Plângere contravenţională. Sentința nr. 5724/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5724/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 4959/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5724/2015
Ședința publică din data de 08.06.2015
Completul compus din:
Președinte: G. A. F.
Grefier: C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta M. T. SERVICE S.R.L. și pe intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședințǎ publică, la prima strigare, se prezintă reprezentanta petentei, avocat M. V. P., în substituirea avocatei C. C., care depune la dosar delegație de substituire (f.33), lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Verificându-și competența conform prevederilor art. 131 C.pr.civ, instanța constată că este competentă general, material și teritorial, în temeiul art. 101 din O.G. nr.15/2002.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 alin.1 C.pr.civ, pune în discuție reprezentantei petentei estimarea duratei cercetării judecătorești a prezentei cauze.
Reprezentanta petentei apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată. Arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând instanței încuviințarea înscrisurilor depuse la dosar în probațiune și acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 alin.1 C.pr.civ., apreciază că în prezenta cauză cercetarea judecătorească poate fi efectuată la prezentul termen de judecată.
În temeiul art. 255 și art.258 C.pr.civ, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 244 C.pr.civ., instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 C.pr.civ. și văzând acordul expres al reprezentantei reclamantei, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, argumentată și dovedită, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar și pe care le susține în fața instanței. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru șui onorariul avocațial, conform scriptelor depuse la dosar și conform chitanței pe care o depune la acest termen de judecată (f.36).
În temeiul art. 394 alin.1 C.P.C., instanța declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 18.03.2015, sub nr._, petenta M. T. SERVICE S.R.L. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.02.2015.
În motivare, petenta a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal, raportat la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. În ceea ce privește mențiunea inserată în cuprinsul actului contestat cu privire la faptul că acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2001, petenta a precizat că domeniul de aplicare al respectivei legi este limitat la înscrisurile în formă electronică, doar acestora putându-le fi aplicată pentru certificare semnătura electronică. Astfel, dispozițiile privind semnătura electronică nu sunt aplicabile în cauză, întrucât procesul-verbal este tipărit pe suport de hârtie. În acest sens, au fost amintite cele stabilite prin Decizia nr.6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii.
În drept, au fost invocate prevederile art.1, art.17, art.31 din O.G. nr.2/2001, art.517 alin.4 C.por.civ. și art.1, art.2 din Legea nr.455/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 4).
Prin întâmpinarea depusă la data de 10.04.2015, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - C. a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a menționat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.9 alin.2 și 3 din O.G. nr.15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., identitatea petentei fiind stabilită în baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. De asemenea, având în vedere dispozițiile art.7 din Legea nr.455/2001 și ale art.19 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal a fost întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale, fiind generat și semnat electronic de către agentul constatator, în baza certificatului emis de CertSIGN S.A. Cu privire la deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimata a indicat că acestea se aplică numai pentru viitor, fiind o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept. În consecință, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile implicate în activitatea de întocmire și comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției, neputând să reprezinte o lege mai favorabilă. Decizia nr.6/2015 nu este un act normativ și nici nu poate fi considerat că are putere de lege, astfel încât aprecierea conform căreia soluțiile interpretative date de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar include în sfera legii contravenționale ar echivala cu o încălcare a principiului separării puterilor în stat. Recursul în interesul legii este o cale extraordinară de atac prin care se învestește Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra unor probleme de drept ce au fost soluționate diferit de către instanțele judecătorești, astfel încât prin decizie nu se pot completa, modifica sau abroga norme cuprinse în lege.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr.2/2001, ale O.G. nr.15/2002, Legea nr.455/2001 și Ordinul M.T.I. nr.769/2010.
Prin răspunsul la întâmpinare din data de 05.05.2015, petenta a combătut apărările intimatei și a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Petenta a invocat prevederile art.517 alin.4 C.proc.civ., argumentând că dezlegarea dată problemelor de drept prin intermediul recursului în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe. Scopul deciziilor pronunțare de către Înalta Curte de Casație și Justiție au un rol interpretativ, în vederea aplicării unitare a legii pe teritoriul național, astfel încât nu se poate susține că ar fi încălcat principiul separării puterilor în stat.
