluj N., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, CUI:_, cu sediul în Cluj N., ., județul Cluj, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ..P. nr._/19.11.2014.

Menține procesul verbal de constatare a contravenției ..P. nr._/19.11.2014 ca fiind legal și temeinic.

Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj N..

Pronunțată în ședință publică, azi 27.03.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

I. G. D. A. P.

4 ex/25.08.2015

Red.I.G.D.

Tehnored. I.G.D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 3070/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA