Plângere contravenţională. Sentința nr. 4336/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4336/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 267/211/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4336/2015
Ședința publică de la 30.04.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta I. DE C. SI AMENAJARI SILVICE ( ICAS ) în contradictoriu cu intimata G. N. DE MEDIU -COMISARIATUL JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 24.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 30.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 08.01.2015 sub nr._, petentul I. DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE București, cu sediul în Voluntari, ., jud. Ilfov, Cod fiscal RO_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU, COMISARIATUL JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., .. 49, jud. Cluj, cod fiscal_, să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 17.12.2014, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.
În motivarea cererii sale, petentul a învederat, mai întâi, că actul dresat a fost emis prin referire la Stațiunea ICAS Cluj, Păstrăvăria G., entitate fără personalitate juridică, astfel că procesul verbal nu cuprinde mențiunile obligatorii stabilite de lege. În al doilea rând, s-a subliniat că au fost nesocotite prevederile imperative ale art. 16 alin. (6) din O. G. nr. 2/2001, dat fiind că actul a fost întocmit prin referire la ICAS București, unitate subordonată Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, care va dobândi personalitate juridică numai după adoptarea unei hotărâri de guvern în acest sens, conform art. 75 și 76 din Codul silvic. În al treilea rând, s-a relevat că nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. (7) din O. G. nr. 2/2001, în condițiile în care s-a încălcat dreptul la apărare al contravenientului, neexistând mențiuni privind exercitarea dreptului de a face obiecțiuni. În al patrulea rând, s-a subliniat că actul de constatare nu conține denumirea și sediul contravenientului, atâta timp cât persoana responsabilă nu poate fi decât Regia Națională a Pădurilor Romsilva, care are personalitate juridică. În fine, s-a apreciat că procesul verbal a fost încheiat cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale art. 19 din O. G. nr. 2/2001, iar raportat la fondul cauzei, s-a considerat că actul dresat este netemeinic. În acest sens, s-a evidențiat că activitatea desfășurată la Păstrăvăria G. nu produce poluare, managementul deșeurilor fiind gestionat prin contracte perfectate în mod legal, iar deficiența calificată drept o documentație incompletă în procedura de obținere a autorizației de mediu se referea la lipsa dovezii de proprietate asupra amplasamentului, or prin amenajamentul silvic și certificatul fiscal de atribuire a codului de identificare se probează dreptul de proprietate al statului român și apartenența amplasamentului la domeniul public, institutul demarând toate acțiunile necesare pentru obținerea avizului, context în care s-a apreciat că, în subsidiar, având în vedere situația concretă, poate fi justificată înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept, au fost invocate prevederile O. G. nr. 2/2001, ale Codului silvic și ale O. U. G. nr. 195/2005.
În probațiune, petentul a anexat înscrisuri ( f. 6 - 29, 38 - 39 și 42 ).
Plângerea a fost legal timbrată ( f. 40 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimata a depus la 04.03.2015 întâmpinare ( f. 49 - 51 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a învederat cǎ, în realitate, institutul deține personalitate juridică, conform art. 2 alin. (1) și potrivit anexei 3 din H. G. nr. 229/2009, fiind menționat, totodată, pe lista marilor contribuabili în anul 2014, sancțiunea fiind așadar aplicată acestuia în mod corect, iar nu punctului de lucru, cum s-a susținut în plângerea formulată. Pe de altă parte, s-a evidențiat că nu se contestă contravenția reținută, neputând fi făcută dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, motivul care a stat la baza aplicării sancțiunii referindu-se la aspectul că unitatea nu deține acte de reglementare, respectiv că se află în procedură de autorizare de 3 ani, funcționarea fără autorizația de mediu fiind interzisă. Î_ fine, s-a arătat că în cauză nu a fost aplicată sancțiunea cea mai drastică, ci una minimă, fără a se stabili și sancțiunea complementară a suspendării activității desfășurate.
În drept, s-au invocat dispozițiile O. G. nr. 2/2001, ale O. U. G. nr. 195/2005 și ale Ordinului nr. 1798/2007.
În probațiune, intimata a anexat înscrisuri ( f. 52 - 59 ).
