Plângere contravenţională. Sentința nr. 3754/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3754/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 25491/211/2014
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 3754/2015
Ședința publică din 17 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind petentul C. E.-D., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 03.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17.04.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25 noiembrie 2014, sub nr. de mai sus, petentul C. E.-D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, în principal anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 22.11.2014, încheiat de intimat, iar în subsidiar anularea în parte a procesului-verbal, în ceea ce privește măsura reținerii certificatului de înmatriculare.
În motivarea plângerii s-a arătat că agentul constatator a refuzat să îi arate petentului înregistrarea radar și actele din care să rezulte că aparatul este omologat și verificat metrologic și că pe tronsonul de drum respectiv nu se poate circula cu o asemenea viteză. De asemenea, s-a arătat că petentul nu știa că are un far ars și că certificatul de înmatriculare a fost reținut în mod abuziv. În fine, s-a arătat că amenda aplicată depășește posibilitățile petentului și s-a solicitat repunerea în termenul de 48 de ore pentru a achita jumătate din minimul amenzii.
La plângerea contravențională au fost atașate următoarele înscrisuri: proces-verbal (f. 4).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată.
La data de 9 ianuarie 2015 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal atacat ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că procesul-verbal este legal, conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, și temeinic, sancțiunea contravențională fiind individualizată potrivit cu criteriile legale. Mai arată intimatul că fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada până la proba contrară.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-206, art. 249, art. 223 alin (3), art. 315 alin. (1) C. proc. civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
Pentru dovedirea întâmpinării s-au solicitat proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea radar.
La întâmpinare au fost atașate: istoric contravențional (f. 13), proces-verbal (f. 14), CD (f. 15).
La data de 9 februarie 2015 petentul a depus la dosarul cauzei o modificare a cererii, prin care a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment sau, în subsidiar, reducerea acestora, și obligarea intimatului la plata sumei de 130 de lei.
În motivare s-a arătat că fapta are o gravitate redusă, că petentul circula cu viteza de 96 km/h, că acesta s-a aflat într-o eroare de fapt cu privire la funcționarea sistemului de iluminat și că intimatul trebuie să îi restituie suma achitată pentru recuperarea talonului.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 9 februarie 2015 petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, arătând că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul legal, că din înregistrarea aparatului radar reiese că petentul mergea cu o viteză de 96 km/h, că nu a fost depus atestatul de operator radar, că pericolul social este diminuat datorită orei la care a fost comisă fapta și că prezumția de temeinicie a procesului-verbal a fost răsturnată.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: dovadă de comunicare (f. 21), factură (f. 22).
La data de 10 martie 2015 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare la completarea cererii, solicitând respingerea acesteia.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că procesul-verbal atacat este legal și temeinic, contravenția fiind constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, că nu este necesară existența unui atestat de operator radar, că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, că funcția de autotestare este activată automat la punerea în funcțiune a cinemometrului și că agenții de poliție nu își desfășoară activitatea în baza unui ordin de serviciu.
La termenul din 3 aprilie 2015 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din 22.11.2014 (f. 14), petentul C. E.-D. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 1.350 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) și art. art. 101 alin. (1) pct. 11 din OUG nr. 195/2002. În sarcina petentului s-a reținut faptul că, în data de 22.11.2014, ora 03:18, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Turzii din Cluj-N., cu o viteză de 111 km/h și totodată prezenta defecțiuni la sistemul de iluminare pe partea dreaptă față. În procesul-verbal este menționat nr. autoturismului pe care este instalat aparatul radar cu ajutorul căruia s-a constatat viteza petentului, respectiv MAI34530. De asemenea, în procesul-verbal s-a menționat faptul că petentului i s-a reținut certificatul de înmatriculare.
Din analiza înregistrării video depuse la dosarul cauzei se observă faptul că, chiar în momentul în care viteza autoturismului condus de către petent este înregistrată de cinemometru (momentul 00:05 de pe înregistrare), viteza acestuia este de 111 km/h, fără ca pe sensul său de mers să existe vreun alt autovehicul suficient de apropiat de aparatul radar pentru ca viteza sa să fie măsurată. Aproape imediat după acest moment, viteza cu care circula petentul începe să scadă, lucru datorat cel mai probabil faptului să acesta a observat autovehiculul poliției. De asemenea, din aceeași înregistrare se observă că autoturismul petentului prezenta o defecțiune la farul din partea dreaptă, în sensul că funcționa doar becul de poziție, nu și faza scurtă.
Raportat la susținerile petentului, potrivit cărora inițial viteza sa este de 96 km/h, iar apoi crește brusc la 111 km/h, instanța reține că acestea sunt nereale. Viteza inițială a petentului, care apare în dreptul literei T (target) de pe înregistrare, este de 111 km/h, aceasta schimbându-se însă într-o fracțiune de secundă. Ulterior, viteza de 111 km/h nu mai apare în dreptul literei T, ci în dreptul literei L (lock), datorită funcției aparatului radar de a memora viteza pe care petentul a avut-o la momentul inițial. De asemenea, viteza din dreptul literei T descrește constant, și nu crește și apoi descrește, cum afirmă petentul.
De asemenea, instanța reține că fapta a fost constatată cu un aparat omologat și verificat metrologic, astfel cum reiese din buletinul de verificare metrologică aflat pe același CD cu înregistrarea radar, în care se menționează și faptul că aparatul verificat este instalat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI34530.
