Plângere contravenţională. Sentința nr. 6821/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6821/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 6000/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6821/2015
Ședința publică din 3 iulie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale înaintate de petenta R. M. A. asistată de ocrotitor legal N. M. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 10.03.2015.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților și a martorei H. D. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Raportat la conținutul procesului verbal de executare a mandatului de aducere, în temeiul art. 313 alin. 3 C. pr. civ., instanța va trece mai departe la judecarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat sau excepții de soluționat, în temeiul art. 244 alin. 1 C. pr. civ., instanța constată încheiată etapa cercetării procesului, iar, în temeiul art. 394 C. pr. civ., considerându-se lămurită, declară închisă etapa dezbaterilor asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2015, sub nr._, petenta R. M. A. asistată de ocrotitorul legal N. M. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 10.03.2015.
Petenta a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută întrucât a fost încheiat cu nerespectarea art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001. Petentei nu i-au fost consemnate obiecțiunile în procesul-verbal, acest drept fiindu-i refuzat. A mai susținut petenta că înscrierea mențiunii Recunoaște fapta a fost făcută peste voința sa, fiindu-i încălcat dreptul la apărare. În plus, agentul constatator trebuie să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului. Cu toate acestea, în cuprinsul procesului-verbal nu a fost descrisă în concret fapta.
Petenta a precizat că faptele reținute în sarcina sa nu îi sunt imputabile, fiind confundată. În data de 10.03.2015, aflându-se pe . de autobuz, petenta ar fi fost amendată pentru un conflict izbucnit în stația de autobuz între terțe persoane.
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
La cererea de chemare în judecată a fost anexată o copie de pe procesul-verbal contestat. (fila 3)
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 10)
Prin notele scrise depuse la data de 14.04.2015, petenta a indicat că mijloacele de probă pe care se întemeiază cererea sunt prezumția de nevinovăție și principiul priorității dreptului comunitar. Raportat la jurisprudența CEDO în materie contravențională, sarcina probei revine organului constatator.
Petenta a invocat puterea de lucru de judecat raportat la Decizia nr. 405/11.05.2009 a Tribunalului B. prin care s-a statuat că contravențiile intră în sfera acuzațiilor în materie penală.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiindu-i înmânat petentei la momentul întocmirii, respectiv la data de 10.03.2015.
Prin întâmpinarea depusă la data de 04.05.2015, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. S-a arătat că, sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și art. 17 OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, s-a învederat instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001 precum și faptul că săvârșirea contravenției a fost constatată de către agent cu propriile simțuri, astfel încât procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie.
Împreună cu întâmpinarea au fost depuse copii de pe raportul agentului constatator (fila 17) și fișa intervenției la eveniment. (fila 18)
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 61/1991.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 12.05.2015, petenta a arătat că nu se face vinovată de faptele descrise în procesul-verbal de contravenție.
Prin notele scrise depuse la data de 04.06.2015, petenta a prezentat rolul judecătorului național în lumina jurisprudenței CEDO.
La termenul de judecată din data de 05.06.2015, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, din oficiu, instanța a încuviințat proba testimonială cu martora H. Denia M.. În ședința publică din data de 03.07.2015, instanța a trecut mai departe la judecata cauzei raportat la absența martorei ulterior emiterii unui mandat de aducere.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 10.03.2015 (fila 21), petenta a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 pct. 1 și art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991.
S-a reținut că, la data de 10.03.2015, aflându-se pe . de autobuz a provocat scandal împotriva numitei H. D. M. și, totodată, în prezența organelor de ordine, a adresat cuvinte și expresii jignitoare acesteia, provocând indignarea acestora.
Conform art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție și se sancționează cu amenda între 200 și 1.000 lei „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”
Conform art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție și se sancționează cu amenda între 200 și 1.000 lei „provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice”
Conform art. 11 alin. 3 din OG nr. 2/2001, pentru contravențiile săvârșite de minori care au împlinit vârsta de 14 ani, minimul și maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petenta a susținut că procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 OG nr. 2/2001 deoarece nu i s-a respectat dreptul de formula obiecțiuni. În plus, s-a susținut că fapta nu este suficient descrisă.