Petentul a formulat la 19.03.2015 răspuns la întâmpinare ( f. 64 - 67 ), prin care a subliniat că, în realitate, ICAS București nu are personalitate juridică, raportat la prevederile art. 75 și 76 din Codul silvic, ci singurul subiect de drept ce are calitate rămâne Regia Națională a Pădurilor Romsilva, cererea de înregistrare a institutului la O. R. C. fiind respinsă pe motivul inexistenței actului de înființare. Pe de altă parte, s-a învederat că procedura de obținere a autorizației de mediu a fost demarată legal, însă documentația nu a putut fi completată cu un certificat constatator privind înregistrarea punctului de lucru, neexistând o atare posibilitate, de vreme ce institutul nu deține personalitate juridică, proprietarul terenului și al clădirilor fiind statul român, potrivit amenajamentului silvic. De asemenea, s-a subliniat că activitatea desfășurată nu produce poluare, fiind urmărit managementul deșeurilor și încheiate contracte în acest sens, autorizarea nefiind obținută din culpa exclusivă a Agenției pentru Protecția Mediului, dat fiind că au fost solicitate completări ale dosarului, institutul menționând că nu posedă și nu poate depune dovezi de proprietate asupra terenului, aflat în domeniul public al statului. În fine, s-a relevat că amenda aplicată este exagerată raportat la pericolul pretinsei fapte, din prisma impactului scăzut sau inexistent al poluării și a împrejurării că s-a demarat procedura legală de autorizare, așa încât sancțiunea aplicată poate fi înlocuită cu avertismentul.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
După cum se poate observa din cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 17.12.2014 ( f. 7 ), petentul I. DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 94 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 96 alin. (2) pct. 1 din O. U. G. nr. 195/2005, fiind aplicată o amendă în sumă de_ lei, reținându-se în sarcina acestuia împrejurarea că, în urma controlului efectuat, s-a constatat că, la data de 16.12.2014, ora 14, Păstrăvăria G., aparținând de Stațiunea I. C. A. S. Cluj N., în subordinea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, desfășoară activitate de acvacultură în ape dulci fără a deține autorizație de mediu, conform O. U. G. nr. 195/2005, art. 94 alin. (1) și a Ordinului 1798/2007, anexa 1, poziția 10, unitatea nedeținând nici act de reglementare din punct de vedere al protecției mediului, fiind în procedură în perioada 21.02._14, fapt confirmat de Agenția pentru Protecția Mediului Cluj, prin adresa nr. 9476/02.12.2014.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
Din această perspectivă, instanța apreciază, mai întâi, că agentul instrumentator a respectat întocmai dispozițiile art. 16 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 17 din O. G. nr. 2/2001, individualizând în mod corect atât denumirea, cât și sediul, respectiv toate celelalte atribute de identificare ale persoanei sancționate, criticile petentului, raportat la această împrejurare, fiind în întregime neîntemeiate. În acest sens, trebuie reținut că, așa cum rezultă din reglementarea art. 75 din Legea nr. 46/2008, Cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică din domeniul silviculturii se realizează prin I. de Cercetări și Amenajări Silvice care se reorganizează, prin hotărâre a Guvernului, în I. de Cercetări și Amenajări Silvice „M. D.“, în coordonarea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, ca institut național cu personalitate juridică, precum și prin alte instituții de drept public și privat care au ca obiect de activitate cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică din domeniu, iar în baza art. 2 alin. (1) din H. G. nr. 229/2009, Romsilva are în structura sa unități fără personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 2, și unități cu personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 3, ale căror adrese pot fi modificate prin hotărâre a Consiliului de administrație al Romsilva, I. de Cercetări și Amenajări Silvice figurând în anexa 3 la actul normativ menționat, la punctul 1, printre unitățile cu personalitate juridică din structura Regiei Naționale a Pădurilor, așadar petentul a dobândit calitatea de subiect de drept cu personalitate juridică tocmai în temeiul prevederilor legale anterior redate, fiind fără relevanță elementul dacă există sau nu un act normativ distinct care îi reglementează funcționarea, câtă vreme legiuitorul a urmărit ca acesta să rămână o unitate subordonată Romsilva, iar nu o entitate distinctă, desprinsă de sub autoritatea Regiei Naționale a Pădurilor. Pe de altă parte, este de evidențiat că, în realitate, chiar susținerile petentului sunt necorelate, în condițiile în care se arată că procesul verbal ar fi fost dresat prin referire la Stațiunea I. C. A. S. Cluj, Păstrăvăria G. ( f. 1 ), iar apoi se face trimitere la I. C. A. S. București ( f. 2 ), elementul ce trebuie observat fiind că, după cum rezultă din actul dresat, controlul a fost efectuat la Stațiunea I. C. A. S. Cluj, Păstrăvăria G. ( f. 7 ), iar subiectul de drept sancționat contravențional a fost în mod just determinat ca fiind I. de Cercetări și Amenajări Silvice.
