Plângere contravenţională. Sentința nr. 3794/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3794/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 3794/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3794/2015
Ședința publică din 17 aprilie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul D. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 30.10.2014.
Instanța constată că petentul a depus la dosar concluzii scrise, în data de 15.04.2015.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2014 sub nr._/211/2014, petentul D. V. a solicitat în, contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 30.10.2014.
În motivare, petentul a arătat că, în data de 30.10.2014, ora 15.00, se afla în intimitatea căminului familiei și pregătea jarul pentru un grătar în curtea interioară a casei. La un moment dat, în curte s-au prezentat trei agenți de poliție care i-au reproșat că ar fi aruncat un borcan de zacuscă pe un autoturism parcat în fața casei sale. Petentul a susținut că a încercat să la explice agenților că nu știe despre ce este vorba.
Petentul a fost încătușat și condus la secție cu autoturismul poliției, fiind apoi dus la spital.
În drept, cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator (filele 3-4), fișa intervenției la eveniment (fila 5), proces-verbal din data de 30.10.2014 (fila 6) și extras din organizarea dispozitivului de siguranță publică și patrulare (filele 7-8).
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar. (fila 15)
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.12.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată. Sub aspectul legalității, s-a susținut că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, intimatul a arătat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ.
Actul de sancționare și constatare contravențională se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face dovada până la proba contrară întrucât fapta comisă de către petent a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Împreună cu întâmpinarea au fost depuse următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator (fila 21), copie de pe fișa de intervenție la eveniment (filele 22-25), procesul-verbal contestat și dovada comunicării acestuia. (filele 26-27)
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 61/1991.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 09.01.2015, petentul a arătat că nu putea fi un pericol public din moment ce se afla pe un domeniu privat. A susținut că nu a ieșit afară din curte, nefiind îmbrăcat cu haine de stradă și având, la momentul respectiv, o cu totul altă preocupare. Soția petentului a încercat să le explice agenților de poliție, din fața ușii casei și până la mașină (aproximativ 25 de metri), după ce petentul a fost încătușat, că acel cuvând pronunțat se referea la tinerețea celor din jur și nu reprezenta o jignire.
S-a învederat instanței că petentul nu a aruncat cu un borcan de zacuscă pe nici un autoturism și, în plus, nu i-au fost solicitate actele de identitate pe parcursul întregului eveniment. Mai mult, acesta nu a adresat expresii jignitoare nici unei persoane și nu a ridicat tonul la agenții de poliție.
Petentul a susținut că documentele din dosar sunt total contradictorii iar persoana care a sesizat organele de poliție este un vecin cu care se află în conflict de mai mulți ani.
La termenul din data de 13.02.2015, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. Din oficiu, instanța a încuviințat proba testimonială cu martorii M. B. și K. S. L. iar pentru petent a fost încuviințată proba testimonială cu martorii D. O. și S. A. I.. Proba testimonială a fost administrată la termenele de judecată din ședințele publice din 27.02.2015 și 13.03.2015, declarațiile martorilor fiind anexate la dosarul cauzei la filele 45-46 și 50. La termenul de judecată din data de 10.04.2015, petentul a renunțat la proba testimonială cu martora S. A. I..
Prin concluziile depuse la data de 15.04.2015, petentul a arătat că procesul-verbal contestat nu este legal și temeinic deoarece nu a fost întocmit în prezența sa, la fața locului sau la sediul Secției 2 Poliție cât timp a fost dus acolo și nu conține semnătura contravenientului sau a martorilor. S-a contestat comiterea faptelor reținute în cuprinsul procesului-verbal, arătându-se că agenții de poliție nu i-au solicitat petentului actele de identitate.
S-a susținut că procesul-verbal de contravenție este în totală contradicție cu declarațiile martorilor M. B. și K. S. iar borcanul de zacuscă despre care se scrie în procesul-verbal și în fișa de intervenție la eveniment s-a transformat, în raportul agentului constatator, în conținutul unui borcan de zacuscă. În plus, faptele reținute în cuprinsul procesului-verbal s-au petrecut pe domeniul privat și nu pe domeniul public.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 30.10.2014 (fila 26), petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct. 4, art. 2 pct. 31 și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
S-a reținut că, la data de 30.10.2014, aflându-se pe . fața imobilului cu nr. 146, petentul a aruncat un borcan de zacuscă pe autoturismul Land Rover cu nr. de înmatriculare_ fără a produce pagube materiale, apoi a refuzat să se legitimize cu actul de identitate și a adresat expresii jignitoare persoanelor aflate la fața locului.
Conform art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție și se sancționează cu amenda între 200 și 1.000 lei „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.”
