Plângere contravenţională. Sentința nr. 4068/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4068/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 3896/211/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4068/2015
Ședința publică de la 24.04.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul H. P. I. în contradictoriu cu intimata C. SA - C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publica, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Instanța, față de lipsa părților, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, la data de 24.04.2015, intimata a depus note scrise la dosar(fl. 26).
Procedând la verificarea competenței sale potrivit art.131 alin. 1 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile din art.10 indice 1 din OG nr.15/2002. Totodată, constată, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, faptul că plângerea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.
Instanța, în temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind utile soluționării cauzei.
Observă că prin rezoluția de fixare a primului termen de judecată s-a pus în vedere intimatei să transmită înscrisurile ce atestǎ comunicarea cǎtre petent a procesului verbal contestat, însă nu s-a primit răspuns.
Potrivit dispozițiilor art. 244 alin.1, instanța declară închisă faza cercetării procesului și, potrivit art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 04.03.2015 sub nr._, petentul H. P. I., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informaticǎ - C. -, cu sediul în București, .. 401 A, Sector 6, CUI_, înregistrată la O. R. C. sub nr. J40/552/15.01.2004, să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 16.02.2015.
În motivarea plângerii sale, petentul a învederat că actul contestat nu conține semnătura agentului instrumentator, asupra acestui aspect pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 6 din dosarul nr. 14/2014.
În drept, s-au invocat prevederile art. 16, 17 și 19 din O. G. nr. 2/2001.
În susținerea pretențiilor sale, petentul a anexat înscrisuri ( f. 3 ).
Plângerea formulatǎ a fost legal timbratǎ, fiind anexatǎ chitanța ce atestǎ plata taxei judiciare de timbru în sumǎ de 20 lei ( f. 2 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimata a depus la 23.03.2015 întâmpinare ( f. 8 - 10 ), prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a relevat că procesul verbal cuprinde toate mențiunile stabilite de O. G. nr. 15/2002 coroborat cu O. G. nr. 2/2001, actul fiind dresat cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (2) și (3) din O. G. nr. 15/2002 și având inserată mențiunea că a fost generat și semnat electronic de agentul instrumentator, ce deține un certificat calificat. În acest sens, s-a învederat că nu există dispoziții legale care să interzică aplicarea unei semnături de această natură pe un înscris autentic, fiind necesar a se face diferența între originalul înscrisului și copia sa, comunicată contravenientului în condițiile art. 25 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, așa încât s-a considerat ca îndeplinită cerința stabilită de art. 17 din O. G. nr. 2/2001. Pe de altă parte, s-a subliniat că obligația de achitare a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului menționat în certificatul de înmatriculare, or petentul deține calitatea menționată, așa cum a rezultat în urma verificării bazei de date.
În drept, au fost invocate prevederile O. G. nr. 2/2001, ale O. G. nr. 15/2002, respectiv dispozițiile Legii nr. 455/2001 și Ordinul M. T. I. nr. 769/2010.
Intimata a anexat la dosar un set de înscrisuri ( f. 11 - 13 ).
Petentul a depus la 31.03.2015 răspuns la întâmpinare ( f. 18 - 19 ), prin care arătat că înțelege a invoca prevederile art. 17 din O. G. nr. 2/2001, respectiv Decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din procesul verbal . nr._, încheiat la data de 16.02.2015 de către intimată ( f. 3 ), petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2002, fiind aplicată o amendă în sumă de 250 lei, reținându-se că, la data de 09.11.2014, ora 12.13, pe DN 1C km 18 + 392 m, în localitatea J., jud. Cluj, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, ce îi aparține, a fost surprins pe când circula fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta nu cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
Din această perspectivă, este de subliniat că procesul verbal nu conține, în realitate, semnǎtura olografă a agentului instrumentator, așa încât actul dresat nu întrunește una dintre cerințele esențiale stabilite de art. 17 din O. G. nr. 2/2001, fiind lovit de o nulitate expresă, necondiționată de existența unei vătămări. În acest sens, nu poate fi omis că, la data de 16.02.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent a soluționa recursul în interesul legii, a pronunțat Decizia nr. 6/2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 199 din data de 25.03.2015, prin care s-a stabilit că În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele - verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Prin urmare, este de reținut că, în baza art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate pe calea recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, așa încât, ținând seama de data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, trebuie apreciat că Decizia nr. 6/2015, anterior amintită, este pe deplin aplicabilă, având în vedere momentul publicării sale în Monitorul Oficial, anume 25 martie 2015. Ca atare, trebuie apreciat că, raportat la litigiul contravențional de față, dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii își găsește fundamentul și incidența tocmai în prevederile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., așa încât susținerile intimatei, în sensul că aceasta ar produce efecte numai pentru viitor, cu privire la acte încheiate ulterior, în baza principiului neretroactivității, sunt neîntemeiate, în discuție nefiind un act juridic, așa cum s-a considerat de către intimată prin notele scrise depuse la dosar ( f. 26 ), ci o hotărâre judecătorească ce consacră o interpretare oferită de instanța supremă în realizarea atribuției sale constituționale de asigurare a unei practici unitare, în baza art. 126 alin. (3) din Constituție, interpretare care se regăsea și anterior în jurisprudența instanțelor, existând o parte a practicii ce considera că, în lipsa semnăturii olografe a agentului instrumentator, procesul verbal dresat în formă electronică și transmis persoanei sancționate în formă tipărită este lovit de nulitate. Mai mult decât atât, nu poate fi acceptat argumentul intimatei, în sensul că, la data întocmirii actului contestat, agentul instrumentator nu avea obligația explicită de a semna olograf procesul verbal, de vreme ce art. 17 din O. G. nr. 2/2001 se referă tocmai la aspectul în discuție, stabilind că semnătura agentului constatator se încadrează printre cerințele esențiale ale actului de sancționare, a cărei neîndeplinire atrage o nulitate expresă a procesului verbal, necondiționată de existența unei vătămări. Nu mai puțin, trebuie reliefat elementul că, în realitate, fiind în prezența unei hotărâri judecătorești și nu a unui act normativ adoptat de puterea legiuitoare, nu poate fi acceptată susținerea relativă la incidența principiului neretroactivității, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, în forma alegată de intimată, textul legii fundamentale neprivind, în realitate, hotărârile judecătorești, chiar pronunțate în recurs în interesul legii.