În al doilea rând, relativ la aspectul că ar fi fost încălcate prevederile art. 16 alin. (7) teza I din O. G. nr. 2/2001, ca urmare a încheierii procesului verbal fără a i se aduce la cunoștință reprezentantului legal al petentului dreptul de a face obiecțiuni raportat la conținutul actului de constatare, este de reținut că în discuție ar fi o nulitate virtuală și condiționată de existența unei vătămări, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., or în cauza de față petentul a avut posibilitatea relevării mențiunilor pe care le-ar fi avut la întocmirea procesului verbal cu prilejul prezentului demers procesual, așadar valorificarea dreptului la apărare s-a putut realiza efectiv pe calea introducerii plângerii contravenționale. În același context, instanța observă că actul de constatare a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentului, după cum s-a menționat în cuprinsul său ( f. 7 ), or în asemenea circumstanțe nu se poate discuta despre împrejurarea că dispozițiile legale anterior evidențiate ar fi trebuit să își găsescă aplicare ori că agentul constatator ar fi dresat procesul verbal cu nesocotirea lor sau că ar fi refuzat consemnarea unor mențiuni, câtă vreme acestea devin efective doar în ipoteza în care contravenientul ar fi de față la dresarea actului de constatare, ceea ce nu este cazul în prezentul litigiu contravențional. Pe de altă parte, din cuprinsul art. 16 alin. (7) teza a II a din O. G. nr. 2/2001, ce stabilește că Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „ Alte mențiuni “, sub sancțiunea nulității procesului verbal, rezultă că, pentru a deveni efectivă norma citată, se impune ca petentul să facă proba că a avut obiecțiuni, că agentul constatator a refuzat să le consemneze în procesul verbal și că acestea erau pertinente în raport de cele constatate, or în cauza de față nu a reieșit întrunirea cerințelor evidențiate și, mai mult decât atât, întocmirea actului contestat a avut loc în absența reprezentantului legal al petentului, așa încât nu s-ar putea discuta despre un refuz al inserării obiecțiunilor sale.
În al treilea rând, din reglementarea art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 rezultǎ, în mod neechivoc, cǎ este posibilǎ încheierea procesului verbal chiar în contextul în care persoana sancționatǎ nu este prezentă la dresarea actului de constatare, pentru situația menționată legiuitorul stabilind obligația ca actul încheiat sǎ fie semnat de un martor, care sǎ confirme astfel modalitatea în care a fost întocmit procesul verbal. În cauza de fațǎ, actul contestat a fost încheiat în condițiile în care reprezentantul petentului nu a fost de față ( f. 7 ), însǎ o asemenea împrejurare nu este de naturǎ a atrage nulitatea sa, câtǎ vreme însuși legiuitorul permite dresarea procesului verbal în lipsa persoanei sancționate, după cum s-a evidențiat mai sus. Mai mult decât atât, în ce privește aspectul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor ( f. 7 ), trebuie observat cǎ, potrivit art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, or în actul contestat s-au precizat, explicit, împrejurǎrile pentru care nu a fost posibilǎ semnarea procesului verbal de un martor, respectiv La data și ora încheierii prezentului P. V. C. S. C. nu s-a identificat un martor ( f. 7 ), așadar au fost respectate prevederile art. 19 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Nu mai puțin, instanța apreciazǎ cǎ ar fi oricum în discuție o nulitate virtualǎ, condiționatǎ de existența unei vǎtǎmǎri produse petentului, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., vǎtǎmare care nu a fost însǎ probatǎ în prezentul litigiu contravențional.
În ce privește temeinicia actului contestat, trebuie relevat, mai întâi, că potrivit art. 94 alin. (1) lit. a) din O. U. G. nr. 195/2005, Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: a) solicită și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a legislației subsecvente, iar conform art. 96 alin. (2) pct. 1 din același act normativ, Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei ( RON ) la 10.000 lei ( RON ), pentru persoane fizice, și de la 30.000 lei ( RON ) la 60.000 lei ( RON ), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 1. obligația persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate.În același context, este de subliniat cǎ, în baza art. 2 pct. 2 din O. U. G. nr. 195/2005, termenul de acte de reglementare are semnificația de aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizație de mediu, autorizație integrată de mediu, autorizație privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizație privind activități cu organisme modificate genetic,iar conform art. 14 alin. (2) din același act normativ, Funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului.