Preliminar, instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
În ceea ce privește insuficienta descriere a faptei, instanța constată că agentul constatator a realizat o descriere corespunzătoare a faptelor imputate petentei, fiind indicate expres acțiunile ce constituie latura obiectivă a contravențiilor. Astfel, instanța apreciază că descrierea faptelor contravenționale, astfel cum a fost realizată în cuprinsul actului de sancționare contravențională, este suficientă pentru a permite instanței să stabilească dacă există corespondență între fapta concretă și fapta abstractă descrisă de norma de incriminare. Prin urmare, se reține că motivul de nulitate privind insuficienta descriere a faptei este neîntemeiat.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia i s-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, instanța reține, în primul rând, că în cuprinsul actului de sancționare contravențională sunt inserate mențiuni privind obiecțiunile petentei, menționându-se că aceasta recunoaște fapta.
Mai mult, chiar dacă petenta ar fi probat refuzul agentului constatator de a consemna în întregime obiecțiunile formulate, instanța constată că această omisiune constituie o cauză de nulitate relativă a procesului-verbal. Obligația agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului este impusă de art. 16 alin. 7 OG nr. 2/2001.
Petenta nu a probat vătămarea produsă prin neconsemnarea obiecțiunilor pe care susține că le-a formulat. În plus, petenta poate învedera instanței, în prezentul demers procedural, toate aspectele apreciate a fi utile soluționării cauzei, aspecte ce urmează a fi analizate chiar dacă nu au fost formulate ca obiecțiuni la momentul dresării procesului-verbal.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au stabilit criteriile ce se impun a fi aplicate în vederea determinării dacă o procedură judiciară se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, în sensul art. 6 Conv. EDO. În lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007), faptele imputate petentei cu titlu de contravenții se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală, având în vedere aplicabilitatea generală a textului legal ce sancționează contravenția precum și faptul că norma legală impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească
În consecință, în prezenta cauză devin aplicabile toate garanțiile instituie de art. 6 Conv. EDO, inclusiv obligația statului de a proba acuzația adusă contravenientului.
Cu toate acestea, nu s-ar putea reține că prezumția relativă instituită de art. 34 OG nr. 2/2001 contravine prezumției de nevinovăție a petentei sau atinge în substanța sa dreptul la apărare. În decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Prin urmare, prezumția de conformitate cu realitatea a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului însă sarcina instanței este de a asigura un echilibru între interesul statului de a sancționa acțiuni antisociale și dreptul celui sancționat contravențional de a beneficia de un proces echitabil în care să beneficieze de garanții apte de a contrabalansa prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal
Petentei i s-a oferit ocazia, în prezenta cauză, de a propune și de a administra orice mijloc de probă pentru a răsturna prezumția relativă că cele constatate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sunt conforme cu realitatea. Petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probă ce a fost încuviințată și administrată.
Singurul înscris depus de către petent în susținerea argumentelor sale este procesul-verbal contestat. Simpla afirmație a petentei potrivit căreia a fost confundată, nesusținută de nici un alt mijloc de probă, nu este în măsură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
În plus, petenta a semnat procesul-verbal cu mențiunea că recunoaște fapta.
Argumentele petentei privind incidența puterii de lucru judecat raportat la Decizia nr. 405/11.05.2009 a Tribunalului B. nu sunt pertinente deoarece nu există identitate de obiect (nu a fost depusă o copie de pe hotărârea menționată astfel încât instanța nu se poate pronunța cu privire la identitatea de părți și cauză), hotărârea menționată fiind pronunțată în anul 2009 iar actul de sancționare contravențională din prezenta speță fiind încheiat în anul 2015.
Pentru aceste considerente, instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic încheiat.
În consecință, având în vedere că agentul constatator a constatat săvârșirea contravențiilor cu propriile simțuri iar petenta nu a făcut proba contrară celor reținute de acesta, instanța apreciază că starea de fapt reținută în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de art. 2 pct.1 și art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că petenta a fost sancționată cu avertisment pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 24 și cu amendă în cuantum de 200 lei pentru fapta incriminată de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Instanța reține că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise, petenta provocând scandal într-un loc public și agresând cuvinte și expresii injurioase unei alte persoane, inclusiv de față cu agenții constatatori.
Având în vedere faptul că petenta nu a probat existența unor circumstanțe faptice sau personale care să indice un grad de pericol social mai scăzut al faptelor, instanța constată că nu justifică înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 200 lei cu sancțiunea avertismentului.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta R. M. A., asistată de ocrotitorul legal N. M. A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 10.03.2015 întocmit de către organul constatator I.P.J. C. pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta R. M. A., CNP_, cu domiciliul în Florești, ., ., . asistată de ocrotitorul legal N. M. A., CNP_, cu domiciliul în Florești, ., ., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., CUI_, cu sediul în C.-N., ., jud. C. privind procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.03.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. N..
Pronunțata în ședința publica, azi, 03.07.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/08.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7674/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6839/2015.... → |
|---|