În drept, potrivit art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar potrivit art. 101 alin. (1) pct. 11 din același act normativ constituie contravenție circulația cu un autovehicul și tractor agricol sau forestier, remorcă sau tramvai cu defecțiuni la sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră ori când acestea lipsesc. De asemenea, în conformitate cu art. 112 alin. (1) lit. d) certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către poliția rutieră în următoarele cazuri: (...) vehiculul circulă cu defecțiuni majore la sistemele de iluminare-semnalizare sau cu alte dispozitive decât cele omologate.
În speță, instanța reține că petentul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, iar acestea au fost constatate prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, mențiuni a căror existență o poate verifica din oficiu.
Raportat la susținerile petentului, potrivit cărora nu i s-au prezentat înregistrările radar și documentele prevăzute de lege cu privire la aparatul radar, instanța reține că acestea au fost depuse la dosar, și este irelevant faptul că nu au fost prezentate petentului la momentul opririi sale în trafic, câtă vreme niciun act normativ nu reglementează această obligație a agentului constatator. De asemenea, instanța reține că înregistrarea depusă de intimat la dosarul cauzei, analizată mai sus, a dovedit faptul că petentul circula cu o viteză de 111 km/h și nu cu 96 km/h, cum susține acesta.
Raportat la necesitatea existenței atestatului de operator radar, instanța reține că - astfel cum în mod corect a arătat intimatul - prevederea care impunea acest lucru a fost abrogată. De asemenea, petentul nu a indicat nicio prevedere legală din care să reiasă necesitatea existenței ordinului de serviciu al agentului constatator.
În ceea ce privește faptul că petentul s-ar fi aflat într-o eroare de fapt, neștiind că becul de la far este ars, instanța reține că, pentru a fi înlăturată răspunderea contravențională în temeiul existenței unei erori de fapt, trebuie dovedită atât eroarea, cât și caracterul neculpabil al acesteia, iar petentul nu a făcut o asemenea probă.
Referitor la măsura reținerii certificatului de înmatriculare, aceasta este o măsură prevăzută de art. 112 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 195/2002, citat mai sus, și a fost corect aplicată de către agentul constatator, câtă vreme faptul că faza scurtă a unui far nu este funcțională, indiferent din ce motive, constituie o defecțiune majoră, de natură să scadă vizibilitatea autoturismului și să pună în pericol traficul rutier. Împrejurarea că temeiul legal al măsurii aplicate nu a fost înscris în procesul-verbal este irelevantă, câtă vreme nu există o normă legală care să prevadă această obligație a agentului constatator, iar temeiul în discuție a putut fi identificat.
Raportat la susținerile petentului, potrivit cărora procesul-verbal atacat este ilizibil, instanța reține că acestea nu sunt reale, mențiunile din actul de sancționare putând fi lecturate.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a amenzii cu avertisment sau de reducere a amenzii, instanța reține că, potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Contrar susținerilor petentului, fapta de a circula pe străzile unui municipiu cu o viteză de 111 km/h, având în plus și defecțiuni la sistemul de iluminare, constituie fapte grave, astfel că simplul fapt că petentul nu are o situație materială bună nu poate conduce la atenuarea sancțiunilor. Mai mult, prin comportamentul său procesual, materializat în invocarea unor chestiuni pur formale și artificiale pentru a demonstra nevalabilitatea actului de sancționare, petentul a dovedit că nu a conștientizat gravitatea faptei sale, astfel că sancțiunile aplicate apar ca proporționale și se impun a fi menținute.
Petentul a solicitat repunerea în termenul de 48 de ore pentru achitarea a jumătate din minimul amenzii instanța reține că, conform art. 28 alin. (1) din OG nr. 2/2001, contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal. Semnificația termenului de 48 de ore în care contravenientul are posibilitatea de a achita o amendă în cuantum redus nu poate fi aceea de a îl descuraja să depună plângere contravențională, ci de a îi determina pe contravenienți să execute benevol și rapid sancțiunea aplicată. Or, date fiind aceste considerente și pentru a nu îl penaliza pe contravenientul care a ales să atace actul de sancționare, acesta trebuie să se bucure de beneficiul termenului de 48 de ore în care poate achita jumătate din minimul legal al amenzii chiar și în situația în care a formulat o plângere contravențională ale cărei capete principale de cerere au fost respinse, astfel cum s-a întâmplat în speță.
Pentru aceste motive instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să îl repună pe petent în termenul de 48 de ore pentru a achita jumătate din minimul amenzii aplicate prin procesul-verbal atacat, respingând celelalte solicitări ale petentului.
Referitor la obligarea intimatului la plata sumei de 130 de lei, achitată de către petent pentru recuperarea certificatului de înmatriculare, instanța reține că, după cum deja s-a arătat mai sus, măsura reținerii acestui act a fost luată în mod legal, astfel că lipsește fapta ilicită, neputând fi antrenată răspunderea civilă delictuală a intimatului. Prin urmare, nu există niciun temei pentru ca intimatul să fie obligat la restituirea sumei, astfel că această solicitare apare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. E.-D., CNP_, cu domiciliul în Petroșani, ., . procesual ales în Cluj-N., . nr. 58, cămin 2B, camera 109, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Repune petentul în termen, acesta având posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 22.11.2014 în termen de 48 de ore de la comunicarea prezentei hotărâri.
Respinge cererea petentului de anulare a procesului-verbal, ca neîntemeiată.
Respinge cererea petentului de reducere sau înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal atacat cu sancțiunea avertismentului, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunii . nr._ din 22.11.2014, încheiat de intimat.
Respinge cererea petentului de obligare a intimatului la plata sumei de 130 de lei, cu titlu de despăgubiri, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2015.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./19 mai 2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Sentința nr. 4125/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
