Plângere contravenţională. Sentința nr. 5493/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5493/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 19765/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.5493/2015
Ședința publică de la 02 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. A. F.
Grefier: C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. Ș. și pe intimata POLIȚIA MUNICIPIULUI CLUJ - N., având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 02 iunie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 11.09.2014, sub nr._, astfel cum a fost precizată la data de 29.10.2014, petentul S. Ș. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.18.2014, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea principală a avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că în luna iunie a anului 2014 a primit o notificare din parte intimatului, prin care i se solicita să se prezinte la sediul acestuia, în calitate de proprietar al autoturismului cu număr de înmatriculare_, în legătură cu accidentul în care a fost implicat și autoturismul cu număr de înmatriculare_, din data de 04.06.2014. S-a menționat că autoturismul cu număr de înmatriculare_ a fost vândut de către petent cu o lună înainte de accident unei persoane din Cluj-N., astfel încât nu se mai afla în posesia petentului. Situația familială și de serviciu a petentului fiind dificilă, petentul a încercat să ofere informațiile solicitate pe cale telefonică, însă nu i s-a răspuns. La data de 01.09.2014 a primit o nouă invitație de a se prezenta la sediul intimatului, de data aceasta reușind însă și apelul telefonic. Astfel, petentul a comunicat prin fax unui agent de poliție contractul de vânzare-cumpărare, fiind informat că nu mai este necesară prezența lui la sediul poliției. În ziua următoare, i-a fost comunicat procesul-verbal de constatare a contravenției. În susținerea petitului subsidiar, s-a indicat că fapta săvârșită reprezintă un prejudiciu minim adus valorii ocrotite prin norma de drept, iar în acest sens este justificată aplicarea sancțiunii avertismentului.
În drept, au fost invocate prevederile din Regulamentul nr.561/2006 și O.G. nr.2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 12).
Prin întâmpinarea depusă la data de 28.04.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a arătat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea fiind aplicată cu respectarea criteriilor stabilite prin art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. În ceea ce privește situația de fapt, s-a arătat ca în data de 19.08.2014, petentul a fost sancționat pentru fapta prevăzută de art.102 alin.1 pct.25 din O.U.G. nr.195/2002, reținându-se că în calitate de proprietar al autoturismului marca „Audi”, cu număr de înmatriculare_, nu s-a prezentat, în mod nejustificat, la Biroul Rutier Cluj-N., unde a fost invitat în vederea soluționării nr._. S-a susținut că fapta a fost constatată de către agent prin propriile simțuri, iar actul de constatare și sancționare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, revenind petentului sarcina de a face proba contrară, acest aspect fiind recunoscut inclusiv în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În drept, au fost invocate prevederile art.205-206, art.223 alin.3, art.249 și art.315 alin. 1 din C.proc.civ. și O.G. nr.2/2001.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (proces-verbal . nr._ – fila 2, fila 9, fila 45; citație nr._ – fila 10; contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit – fila 11; adresa nr._/BR/LL/10.06.2014 – fila 22; adresa nr._/24.06.2014 – fila 23, fila 41; proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare – fila 24, fila 42; adresa nr._/29.08.2014 – fila 25, fila 43; proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare – fila 26, fila 44; declarație – fila 39; adresa nr._/BR/LL/10.06.2014 – fila 40; confirmare de primire – fila 46; adresa nr.3081/05.05.2015 – fila 51; contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit – fila 52; declarație pentru scoaterea din evidență a mijloacelor de transport – fila 53; cerere nr.2302/02.03.2014 – fila 54; certificat de atestare fiscală – fila 55; cerere nr.36/02.04.2014).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.08.2014 (fila 9), emis de către Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, s-a reținut că la data de 27.06.2014, în calitate de proprietar al autoturismului macra „Audi”, cu număr de înmatriculare_, petentul nu s-a prezentat la unitatea de poliție rutieră unde a fost invitat, în mod nejustificat, pentru soluționarea reclamației nr._, în termenul stabilit, fiind sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.102 alin.1 pct.25 din O.U.G. nr.195/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei.
La data de 24.06.2014 petentului i-a fost comunicată citația privind reclamația cu numărul_, înregistrată la compartimentul de soluționare a accidentelor de circulație soldate cu pagube materiale (file 22-24).
Conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 52), la data de 30.03.2014 petentul a vândut autoturismul marca „Audi”, cu număr de înmatriculare_ . Autoturismul a fost scos din evidențele fiscale de pe numele petentului începând cu data de 30.03.2014 și trecut pe numele noului proprietar (fila 51, fila 56).
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Prin art.102 alin.1 pct.25 din O.U.G. nr.195/2002 s-a stabilit că reprezintă contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni fapta persoanei fizice de neprezentare, în mod nejustificat, în termenul stabilit la unitatea de poliție rutieră la care au fost invitate pentru soluționarea oricărei probleme legate de calitatea de participant la trafic sau de proprietar ori utilizator de vehicul.
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Analizând temeinicia actului contestat, instanța reține că deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60). S-a mai precizat, însă, că în măsura în care instanțele interne au audiat declarațiile reclamantului și i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, faptul că reclamantul nu a cerut instanței să examineze dovezi și că, în consecință, instanță a hotărât, în baza unei hotărâri motivate, să se încreadă în dovezile prezentate de către intimat, nu pare a fi inechitabil sau arbitrar (cauza I. P. împotriva României, parag.33), relevantă fiind astfel posibilitatea efectivă de a propune și prezenta probe.
În cauza de față, se reține că petentul a avut posibilitatea de a prezenta dovezi, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, neexistând o poziție dezavantajată în raport cu cea a intimatului.
Din probele existente la dosar rezultă că petentului i-a fost adusă la cunoștință obligația de a se prezenta la sediul intimatului pentru a se lămuri situația de fapt privind accidentul în care a fost implicat autoturismul cu număr de înmatriculare AB 18 LS, fapt necontestat de către petent. Deși nu s-a dovedit că petentul ar fi trimis prin fax, astfel cum s-a susținut în plângere, contractul de vânzare cumpărare, din probe reiese că autoturismul a fost vândut de către petent anterior producerii evenimentului rutier, acesta fiind radiat din evidențele fiscale de la domiciliul său începând cu data de 30.03.2014. Raportat la textul sancționator, se observă că reținerea faptei nu este condiționată de calitatea de proprietar al autoturismului, revenind oricărei persoane obligația de a se prezenta la solicitarea organelor de poliție pentru a oferi lămuririle necesare.
În consecință, analizând probele existente la dosarul cauzei, astfel cum acestea au fost prezentate în paragrafele anterioare, se constată că petentul nu a probat existența unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, astfel încât se va respinge cererea petentului de anulare a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Cu toate acestea, reținerea existenței faptei nu determină în mod automat aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii, fiind necesar ca aceasta să fie analizată din prisma tuturor împrejurărilor de la acel moment, astfel cum prevede art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. Raportat la situația de fapt a speței, instanța apreciază că nu se impune aplicarea sancțiunii amenzii. Petentul nu mai era proprietar al autoturismului la acel moment, fiind efectuată și procedura de radiere de pe rolul fiscal al autoturismului și trecut pe numele noului proprietar, astfel încât existau evidențe publice care puteau fi verificate pentru a se afla identitatea celui ce deținea autoturismul la momentul accidentului. De asemenea, fapta prezintă un grad de pericol social scăzut, întrucât nu s-a adus atingere unei valori de o importanță ridicată. Pentru aceste considerente, instanța apreciază că scopul sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea unei măsuri mai blânde, aceea a avertismentului. Deși textul sancționator nu prevede în mod expres posibilitatea aplicării acestei sancțiuni contravenționale principale, art.95 alin.1 al O.U.G. nr.195/2002 stabilește că încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2), iar prin art.109 alin.9 se stabilește că prevederile ordonanței de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale O.G. nr. 2/2001. Conform art.7 alin.3 al acestui din urmă act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea formulată de către petent și va modifica procesul-verbal de constatare a contravenției în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în valoare de 810 lei cu sancțiunea avertismentului, urmând a respinge cererea de anulare a procesului-verbal, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de către petentul S. Ș., cu domiciliul în ., nr.97, jud. A., CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, C.U.I._, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.08.2014, întocmit de către intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii în valoare de 810 lei cu sancțiunea avertismentului.
Respinge cererea petentului de anulare a procesului-verbal de constatare a contravenției, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. FodorCamelia M.
Red./Dact./G.A.F./4 ex./09.06.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 6486/2015. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6238/2015.... → |
|---|
