Plângere contravenţională. Sentința nr. 6027/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6027/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 6027/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
C.-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.6027/2015
Ședința publică din data de 15 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. A. F.
Grefier: C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. P. A. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 15 iunie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 05.03.2015 sub nr._, petentul N. P. A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 25.02.2015, cu sancțiunea principală a avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că la data de 25.02.2015 a fost invitat, împreună cu mai multe persoane, la ziua onomastică a unui coleg de facultate. În jurul orei 22:00 s-a deplasat la apartamentul acestuia, situat pe Calea Moților nr.1, .-au întâlnit aproximativ 15 colegi, are au stat de vorbă și au ascultat muzică, stabilind ca în jurul orei 23:00 să iasă în oraș. Când s-au prezentat, agenții constatatori i-au adus la cunoștință numitului Sfara S. că a fost tulburată liniștea locatarilor prin muzica dată la volum mare. După ce i-a fost stabilită identitatea, fiind întrebat de către agentul constatator dacă regretă faptul că a tulburat liniștea publică, petentul a răspuns afirmativ, crezând că este vorba de volumul muzicii din apartament. Petentul a menționat că întrucât nu a mai avut probleme cu poliția și este ușor intimidat de organele statului, a semnat procesul-verbal, deși agentul constatator nu i-a citit conținutul acestuia. Cu privire la situația de fapt, s-a învederat că petentul doar a stat de vorbă cu restul colegilor prezenți în apartament, fără a se consuma băuturi alcoolice. S-a apreciat că este probabil ca în apartament muzica să fi fost dată la un volum ridicat, însă acest fapt nu ar fi imputabil petentului, ci proprietarului apartamentului. Petentul a menționat că nu a strigat și nu a făcut larmă, iar până în prezent nu a mai fost sancționat contravențional. De asemenea, s-a precizat că în calitate de student, petentul nu realizează venituri, iar sancțiunea ar trebui aplicată avându-se în vedere criteriile de individualizare a sancțiunii stabilite prin art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
În drept, au fost invocate prevederile art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 2).
Prin întâmpinarea depusă la data de 10.04.2015, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a arătat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea fiind aplicată cu respectarea criteriilor stabilite prin art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. S-a apreciat că în analiza principiului proporționalității dintre fapta comisă și sancțiunea aplicată trebuie observat că dispozițiile Legii nr.61/1991 au drept scop asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii fiind obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale care pun în pericol ordinea și liniștea publică să nu rămână nesancționate. S-a menționat că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, aspect ce este în concordată și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În drept, au fost invocate prevederile art.205-206, art.223 alin.3, art.249 și art.315 alin. 1 din C.proc.civ., O.G. nr.2/2001 și Legea nr.61/1991.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (proces-verbal . nr._ – fila 3, fila 11; copie carte de identitate – fila 4; fișă de intervenție la eveniment – fila 20).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 25.02.2015 (fila 3), emis de către Inspectoratul de Poliție Județean C., s-a reținut că la data de 25.02.2015, ora 23:00, aflându-se în imobilul situat în C.-N., ..1, . tulburat fără drept liniștea locatarilor prin producerea de strigăte și larmă, motivând că serbează o zi onomastică, fiind sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.2 pct.26 din Legea nr.61/1991 cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei.
Din fișa de intervenție la eveniment (fila 20), rezultă că la data respectivă, la ora 22:41, agenții constatatori au fost direcționați de către dispeceratul secției la imobilul de pe ., fiind reclamat faptul că din acel apartament se aud strigăte, zgomote și larmă. În cuprinsul fișei de intervenție se menționează că zgomotele produse de instrumente muzicale, prin boxe, erau intense, iar cei prezenți vorbeau foarte tare.