În al doilea rând, instanța reține cǎ, fațǎ de proba cu înscrisuri administratǎ în cauzǎ, nu existǎ motive rezonabile care sǎ susținǎ ipoteza cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal atacat, ar fi diferitǎ de cea realǎ, fiind totodată întrunite condițiile de tipicitate ale contravenției imputate. Astfel, pe de o parte, trebuie subliniată împrejurarea că, așa cum rezultă din actul contestat ( f. 7 ), respectiv din cuprinsul susținerilor petentului, în cadrul punctului de lucru din localitatea G. funcționează o păstrăvărie, fiind așadar desfășurate activități de pisciculturǎ, în raport de acest element impunându-se concluzia în sensul că este necesară obținerea autorizației de mediu, în baza anexei 1, pct. 10 din Procedura de emitere a autorizației de mediu, aprobatǎ prin art. 1 din Ordinul nr. 1798/2007, ce se include în actele de reglementare la care se referă art. 94 alin. (1) lit. a) din O. U. G. nr. 195/2005. Pe de altă parte, este de reținut că, deși petentul a apreciat că actul încheiat ar fi netemeinic, totuși, nu a făcut proba că, în realitate, ar fi îndeplinit obligațiile ce îi reveneau, respectiv că ar fi obținut autorizația de mediu, fiind lipsit de relevanță că, așa cum a învederat în cuprinsul plângerii ( f. 3 ) și al răspunsului la întâmpinare ( f. 65 ), a demarat procedura de obținere a actelor necesare, câtă vreme această acțiune nu a produs vreun rezultat concret, chiar petentul menționând că documentația nu a putut fi completată conform cerințelor ce i-au fost adresate ( f. 3 și 65 ). În acest context, este de evidențiat elementul că, după cum reiese din cuprinsul adreselor nr. 6339/07.06.2011, nr._/19.11.2011 și nr._/19.07.2013 ale Ministerului Mediului și Pădurilor, Agenția Națională pentru Protecția Mediului ( f. 12 - 15 și 53 - 54 ), în vederea obținerii actelor de reglementare de către petent au fost pretinse documente suplimentare, respectiv s-a decalat succesiv termenul de depunere a înscrisurilor până la data de 31.03.2014, însă, cu toate acestea, nu s-a emis niciun act de reglementare întrucât institutul nu s-a conformat solicitărilor ce i-au fost transmise, după cum reiese din adresa nr. 9476/02.12.2014 a Ministerului Mediului și Pădurilor, Agenția Națională pentru Protecția Mediulu ( f. 52 ). Așadar, trebuie apreciat că în mod corect a fost reținută în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 96 alin. (2) pct. 1 raportat la art. 94 alin. (1) lit. a) din O. U. G. nr. 195/2005, de vreme ce, la data controlului, nu fusese emis, în favoarea sa, vreun act de reglementare cu privire la obiectivul verificat, argumentele în sensul că actul contestat ar fi netemeinic fiind în întregime nefondate. Din această perspectivă, raportat la elementul că activitatea desfășurată la Păstrăvăria G. nu ar produce poluare, managementul deșeurilor fiind gestionat prin contracte perfectate în mod legal ( f. 18 - 22 ), este de reținut că, în realitate, aspectul învederat nu este relevant, atâta timp cât, raportat la obiectivul supus controlului, se impunea obținerea autorizației de mediu și derularea activității numai în baza sa, potrivit art. 14 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2005, or în cauză nu s-a făcut dovada că aceasta fusese eliberatǎ anterior verificării realizate de către intimată. Totodată, chiar dacă au existat anumite demersuri efectuate în vederea îndeplinirii de către petent a procedurii stabilite de lege ( f. 9 - 11, 16 și 29 ), esențial rămâne aspectul că, în urma parcurgerii sale, nu s-a reușit obținerea actelor de reglementare ( f. 52 ), aceasta chiar în circumstanțele în care au fost pretinse completări ( f. 12 și 54 ) și acordate termene succesive pentru îndeplinirea solicitărilor adresate ( f. 13 - 15 și 53 ). În fine, în ce privește motivele pentru care nu ar fi fost posibilă furnizarea anumitor înscrisuri autorității competente, în vederea obținerii actelor de reglementare, respectiv certificatul constatator privind înregistrarea punctului de lucru și dovada dreptului de proprietate, instanța apreciază că acestea sunt lipsite de relevanță și nu pot fi luate în seamă pentru a se examina întrunirea condițiilor de tipicitate ale faptei, dat fiind că, în mod concret, singura împrejurare esențială rămâne aceea că nu au fost eliberate actele de reglementare necesare. În acest sens, este de subliniat că, în măsura în care s-ar fi refuzat înscrierea la Oficiul Registrului Comerțului, petentul avea posibilitatea de a recurge la procedura reglementată de legea specială în vederea tranșării aspectului discutat și, pe de altă parte, în ipoteza în care, în mod nejustificat, nu s-ar fi eliberat actele de reglementare de autoritatea competentă, deși condițiile stabilite de lege erau îndeplinite, petentul era îndreptățit, de asemenea, să parcurgă toate etapele legale necesare în vederea obținerii actului administrativ, astfel încât să nu se ajungă la situația sancționării sale contravenționale, omisiunea eliberării înscrisurilor necesare în vederea funcționării fiindu-i în întregime și în exclusivitate imputabilă.