Conform art. 2 pct. 4 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție și se sancționează cu amenda între 100 și 500 lei „ aruncarea asupra unei persoane, construcții sau asupra unui mijloc de transport cu obiecte de orice fel, cu substanțe inflamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive sau care murdăresc, dacă nu s-au produs vătămări ale integrității corporale sau sănătății, ori pagube materiale.”
Conform art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție și se sancționează cu amenda între 100 și 500 lei „ refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.”
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petentul a arătat că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa sa, nu cuprinde semnătura sa și nici a martorilor.
Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
În ceea ce privește întocmirea procesului-verbal în lipsă, instanța reține că, potrivit art. 19 alin. 1 OG nr. 2/2001, În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În consecință, legea permite expres întocmirea procesului-verbal în lipsa contravenientului. În soluționarea excepției de neconstituționalitate a acestui text de lege, prin Decizia nr. 5/2002, Curtea Constituțională a arătat că textul prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului precum și că dreptul la apărare este consacrat de art. 24 din Constituție în sfera activității judiciare, or constatarea săvârșirii unei contravenții, deși poate avea și consecințe judiciare, nu se înscrie în acest cadru. Pentru a contrabalansa această restrîngere a dreptului la apărare, contravenienții pot ataca procesul-verbal în fața instanței în cadrul unei proceduri în care vor fi administrate probe privind temeinicia și legalitatea acestuia.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor asistent, instanța reține că potrivit art. 19 alin. 1 OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie confirmate de cel puțin un martor. Cu toate acestea, alin. 3 prevede o excepție, stipulând că procesul-verbal poate fi întocmit în lipsa contravenientului și fără un martor asistent, revenindu-i agentului constatator obligația de a menționa motivele ce au condus la întocmirea procesului-verbal în acest mod.
Într-adevăr, așa cum a arătat și petentul, procesul-verbal contestat a fost întocmit în lipsa sa și nu a fost semnat de un martor asistent iar în cuprinsul procesului-verbal nu se menționează explicit motivul pentru care procesul-verbal a fost întocmit astfel. Cu toate acestea, lipsa mențiunii referitoare la motivul ce justifică lipsa semnăturii martorului asistent reprezintă o cauză de nulitate relativă iar petentul nu a făcut proba vătămării ce i s-a adus prin lipsa acestei mențiuni. Rolul semnăturii martorului-asistent s-ar fi limitat la a confirma că actul de sancționare contravențională a fost dresat în lipsa contravenientului, aspect ce nu este negat de către petent.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat iar în ceea ce privește cauzele de nulitate relativă nu s-a făcut proba unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Referitor la contravențiile incriminate de art. 2 pct. 1 și art. 2 pct.31 din Legea nr. 61/1991, sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), faptele imputate petentului cu titlu de contravenții se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituie de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentului sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României, dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentului i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martora D. O., probe ce au fost încuviințate și administrate. Petentul a negat săvârșirea celor trei contravenții.
Preliminar, în ceea ce privește atitudinea petentului pe parcursul desfășurării evenimentelor, instanța reține că martorul K. S. a declarat că s-a simțiti inconfortabil deoarece petentul avea o mină agresivă. Din raportul agentului constatator reiese că petentul era în stare de ebrietate în timp ce petentul admite că a consumat băuturi alcoolice anterior sosirii agenților de poliție.
Din declarațiile martorilor K. S. și M. B. reiese că, după ce petentul a golit conținutul unui borcan de zacuscă pe parbrizul autoturismului parcat în fața casei sale, au fost sesizate organele de poliție care s-au deplasat la domiciliul petentului. Ulterior acestui moment, martorul M. B. a arătat că a intrat în casă deoarece nu dorea să fie prezent la evenimentele ulterioare iar martorul K. S. L. a declarat că a văzut când petentul era urcat în autoturismul poliției, observând că acesta se opunea și striga.
În ceea ce privește refuzul de legitimare, instanța reține că această faptă a fost constatată de către agentul constatator cu propriile simțuri. Petentul a susținut că nu i-au fost solicitate actele de identitate iar martora D. O. a declarat că nu a auzit ca agenții de poliție să îl legitimeze pe petent.
Simpla negare a petentului nu este însă suficientă pentru a răsturna prezumția de temeinicie a procesului-verbal. În ceea ce privește afirmația martorei, aceasta nu a exclus posibilitatea ca agenții să fi solicitat actele de identitate ale petentului, arătând doar că nu a auzit când au fost cerute. În plus, având în vedere că martora este soția petentului, se reține că declarația acesteia poate fi influențată de o dorință de a-l proteja pe acesta.
