Plângere contravenţională. Sentința nr. 4847/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4847/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 1257/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4847/2015
Ședința publică din 15 mai 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale înaintate de petentul V. L. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 23.01.2015.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.01.2015, sub nr._, petentul V. L. I. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Cluj anularea, ca nelegal și netemeinic, a procesului-verbal de sancționare contravențională . nr._/23.01.2015.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, în data de 23.02.2015, în jurul orei 10.00, conducea autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare_ pe . oprit de un echipaj de poliție, fiindu-i aduse acuze privind neacordarea priorității de trecere pietonilor.
A mai susținut petentul că nu a săvârșit fapta imputată deoarece în acel moment nu se afla nici un pieton pe nici una dintre cele trei benzi de circulație.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul Sacalas A. P..
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: proces-verbal contestat (fila 3), dovada . nr._/23.01.2015 (fila 4) și cartea de identitate a petentului. (fila 5)
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar. (fila 2)
Prin întâmpinarea depusă la data de 17.02.2015, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Sub aspectul legalității, s-a arătat că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și 17 OG nr. 2/2001. În ceea ce privește temeinicia, s-a arătat că sancțiunea a fost aplicată cu respectarea limitelor legale și că procesul-verbal se bucură de o prezumție de temeinicie, făcând dovada celor reținute până la proba contrară. Fapta a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul de poliție iar sarcina probei revine petiționarului.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: istoricul contravențional al petentului (fila 15-16) și copie lizibilă de pe procesul-verbal contestat. (fila 16)
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 03.03.2015, petentul a arătat că agentul constatator nu avea nici un motiv să îi aplice sancțiunea contravențională, trecerea de pietoni nefiind circulată în acel moment. A mai susținut petentul că ar fi observat dacă cineva era angajat în traversarea străzii deoarece circula cu viteză redusă.
La termenul din ședința publică din data de 10.04.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar iar pentru petent a fost încuviințată și proba testimonială cu martorul Sacalas A. P.. Martorul a fost audiat la termenul de judecată din data de 08.05.2015, declarația acestuia regăsindu-se la dosarul cauzei la fila 30.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 23.01.2015 de către Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
S-a reținut că, în data de 23.01.2015, petentul a condus auto Mercedes cu nr. de înmatriculare_, pe . trecerea de pietoni din dreptul imobilului nr. 128 nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa . special amenajat, semnalizat corespunzător, de la stânga la dreapta, aflat pe sensul său de mers.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului”.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Mai mult, instanța reține că petentul nu a invocat nici o cauză de nulitate a procesului-verbal, susținând doar că nu a săvârșit fapta ce îi este imputată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), fapta imputată petentului cu titlu de contravenție se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituie de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentului sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentului i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul Sacalas A. P., probe ce au fost încuviințate și administrate.
Martorul Sacalas A. P. a declarat că a observat că, în momentul în care petentul a trecut peste marcajul ce semnaliza trecerea de pietoni, nu exista nici o persoană angajată în traversarea străzii. Din declarația martorului reiese că acesta nu cunoaștea că petentul se află la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ însă a observat deplasarea acestui autoturism în trafic. Or, ipoteza formulată de către martor nu este plauzibilă. Aceasta susține că a observat un autoturism în trafic (fără a ști că la volanul acestuia se află un cunoscut de-al său), a observat exact momentul în care acesta a depășit trecerea de pietoni și a observat că nu existau pietoni angajați în traversarea străzii în acel moment, pietonii aflându-se pe trotuar. Instanța reține că un astfel de comportament nu este caracteristic unui participant la trafic, fiind practic imposibil ca acesta să își amintească toate autoturismele aflate în preajma sa în trafic, momentul în care acestea s-au angajat în traversarea intersecției sau dacă se aflau pietoni pe trotuar în momentul în care alte autoturisme (aflate la cel puțin 20 de metri în fața sa, pe o altă bandă) depășesc marcajul ce indică trecerea de pietoni.
Aceasta certitudine absolută a succesiunii evenimentelor este în contrast și cu atitudinea martorului în fața instanței, orice alte elemente ale stării de fapt fiind incerte iar răspunsurile la întrebările instanței fiind marcate de pauze substanțiale și ezitări.
În plus, există inadvertențe între declarația martorului și cele declarate de către petent în cadrul probei cu interogatoriul. Astfel, martorul a declarat că și-a continuat deplasarea în momentul în care a observat că petentul a fost oprit de către agenții constatatori pentru ca petentul să arate că martorul a oprit lângă autoturismul său.
Pentru aceste considerente, având în vedere declarația martorului și inadvertențele dintre aceasta și afirmațiile petentului, instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic încheiat.
În consecință, având în vedere că agentul constatator a constatat săvârșirea contravenției cu propriile simțuri iar petentul nu a reușit să facă proba contrară celor reținute de acesta, instanța apreciază că starea de fapt reținută în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda stabilită de către agentul constatator a fost determinată prin raportare la minimul punctelor amendă stabilit de art. 100 alin. 3 lit. b raportat la art. 98 alin. (4) lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, din această perspectivă realizându-se o adecvată individualizare a sancțiunii contravenționale. Mai mult, instanța are în vedere și potențialele consecințe grave pe care le poate genera în trafic nerespectarea regulilor privind acordarea priorității de trecere pietonilor. Se are în vedere și istoricul contravențional al petentului, acesta săvârșind și alte abateri contravenționale. Astfel, ansamblul circumstanțelor personale ale petentului nu este de natură a contura posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, pentru corectarea conduitei contravenționale a acestuia fiind necesară menținerea sancțiunii amenzii.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul V. L. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 23.01.2015 întocmit de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. L. I., CNP_, cu domiciliul în Baia M., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj privind procesul verbal . nr._ încheiat la data de 23.01.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj N..
Pronunțata în ședința publica, azi, 15.05.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/19.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4877/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5169/2015.... → |
|---|
