Plângere contravenţională. Sentința nr. 7021/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7021/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 7021/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7021/2015
Ședința publică din data de 07.07.2015
Instanța constituită din:
P.: I. G.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul G. R. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, la data de 08.07.2014.
Mersul dezbaterilor au avut loc în ședința publică din data de 30.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-M., la data de 23.07.2014, sub nr. de mai sus, petentul G. R. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Interne – I. – BPAT solicitând instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 08.07.2014 ca nelegal și netemeinic și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, în esență, pârâtul a arătat că în timp ce se deplasa pe autostrada Transilvania, a fost sancționat pentru că ar fi circulat cu viteza de 211 km/h și pentru faptul că nu avea asupra sa permisul de conducere.
În continuare a arătat că, pe cale de excepție, se impune a se constatat că agentul constatator avea obligația de a menționa în procesul-verbal calitatea lui de polițist rutier, ceea ce nu a făcut, motiv pentru care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută. A arătat că simpla menționare a gradului profesional nu substituie mențiunea calitătății de polițist rutier.
Pe fond, a arătat că se află în imposibilitatea de a face dovada contrară, în acest caz sarcina probei revenind intimatului, sens în care a solicitat să se depună dovada constatări contravenției, cu ajutor mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic.
În ceea ce privește măsura reținerii permisului de conducere, aceasta este nelegală, fiind o măsură tehnică administrativă, care trebuie să fie urmare aplicării unei sancțiuni complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat. În aceste condiții, fără luarea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, măsura reținerii rămâne fără suport legal, motiv pentru care se impune anularea parțială a procesului-verbal atacat, sub acest aspect.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 34 din OG nr.2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 de lei.
În probațiunea a solicitat proba cu înscrisuri, și a depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul: procesul-verbal (f.5), adresă (f.5).
Inspectoratul de Poliție Județean M. a depus la data de 30.09.2014 întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive (f.16). De asemenea a invocat și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-M., dat fiind că locul săvârșirii contravenției este km. 49 + 500 m, Autostrada Transilvania, care se află pe raza localității Florești, din raza de competență a Judecătoriei Cluj-N..
I. General al Poliției Române ( I.G.P.R.), a depus la data de 17.10.2014 întâmpinare (f.26), prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-M. și declinarea cauzei către Judecătoria Cluj-N., față de locul săvârșirii contravenției.
A mai arătat că se impune a se constata că petentul a introdus cererea, cu rea-credință, la o instanță necompetentă, având în vedere că în cuprinsul procesului-verbal s-a menționat că poate să facă plângere în termen de 15 zile la Judecătoria Cluj-N.. A invocat în acest sens practică judiciară.
Pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În apărare a arătat, în esență, că în data de 08.07.2014, petentul a fost depistat de aparatul radar montat pe autospecială M._, pe sensul de mers T.-G., la ora 6:35 conducând autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare DO HE 777 cu viteza de 211 km/h, în condițiile în care limita legală de viteză era de 130 km/h. De asemenea s-a constatat că acesta nu avea asupra sa permisul de conducere. I s-a sancționat cu 9 puncte amendă conform art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, și cu măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102, alin. 3, lit. e pct. 1 din OUG nr. 195/2002. Procesul-verbal a fost întocmit în prezența petentului care l-a semnat cu mențiunea că recunoaște fapta.
Anexat întâmpinării au fost depuse: copie proces-verbal (f.31), dovada calității de operator radar al agentului constatator M. H. (f.34), buletin de verificare metrologică (f.35).
La termenul din data de 6 februarie 2015, prin sentința civilă nr. 620/2015, Judecătoria Târgu-M. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj-N., dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.04.2015 (f.1).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar precum și proba cu înregistrarea radar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din 08.07.2014, ora 15.03 (f.5) petentul G. R. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, respectiv art. 121 alin.1 din același act normativ. În sarcina petentului s-a reținut faptul că, în data de 08.07.2014, ora 06.35, a condus autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare DO HE 777 cu viteza de 211 km/h, în condițiile în care limita legală de viteză era de 130 km/h. De asemenea s-a constatat că acesta nu avea asupra sa permisul de conducere, fiind sancționat cu amendă în valoare de 540 lei, fapta fiind prevăzută de art. 147/alin.1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Procesul-verbal a fost încheiat, în prezența petentului, care la rubrica Obiecțiuni a consemnat că „recunosc”.
În drept, potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG nr.195/2002, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice, nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra să documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
În speță, instanța arată că starea de fapt reținută în procesul-verbal este confirmată de înregistrarea radar depusă la dosarul cauzei (f. 6), din care reiese că petentul avea o viteza de 211 km/h. Fapta a fost constatată cu un aparat omologat (f.6) și verificat metrologic (f. 6), de pe autospeciala cu nr. din înmatriculare M.-_.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat de către intimat la data de 08.07.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța arată că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește critica petentului potrivit căreia procesul-verbal este nul, deoarece în cuprinsul acestuia nu este trecută calitatea agentului constatator, instanța arată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, din cuprinsul procesului-verbal rezultă că agentul constatator M. H. a încheiat procesul-verbal în calitate de agent principal din cadrul Biroului Poliției Autostrada Transilvania (f.31).
Nici cea de-a doua critică, potrivit căreia, reținerea permisului de conducere s-a făcut în mod nelegal, datorită faptului că nu i s-a aplicat pedeapsa complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice nu este întemeiată. Astfel, prin procesul-verbal s-a consemnat faptul că fapta săvârșită de către petent este sancționată de art. 102, alin.3 lit. c din OUG nr. 195/2002, care are următorul conținut: constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Așadar, prin inserarea textului de lege rezultă că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile a fost corect aplicată. M. mult, prin notificarea întocmită cu acceași ocazie, agentul constatator i-a adus la cunoștință petentului momentul din care sancțiunea complementară își produce efectul 9 24.07.2014), după expirarea dovezi de circulație, care are valabilitatea de 15 zile. (f.5).
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul nu a formulat nicio apărare, solicitând doar ca intimatul să facă dovada constatării faptei prin mijloace tehnice legale, ceea ce în cauză s-a dovedit.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv de 1350 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social. Pentru a aprecia în acest mod, instanța arată că depășirea vitezei legale constituie una din principalele cauze ale accidentelor de circulație. Or, în cazul petentului, care a circulat cu viteză de 211 km/h, pericolul social al faptei este mult mai ridicat, dată fiind viteza foarte mare, care a reprezentat un real pericol atât pentru el cât și pentru ceilalți participanți la trafic.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul G. R., în contradictoriu cu intimatul I. GENERAL AL POLIȚIEI ROMÎNE și în consecință va menține procesul verbal . nr._ încheiat la 08.07.2014 de către agentul constatator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G. R., CNP_, domiciliat în ., ., jud. M. în contradictoriu cu intimatul I. GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, sector 5, .. 4-6.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de către intimat la data de 08.07.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul Cluj.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.07.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. GAGAMIHAELA M.
Red.Dact/I.G./4 ex/07.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6999/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7028/2015. Judecătoria... → |
|---|