În ceea ce privește fapta de a adresa cuvinte jignitoare persoanelor de față, martora D. O. a declarat că petentul li s-a adresat agenților de poliție cu apelativul tinteri, însă nu a avut intenția de a-i jigni. Din declarația aceleiași martore reiese că după o scurtă discuție cu petentul, agenții de poliție s-au îndreptat spre ieșire, avetizându-l pe petent că urmează să fie sancționat. Ulterior, petentul ar fi continuat să le adreseze întrebări, motiv pentru care polițiștii l-au încătușat.
Prin urmare, agenții de poliție s-au conformat solicitării petentului de a ieși din curtea sa însă, atitudinea petentului i-a obligat să îl încătușeze și să îl conducă la sediul poliției. Din raportul agentului constatator rezultă că decizia de a-l conduce la sediul poliției pe petent a fost determinată de comportamentul acestuia, acesta adresând injuriii celor prezenți. Din moment ce agenții de poliție se îndreptau spre ieșire însă comportamentul petentului i-a determinat să se întoarcă și să îl încătușeze, este rezonabilă prezumția că atitudinea acestuia nu a fost una caracterizată de calm și respect, astfel cum încearcă să sugereze atât petentul cât și soția sa.
În concluzie, singura proba adusă de către petent în sprijinul afirmațiilor sale este declarația soției sale însă aspectele relevate de către aceasta nu sunt în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
În consecință, având în vedere că agentul constatator a constatat săvârșirea contravențiilor cu propriile simțuri iar petentul nu a reușit să facă proba contrară celor reținute de acesta, instanța apreciază că starea de fapt reținută în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de art. 2 pct. 1 și pct. 31 din Legea nr. 61/1991.
În ceea ce privește contravenția incriminată de art. 2 pct.4 din Legea nr. 61/1991, instanța constată că săvârșirea ei nu a fost constată prin propriile simțuri de către agentul constatator astfel încât, cu privire la această faptă, procesul-verbal nu se bucură de prezumția de temeinicie.
Agentul constatator a reținut că petentul a aruncat un borcan de zacuscă pe autoturismul Land Rover cu nr. de înmatriculare_, aparținând martorului K. S. L., fără a produce daune materiale. Astfel cum susține și petentul, fapta nu a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator însă starea de fapt reținut în cuprinsul procesului-verbal este confirmată de probatoriul administrat în prezentul demers procedural.
Martorul M. B. a declarat că relația cu petentul este una conflictuală deoarece clienții societății martorului parchează uneori în fața imobilului petentului. De asemenea, martorul a arătat că, în ziua constatării contravențiilor, se afla pe trotuar, în fața casei, și l-a văzut pe petent cum golea un borcan de zacuscă pe parbrizul unui autoturism. Proprietarul se afla lângă autoturism și nu avusese o discuție anterioară cu petentul.
Petentul a formulat ipoteza potrivit căreia declarația martorului M. B. este afectată de subiectivism raportat la disensiunile existente între familiile lor pentru o lungă perioadă de timp. Cu toate acestea, starea de fapt relevată de declarația martorului M. B. este susținută în întregime și de declarația martorului K. S. L., care nu are nici un interes în susținerea uneia dintre părțile implicate în conflict. Acesta a declarat că petentul a golit conținutul unui borcan pe parbrizul autoturismului său, fără să își justifice în vreun fel acțiunea, solicitându-i însă să își mute autoturismul parcat în fața imobilului cu nr. 146.
Prin urmare, chiar dacă săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 4 din Legea nr. 61/1991 nu a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator, din declarațiile celor doi martori reiese că petentul a aruncat conținutul unui borcan de zacuscă pe parbrizul autoturismului martorului K. S.. Aspectele expuse în cuprinsul declarației martorei D. O. nu sunt relevante cu privire la săvârșirea acestei fapte din moment ce aceasta a arătat că se afla în casă și a ieșit doar când a deschis poarta agenților de poliție.
Pentru aceste considerente, instanța reține că starea de fapt consemnată în cuprinsul actului de sancționare, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 2 pct. 4 din Legea nr. 61/1991, corespunde realității, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că agentul constatator a aplicat, pentru fiecare dintre cele trei contravenții, amenda în cuantumul minim prevăzut de lege. În consecință, din această perspectivă, individualizarea sancțiunilor a fost corect realizată. Având în vedere gradul de pericol social al faptelor comise de către petent, acesta având un comportament inadecvat atât față de persoanele prezente cât și față de agenții de poliție, instanța reține că nu se impune înlocuirea sacțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul D. V. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 30.10.2014 întocmit de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. V., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., .. 146, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj privind procesul verbal . nr._ încheiat la data de 30.10.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțata în ședința publica, azi, 17.04.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/27.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3797/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4582/2015.... → |
|---|