Pentru termenul din data de 08.06.2015, intimata a depus note scrise, prin care a învederat că dispozițiile din cuprinsul Deciziei nr.6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt aplicabile în cauză, întrucât decizia a fost publicată ulterior întocmirii procesului-verbal contestat. Anterior date publicării deciziei în Monitorul Oficial, agenții constatatori nu aveau obligația, stipulată explicit în legislație, de a semna olograf procesele verbale de constatare a contravenției, iar validitatea unui act juridic depinde exclusiv de respectarea prevederilor legale existente la data întocmirii lui. S-a apreciat că petenta nu poate fi exceptată de la plata rovinietei și a sancțiunii contravenționale doar fiindcă procesul-verbal nu a fost semnat olograf sau comunicat electronic. În măsura în care procesul-verbal ar fi anulat, elementul coercitiv de conștientizare a utilizatorilor cu privire la obligațiile ce le revin tinde să devină caduc. Este necesar ca circulația rutieră să se desfășoare în condițiile legale și nu s-ar putea accepta existența unei egalități între un utilizator care respectă legea și unul care nu respectă legea menită să asigure premisele unei bune administrări a rețelei de drumuri naționale, ale cărui fonduri pentru întreținere și reabilitare și dezvoltare au fost și sunt insuficiente. S-a precizat că nu se poate retine culpa procesuală a intimatei pentru stabilirea obligației de achitare a cheltuielilor de judecată, deoarece în mod corect s-a stabilit fapta în sarcina petentei, care este ea însăși în culpă pentru neplata tarifului prevăzut de lege. Tot în privința cheltuielilor de judecată s-a menționat că plata acestora se face din bugetul de stat, astfel încât urmările care s-ar putea produce sunt semnificative.
La termenul din data de 08.06.2015, petenta a depus concluzii scrise, prin care a reiterat argumentele de fond privind cauza de nulitate invocată. Referitor la cheltuielile de judecată, s-a menționat că fapta părții căzute în pretenții declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le avanseze. Prin întocmirea procesului-verbal cu încălcarea prevederilor imperative ale legii, intimata se află în culpă procesuală. De asemenea, pentru a se reduce cuantumul cheltuielilor de judecată este necesar să se dovedească abuzul de drept al părții îndreptățite la aceste cheltuieli, respectiv caracterul disproporționat al cuantumului acestor cheltuieli raportat la circumstanțele cauzei, legiuitorul nefăcând vreo distincție în ceea ce privește calitatea părții căzute în pretenții.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (proces-verbal . nr._ – fila 5; dovadă de comunicare – fila 6; certificat calificat – fila 15; planșă fotografică – fila 16, fila 17).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.02.2015 (fila 5), emis de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - C., s-a reținut că petenta a încălcat dispozițiile art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, prin aceea că autoturismul cu număr de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat în data de 09.11.2014 pe DN1C km18+329m, în localitatea J., județul Cluj, fără a deține rovinietă valabilă, fiind sancționată cu amendă în valoare de 750 lei. În cuprinsul procesului-verbal s-a făcut mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, fiind precizat numărul certificatului emis de către Certsign S.A. – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
În acest sens, a fost depusă la dosar dovada existenței certificatului calificat, avându-l drept titular pe agentul constatator (fila 15).
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Prin art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, s-a stabilit că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă. Articolul 7 din O.G. nr.15/2002 prevede că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.Conform art.1 alin 1 lit. b din același act normativ, utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state.
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține faptul că acesta nu poartă semnătura olografă a agentului constatator.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este expresia unei manifestări de voință unilaterale a unei autorități publice, astfel încât reprezintă un act administrativ unilateral, emis în vederea executării legii și care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între autoritatea publică, pe de-o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte. Rezultă astfel raporturi juridice specifice dreptului public, procesul-verbal trebuind să îndeplinească întocmai condițiile de fond și de formă reglementate de O.G. nr. 2/2001.
Din dispozițiile art.4 pct.2 din Legea nr.455/2001 reiese că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar conform art.4 pct.3 din lege, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Astfel, rezultă că semnătura electronică poate reprezenta un mod valabil de însușire a unui înscris numai dacă este încorporată unui document destinat să fie transmis și citit în format electronic prin intermediul unui program informatic, rațiunea acestei prevederi fiind faptul că în mediul virtual nu este posibilă o altă modalitate de identificare certă a celui ce emite un astfel de act.
Față de aceste mențiuni, se reține că procesul-verbal de constatare a contravenției emis de către intimată, deși este inițial generat în format electronic, se materializează într-un înscris efectiv pe suport de hârtie, ce se comunică prin corespondență către destinatar, astfel încât nu îi mai pot fi aplicabile prevederile referitoare la valabilitatea semnăturii electronice. De altfel, analizând dispozițiile O.G. nr.2/2001 privind întocmirea și comunicarea procesului-verbal, se constată că nu se permite ca acesta să fie încheiat sau transmis în format electronic, ceea ce impune existență unei semnături olografe din partea agentului constatator, astfel cum rezultă și din Decizia nr.6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr.199 din 25.03.2015, dată în recurs în interesul legii, decizie ce stabilește interpretarea corectă a dispozițiilor legale și care are forță obligatorie pentru instanței de la data publicării, conform art.517 alin.4 C.proc.civ.