În consecință, luând în considerare probele administrate în cauză, instanța apreciază că procesul verbal contestat este temeinic și legal, criticile petentului fiind neîntemeiate, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției incriminate de art. 96 alin. (2) pct. 1 din O. U. G. nr. 195/2005.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotǎrî, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, inclusiv asupra sancțiunii contravenționale aplicate.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța apreciazǎ cǎ a fost realizatǎ o justă individualizare a sancțiunii de cǎtre agentul constatator, amenda aplicată reflectând în mod real pericolul concret al faptei reținute în sarcina petentului. Astfel, sancțiunea principală a fost stabilită prin raportare la minimul amenzii prevăzute de art. 96 alin. (2) pct. 1 din O. U. G. nr. 195/2005 ( f. 7 ), față de acțiunea săvârșită nefiind justificată aplicarea avertismentului, după cum se va arăta în cele ce urmează. Astfel, mai întâi, trebuie reținut că, prin natura sa, contravenția imputată prezintă un pericol social ridicat, mai ales din prisma consecințelor ce pot să apară ca urmare a desfășurării unor activități cu impact asupra mediului înconjurător fără a fi fost obținute actele necesare, împrejurare confirmată, fără urmă de îndoială, prin chiar limitele speciale ale amenzii stabilite de lege în considerarea săvârșirii faptei incriminate de art. 96 alin. (2) pct. 1 din O. U. G. nr. 195/2005. Nu mai puțin, este de observat că, în realitate, controlul a fost efectuat de către intimată la data de 16.12.2014 ( f. 7 ), iar termenul de depunere a documentelor solicitate de autoritatea competentă fusese decalat, în cele din urmă, până la 31.03.2014 ( f. 53 ), așadar activitatea a fost derulată o perioadă considerabilă de timp fără a fi fost îndeplinite cerințele legale referitoare la obținerea actelor de reglementare. Mai mult decât atât, trebuie subliniat că, de fapt, au fost acordate în mod succesiv termene pentru a se depune de către petent completările solicitate ( f. 13 - 15 și 53 ), or nici în aceste condiții nu s-a reușit eliberarea actelor necesare pentru funcționare. În fine, instanța constată că, de vreme ce în raport de activitatea derulată se impunea obținerea autorizației, nu prezintă relevanță dacă aceasta produce sau nu, în concret, un impact semnificativ asupra mediului înconjurător, cât timp fapta imputată a dobândit caracterul unei contravenții de pericol, tipicitatea sa fiind realizată fără a importa dacă se produce ori nu rezultatul negativ în mediul ambiant. Prin urmare, față de elementele anterior evidențiate, instanța apreciază că nu este justificată înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, iar raportat la sancțiunea complementară, se impune a sublinia că aceasta nu a fost, în realitate, stabilită prin actul de constatare și sancționare contravențională ( f. 7 ).
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor mai sus reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de către petentul I. DE CERCETĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE București, cu sediul în Voluntari, ., jud. Ilfov, cod fiscal RO_, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 17.12.2014 de către intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU, COMISARIATUL JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., .. 49, jud. Cluj, cod fiscal_.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
04.05.2015 - 4 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 3442/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3443/2015. Judecătoria... → |
|---|
