Plângere contravenţională. Sentința nr. 4752/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4752/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 2540/211/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4752/2015
Ședința publică din data de 12.05.2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de catre petentul G. V. împotriva intimatului IPJ CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezinta petentul personal, lipsa intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform prevederilor articolului 94 pct. 4 din codul de procedură civilă raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001.
La interpelarea instantei, petentul arata ca nu formuleaza alte cereri in probatiune, decat inscrisurile depuse la dosar.
În probațiune, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civila și de natură a conduce la solutionarea procesului.
Având în vedere mijloacele de probă incuviintate pentru solutionarea cererii, instanța apreciază că nu mai este necesară estimarea duratei cercetării procesului, conform art. 238 din Codul de Procedură Civilă, din moment ce plangerea poate fi solutionata chiar la acest termen de judecată, pe baza probelor existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanta declara incheiata cercetarea procesului si acorda cuvantul in dezbateri.
Petentul solicita admiterea plangerii asa cum a fost formulata. Invedereaza instantei ca pietonul nu se afla pe sensul sau de deplasare. Prezinta o schita a locului in care s-a petrecut incidentul si arata ca exista un scuar care desparte sensurile de circulatie. Considera ca nu exista fapta contraventionala.
Instanta inchide dezbaterile si reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 12.02.2015, sub nr._, petentul G. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 30.01.2015.
În esenta, in motivarea plângerii, petentul a aratat ca starea de fapt avuta in vedere de agentul constatator nu corespunde realitatii, deoarece pietonul se afla dincolo de scuarul care desparte benzile de circulatie.
Plangerea nu a fost motivata in drept.
Actiunii i-au fost anexate inscrisuri in probatiune.
Cererea a fost legal timbrata.
La data de 11.03.2015, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca fiind temeinic și legal încheiat.
A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Sub aspectul starii de fapt, a aratat intimatul ca, la data de 30.01.2015, fiind in exercitarea atributiilor de serviciu, agentul de politie a constatat ca autoturismul marca Dacia, cu nr. de inmatriculare_, condus de catre petent, a efectuat virajul la dreapta de pe .. Observatorului din municipiul Cluj-N., fara sa acorde prioritate de trecere pietonilor angajati in traversare prin loc marcat si semnalizat, care se aflau pe sensul sau de mers.
Raportat la scopul reglementării circulației pe drumurile publice, astfel cum este stabilit în cuprinsul dispozițiilor OUG nr. 195/2002, intimatul a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând întotdeauna dovada până la proba contrară. Ori, petentul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada contrară stării de fapt reținute prin actul de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, măsura aplicată de către agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
Intampinarii i-a fost anexat raportul intocmit de agentul constatator si istoricul contraventional al petentului.
Petentul nu a formulat raspuns la intampinare, desi intampinarea i-a fost, in mod legal, comunicata.
Pentru solutionarea plangerii, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, din cuprinsul procesului-verbal de contraventie contestat, rezulta ca, la data de 30.01.2015, fiind in exercitarea atributiilor de serviciu, agentul de politie din cadrul Biroului Rutier Cluj-N., a constatat ca autoturismul marca Dacia, cu nr. de inmatriculare_, condus de catre petentul G. V., circula pe . Cluj-N. si a efectuat virajul la dreapta, de pe .. Observatorului din municipiul Cluj-N., fara sa acorde prioritate de trecere pietonilor angajati in traversare prin loc marcat si semnalizat, care se aflau pe sensul sau de mers.
Aceasta stare de fapt a fost prezentata de catre agentul de politie in cuprinsul raportului intocmit cu privire la contraventia imputata petentului si consemnata in cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 30.01.2015, in baza caruia petentul a fost sanctionat contraventional, prin aplicarea amenzii în cuantum de 390 lei si a sancțiunii complementare constând în suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției constând în încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
Contravenientul a contestat starea de fapt ce a stat la baza sanctionarii, aratand ca pietonul nu se afla pe sensul sau de deplasare, astfel ca a promovat prezenta actiune in justitie, solicitand anularea procesului-verbal de contraventie.
În drept, potrivit 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului. Amenda ce se aplică pentru contravenția reținuta în sarcina petentului se individualizează în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002.
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, nici petentul nu contesta actul de sanctionare pe considerente de intocmire nelegala, ci alega doar netemeinicia faptei retinuta in sarcina sa.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală. Probele propuse in apararea sa si a caror administrare a fost incuviintata: inscrisuri, sustin pe deplin fapta contraventionala pentru care a fost aplicata sanctiunea.
Nu poate fi primita alegatia petentului, in sensul ca nu a incalcat normele de circulatie rutiera, deoarece pietonul, angajat in traversarea trecerii prin loc marcat si semnalizat corespunzator, nu se afla pe sensul sau de deplasare, atat timp cat nu a fost sustinuta prin nici un mijloc de proba.
F. de considerentele expuse in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la prezumtia de nevinovatie ce guverneaza materia contraventionalului, astfel cum au fost rezumate in cele ce preced si, raportandu-se la prev. art. 269- art. 270 din Codul de procedura civila, instanta arata ca procesul-verbal de contraventie, fiind un inscris autentic, face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care l-a intocmit. Prezumtia de autenticitate a procesului-verbal de contraventie exonereaza organul constatator de necesitatea probarii faptei contraventionale, petentului revenindu-i obligatia de a-si construi apararea si, in speta, aceasta aparare lipseste pe deplin.
Instanta considera ca s-a realizat, in mod corect, incadrarea juridica a faptei petentului, ce a fost sanctionata conform procesului-verbal de contraventie atacat, de catre agentul de politie, investit cu exercitiul autoritatii de stat si aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție fiind una reală, din moment ce nu s-a facut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Cu privire la sancționarea petentului, cu amenda în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, instanța apreciază că a fost realizata o corecta individualizare a sanctiunilor, în temeiul prevederilor art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, masurile fiind aplicate conform disp. art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
Raportat la faptul că, prin acțiunile sale, petentul a creat o stare de pericol pentru circulația rutieră, încălcând flagrant scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OUG nr. 195/2002, anume asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, sancțiunile aplicate acestuia prin procesul-verbal de contravenție sunt pe deplin justificate.
Se impune sanctionarea pecuniara a petentului, cat si executarea intocmai a sanctiunii complementare, in vederea realizarii scopului represiv si preventiv al raspunderii contraventionale, pentru a se evita, pe viitor, crearea unor stari de pericol pentru siguranta circulatiei rutiere, prin fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public. In speta, pericolul social este evident, intrucat contravenientul nu a manifestat diligenta impusa de lege oricarui conducator auto, de a incetini la patrunderea in intersectie si a frana in scopul acordarii prioritatii de trecere persoanelor ce aveau acest drept.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează a respinge, ca neintemeiata, plangerea si a menține în totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul G. V., avand CNP_, cu domiciliul in localitatea Cluj-N., ., ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Menține in totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 30.01.2015, de către Biroul Rutier Cluj-N..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 12.05.2015.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./13.05.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5323/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4753/2015.... → |
|---|