Referitor la apărările intimatei formulate față de efectele în timp ale Deciziei nr.6/2015, instanța amintește că scopul recursului în interesul legii este asigurarea unei interpretări unitare la nivelul țării a unor dispoziții legale existente. Astfel, nu se poate vorbi de o retroactivitate a efectelor deciziei, întrucât obligația impusă prin textul supus interpretării era în ființă și anterior, neexistând vreun element de noutate în cuprinsul legii. Prin faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit modul corect de interpretare a dispoziției privind semnătura olografă a agentului constatator nu se poate considera că aceasta a adăugat legii sau i-a adus vreo modificare. Obligația agentului constatator de a semna personal procesul-verbal de constatare a contravenției exista încă de la momentul intrării în vigoare a O.G. nr.2/2001, fiind o prevedere expresă regăsită în cuprinsul art.17 din acest act normativ. Ca atare, nu poate fi reținut argumentul intimatei privind faptul că procesul-verbal ar fi legal încheiat deoarece agentul constatator nu avea obligația de a semna olograf procesul-verbal anterior publicării în Monitorul Oficial a soluției recursului în interesul legii. Chiar și înainte de consacrarea interpretării corecte a textelor legale prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, sancțiunea pentru lipsa semnăturii agentului constatator era constatarea nulității absolute a procesului-verbal încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.17 din O.G. nr.2/2001.
Având în vedere că semnătura electronică nu îndeplinește cerințele cerute de lege pentru valabilitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, în lipsa unei semnături olografe a agentului constatator, instanța constată că a fost încălcat art.17 din O.G. nr.2/2001, ceea ce atrage nulitatea absolută a actului contestat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.34 și următoarele din O.G. nr.2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentă și va dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.02.2015, iar în consecință, o va exonera de la plata amenzii în cuantum de 750 lei aplicată prin procesul-verbal contestat.
Potrivit art.47 din O.G. nr.2/2001, prevederile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. Conform art.453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Din actele dosarului reiese că petenta a efectuat cheltuieli reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și onorariu avocațial în valoare de 300 lei (fila 36). Întrucât temeiul acordării cheltuielilor de judecată este culpa procesuală, acestea vor fi datorate de acea parte care a generat necesitatea formulării unui cereri în justiție și efectuarea respectivelor cheltuieli. Nu se poate reține apărarea intimatei privind faptul că nu s-ar afla în culpă procesuală, câtă vreme aceasta a emis un act cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, pentru a cărui anulare a fost declanșat procesul în fața instanței. Eventualul comportament al persoanelor care nu achită tariful prevăzut de O.G. nr.15/2002 nu o scutește pe intimată de propriile obligații legale privind întocmirea proceselor-verbale de constatare a contravenției. În consecință, instanța constată că există culpa procesuală a intimatei, care a căzut în pretenții. În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor, instanța constată că acesta nu este disproporționat față de complexitatea cauzei și munca depusă de avocat, iar un presupus efect negativ generat de această obligație în bugetul persoanei care a căzut în pretenții nu reprezintă un temei recunoscut de lege pentru diminuarea cuantumului cheltuielilor ce se cuvin celeilalte părți. Având în vedere soluția ce se va pronunța în cauză, precum și solicitarea formulată de către petentă, instanța va dispune obligarea intimatei la plata către petentă a sumei de 320 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta M. TURCK SERVICE S.R.L., J_, C.I.F. R., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj și sediul procesual ales în Cluj-N., Calea Dorobanților nr.9-11, ., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – C., J40/552/15.01.2004, C.U.I._, cu sediul în București, ..401A, sector 6, cont bancar RO84 RNCB_ 0001 deschis la BCR sector 1.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16.02.2015, emis de către intimată, ca fiind nelegal .
Exonerează petenta de la plata amenzii în cuantum de 750 lei aplicată prin procesul-verbal contestat.
Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 320 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.06.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. FodorCamelia M.
Red./Dact./G.A.F./4 ex./10.06.2015
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 01-07-2015, Judecătoria... | Suspendare provizorie. Sentința nr. 6229/2015. Judecătoria... → |
|---|