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Prin 2 pct.26 din Legea nr.61/1991 se stabilește că reprezintă contravenție, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60). S-a mai precizat, însă, că în măsura în care instanțele interne au audiat declarațiile reclamantului și i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, faptul că reclamantul nu a cerut instanței să examineze dovezi și că, în consecință, instanță a hotărât, în baza unei hotărâri motivate, să se încreadă în dovezile prezentate de către intimat, nu pare a fi inechitabil sau arbitrar (cauza I. P. împotriva României, parag.33), relevantă fiind astfel posibilitatea efectivă de a propune și prezenta probe.
În cauza de față, se reține că petentul a avut posibilitatea de a prezenta dovezi, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, neexistând o poziție dezavantajată în raport cu cea a intimatului.
Instanța mai observă că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale agentului constatator, organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că nu se poate înlătura cu totul posibilitatea agenților statului de a aplica prevederile actelor normative în vigoare referitoare la răspunderea contravențională, iar veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității, acestea trebuind să rezulte din probe prezentate în fața instanței, nefiind suficiente simplele aprecieri subiective în acest sens ale petentului cu privire la nivelul de zgomot care ar fi putut fi perceput în exteriorul imobilului în care se afla. De altfel, chiar petentul afirmă că muzica în interiorul apartamentului se asculta la un volum mai ridicat, iar acest fapt, coroborat cu prezența unui număr mare de persoane în apartament justifică reținerea realității celor consemnate în cuprinsul fișei de intervenție, iar, ulterior, în cuprinsul procesului-verbal.
Analizând probele existente la dosarul cauzei, astfel cum acestea au fost prezentate în paragrafele anterioare, se constată că petentul nu a probat existența unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, acesta fiind încheiat în mod legal și temeinic.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentului, este necesar ca aceasta să fie analizată din prisma tuturor împrejurărilor de la acel moment, astfel cum prevede art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. Prin consacrarea legală sub forma contravenției a faptei de tulburare a liniștii publice s-a dorit să se asigure conviețuirea în condiții care să garanteze desfășurarea normală a vieții private sau profesionale, fără ingerințe perturbatoare din partea celor ce împart un spațiu. Faptul că sunt prevăzute anumite intervale orare și forme de manifestare a comportamentelor pentru a intra sub incidența textului legal are rolul de a limita atingerea adusă libertății persoanei, având în vedere nevoie de a se sigura un echilibru între diferitele interese ale celor ce locuiesc în același imobil. Raportat la situația de fapt a speței, instanța apreciază că modalitatea de comitere, prin zgomote reprezentând discuții purtate la un volum ridicat și larmă, la o oră târzie, prezintă un grad de pericol social suficient care să justifice aplicarea sancțiunii amenzii. Din analiza dispozițiilor art.3 lit. c din Legea nr.61/1991 rezultă că petentului i-a fost aplicat minimul sancțiunii.
De asemenea, instanța observă că petentul nu poate aprecia măsura în care zgomotul produs în apartament ar fi fost resimțit în exterior, însă din cuprinsul fișei de intervenție a rezultat că cei din interiorul apartamentului vorbeau foarte tare. În ceea ce privește circumstanțele personale ale petentului, se constată că acestea nu se referă în mod singular la resursele financiare ale celui ce săvârșește contravenția, ci se referă la aspecte complexe ce țin persoana sa, iar faptul că petentul este student și nu realizează în prezent un venit nu poate servi drept un motiv de excludere de la aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute de actele normative în vigoare. Aplicarea sancțiunii nu este condiționată de starea materială a contravenientului, acesta fiind un aspect ce va influența etapa următoare, aceea a executării. Referitor la faptul că în trecut petentul nu a mai fost sancționat, instanța amintește că lipsa antecedenței contravenționale constituie starea de normalitate, iar nu o situație de excepție care să justifice în sine o atenuare a răspunderii.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul N. P. A., CNP_, cu domiciliul în C.-N., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., C.U.I._, cu sediul în C.-N., ., jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.06.2015.
Președinte, Grefier,
G. A. FodorCamelia M.
Red./Dact./G.A.F./4 ex./22.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6026/2015.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 15-06-2015, Judecătoria... → |
|---|
