Plângere contravenţională. Sentința nr. 5719/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5719/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 3475/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
C.-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5719/2015
Ședința publică din data de 08.06.2015
Completul compus din:
Președinte: G. A. F.
Grefier: C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. G. și pe intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA GENERALĂ POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal efectuat în prezenta cauză, atât la prima strigare, cât și la a doua, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Verificându-și competența conform prevederilor art. 131 C.pr.civ, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art.7 din H.C.L.nr.61/_ și art.32 alin.1 din O.G.nr.2/2001.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 alin.1 NCPC, apreciază că în prezenta cauză cercetarea judecătorească poate fi efectuată la prezentul termen de judecată.
În temeiul art.255 și art.258 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul art.244 C.pr.civ. închide faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 26.02.2015, sub nr._, petentul S. G., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 18.01.2015, iar în consecință exonerarea de la plata amenzii aplicate.
În motivare, petentul a arătat că la data de 24.12.2014 a primit o notificare din partea intimatului prin care i-au fost solicitate datele personale, în vederea întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției pentru o faptă din data de 04.11.2014. Petentul a răspuns solicitării prin intermediul poștei electronice, precizând că este proprietarul autoturismului cu număr de înmatriculare_, menționat în cuprinsul notificării, însă că nu a circulat cu acesta prin municipiul C.-N. în ultimii 10 ani. Ulterior, i-a fost comunicat procesul-verbal contestat. S-a indicat faptul că în cuprinsul procesului-verbal se face vorbire de o autoutilitară marca „F.”, cu număr de înmatriculare_, însă autoturismul deținut de petent, deși are acel număr de înmatriculare, este marca „DAEWOO”, tip „CIELO”. Astfel, este imposibil ca același număr de înmatriculare să fie atribuit unor autoturisme diferite.
În drept, au fost invocate prevederile art.31 și 32 din O.G. nr.2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G nr.80/2013 (fila 3).
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, însă la data de 23.03.2015 a depus înscrisuri la dosarul cauzei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (proces-verbal . nr._ – fila 4, fila 19; adresa nr._/486/10.12.2014 – fila 5, fila 25; proces-verbal de comunicare – fila 6, fila 24; corespondență prin poștă electronică – fila 7, fila 36; copie certificat de înmatriculare – fila 8; copie carte de identitate – fila 9; notă de constatare – fila 18; dovadă de comunicare – fila 20; planșe fotografice – file 21-22; adresa nr._/486/17.02.2015 – fila 23; borderou de predare – file 26-24; dovadă de comunicare – fila 35).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin nota de constatare . nr._ (fila 18) s-a reținut că la data de 04.11.2014, autoutilitara marca „F.” cu număr de înmatriculare_ a staționat neregulamentar, pe ., fiind efectuate în acest sens fotografii (file 21-22). Din fotografiile efectuate reiese că autovehiculul staționat este marca „F.”, cu număr de înmatriculare_ .
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 18.0.2015 (fila 19), emis de către intimat, petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 200 lei, pentru încălcarea prevederilor art.1 din H.C.L. nr.61/2014, prin aceea că la data de 04.11.2014, autoutilitara marca „F.”, cu număr de înmatriculare_ a fost depistată ca fiind parcată neregulamentar pe spațiul verde, pe .-N., în dreptul imobilului cu nr.3.
Din certificatul de înmatriculare al vehiculului cu număr de înmatriculare_ (fila 8), aparținând petentului, reiese că acesta este marca „DAEWOO”, tip „CIELO”.
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Prin art.1 lit. b din H.C.L. nr.61/2014, circulația, oprirea și staționarea vehiculelor/autovehiculelor pe spațiile verzi, în locuri de agrement, parcuri și locuri de joacă reprezintă contravenție.
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, raportat la prevederile art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Analizând temeinicia procesului-verbal, instanța constată că deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie de natură penală din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60).
În aceste condiții, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției acestuia, fiind doar actul prin care o persoana este acuzată de săvârșirea contravenției.
Raportat la probele existente la dosar, astfel cum acestea au fost analizate în paragrafele anterioare, instanța constată că petentul nu poate avea calitatea de subiect activ la contravenției reținute în sarcina sa.
Pentru sancționarea contravențională a unei persoane este necesară existența unui comportament ilicit al subiectului activ. Mențiunile din cuprinsul actului atacat privind persoana responsabilă de săvârșirea faptei contravenționale nu sunt rezultatul constatării prin propriile simțuri ale agentului constatator, ci sunt stabilite ca urmare a verificării calității de proprietar al autoturismului. Astfel, există doar o presupunere privind identitatea celui care se face vinovat de încălcarea prevederilor legale, bazat pe existența unui drept de proprietate. Cu toate acestea, din planșele fotografice efectuate la momentul constatării contravenției rezultă că autoturismul depistat ca fiind parcat neregulamentar este marca „F.”, această mențiune existând și în procesul-verbal, însă numărul de înmatriculare este_, iar nu_, astfel cum în mod eronat s-a consemnat în cuprinsul actului contestat. Mai mult, autoturismul având numărul de înmatriculare_ și care aparține petentului este o altă marcă decât cel din fotografii. D. urmare, se observă că din moment ce autoturismul depistat în momentul controlului nu este identic cu cel al cărui proprietar este petentul, acesta nu poate fi răspunzător pentru fapta de parcare neregulamentară pe spațiul verde, iar prezumția de temeinicie a procesului-verbal a fost răsturnată.
Pentru aceste considerente, instanța constată că actul atacat este netemeinic și va admite plângerea contravențională, urmând a dispune anularea procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 18.01.2015, întocmit de către intimat și va exonera petentul de la plata amenzii în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul S. G., CNP_, cu domiciliul în Slatina, ..10, ., ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Direcția Generală Poliția Locală, cu sediul în C.-N., ..1-3, jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 18.01.2015, emis de către intimat.
Exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.06.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. FodorCamelia M.
Red./Dact./G.A.F./4 ex./10.06.2015
| ← Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Încheierea nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5747/2015.... → |
|---|