În acest context, raportat la critica invocată de petent, este de relevat, mai întâi, că actul de constatare reprezintă un înscris care prezintă particularități atât din perspectiva persoanelor abilitate a-l întocmi, cât și a conținutului său și a elementelor pe care trebuie să le cuprindă, potrivit art. 16 alin. (1) și 17 din O. G. nr. 2/2001, astfel că trebuie calificat drept un act administrativ unilateral cu un caracter individual, emis în temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte juridice, după cum a statuat Înalta Curte prin Decizia nr. 6/2015, or art. 5 din Legea nr. 455/2001 asimilează înscrisul sub formă electronică unuia sub semnătură privată, care este oricum destinat exclusiv folosirii în sistemul electronic, ceea ce nu este cazul în ipoteza actului de constatare și sancționare contravențională, după cum s-a relevat anterior. În al doilea rând, raportat la reglementarea art. 26 alin. (3) și 27 din O. G. nr. 2/2001, se impune a se reține că, de vreme ce legiuitorul a instituit necesitatea comunicării procesului verbal către persoana sancționată, prin poștă, cu aviz de primire, iar în subsidiar prin afișare, așadar a consacrat o procedură consecventă formei clasice a actului de constatare, iar nu celei electronice, cerința semnăturii olografe a agentului instrumentator se impune cu certitudine a fi îndeplinită, sub sancțiunea stabilită de art. 17 din O. G. nr. 2/2001. În fine, din întreaga economie a dispozițiilor art. 4 pct. 1 - 4 și 7 din Legea nr. 455/2001 decurge concluzia în sensul că sfera de aplicare a semnăturii electronice pe care actul normativ indicat o consacră nu poate fi extinsă la nivelul procedurii contravenționale și nici nu poate fi compatibilă cu exigențele pe care le presupune dresarea unui act de constatare, potrivit art. 16 alin. (1) și 17 din O. G. nr. 2/2001.
Așadar, în ce privește cauza de față, trebuie observat că procesul verbal contestat ar fi fost încheiat în formă electronică, fiind semnat în aceeași modalitate, după cum s-a consemnat în cuprinsul său ( f. 3 ), însă a parvenit petentului pe suport hârtie, fără a putea fi individualizată semnătura olografă a agentului instrumentator ( f. 3 ), or în aceste circumstanțe, ținând seama de argumentele anterioare, trebuie apreciat că actul dresat este lovit de nulitate, conform art. 17 din O. G. nr. 2/2001.
În fine, trebuie subliniată și împrejurarea că, deși reglementarea art. 25 alin. (2) și a art. 27 din O. G. nr. 2/2001 impunea intimatei să realizeze formalitatea comunicării procesului verbal către petent, la domiciliul acestuia, prin poștă cu aviz de primire, iar în subsidiar prin afișare, așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, totuși, în cauza de față nu a reieșit că procedura în discuție a fost efectiv realizată, câtă vreme intimata nu a transmis înscrisurile solicitate de instanță, care să ateste comunicarea procesului verbal ( f. 21 ), aceasta mai ales că adresa indicată în actul de constatare și sancționare contravențională ( f. 3 ) este diferită de aceea care reprezintă domiciliul petentului ( f. 25 ), așa încât devin aplicabile și prevederile art. 14 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, referitoare la prescripția executării sancțiunilor contravenționale.
În consecințǎ, având în vedere ansamblul argumentelor expuse în cele de mai sus, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi admisă, iar procesul verbal contestat va fi anulat, corelativ cu exonerarea petentului de la plata amenzii în sumă de 250 lei, stabilită în sarcina sa.
Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, sens în care, luând în considerare împrejurarea că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, după cum rezultă din textul legal mai sus redat, instanța urmează a lua act că petentul nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de către petentul H. P. I., CNP_, cu dom. în Cluj N., ., ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informaticǎ - C. -, cu sediul în București, .. 401 A, Sector 6, CUI_, înregistrată la O. R. C. sub nr. J40/552/15.01.2004.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 16.02.2015 de către intimată.
Exonerează petentul de la plata amenzii în sumă de 250 lei, stabilită în sarcina sa prin actul contestat.
Ia act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 24.04.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
24.04.2015 - 4 ex.
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 4211/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3703/2015. Judecătoria... → |
|---|
