Plângere contravenţională. Sentința nr. 7273/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7273/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 7273/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 7273/2015
Ședința publică de la 10.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: I. M. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent T. D. V. și pe intimat M. C.-N., PRIN PRIMAR E. B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care:
Se constată că petentul a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 223 alin. (3) Noul Cod de procedură civilă.
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 3 coroborat cu art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă, apreciază durata cercetării procesului la un singur termen de judecată.
În temeiul art. 255 și art. 260 Noul Cod de procedură civilă, apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească, în temeiul art. 244 alin. (1) C.proc.civ., iar în temeiul art. 394 C.proc.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 11.05.2015 (filele 1-4), petentul T. D.-V. a solicitat în contradictoriu cu intimata M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.04.2015, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, petentul arată, în esență, că la data săvârșirii faptei a fost sancționat cu avertisment, motiv pentru care aplicarea unei noi sancțiuni este ilegală, că procesul verbal nu a fost întocmit la data și locul constatării faptei, ci la sediul intimatei, după 5 luni, că nu s-a făcut dovada imposibilității obiective de a întocmi procesul verbal la data de 26.11.2014, data faptei, că aplicarea a 2 sancțiuni pentru aceeași faptă este nelegală și întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției după 5 luni de la data săvârșirii faptei este tardivă, că nu s-a realizat o descriere suficientă a faptei, că nu s-a indicat actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, că procesul verbal a fost încheiat în lipsa sa și a unui martor asistent.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 6-8).
Cererea a fost legal timbrată (fila 5).
Intimata a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 02.06.2015, întâmpinare (filele 14-18), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petent ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției menționat ca fiind legal și temeinic încheiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 19-29).
La data de 11.06.2015, s-a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 33-35), prin care s-a solicitat respingerea apărărilor din cuprinsul întâmpinării.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 20.04.2015 a fost întocmit de către intimata M. C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.04.2015 (fila 20), prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 1 lit. a) din HCL nr. 61/2014 și sancționată de art. 3 lit. a) din HCL nr. 61/2014, constând în aceea că în data de 26.11.2014, în jurul orei 10.50, s-a constatat că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ era parcat neregulamentar pe trotuarul de pe strada ., nr. 46, municipiul C.-N., stânjenind circulația pietonilor din zona respectivă.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în lipsa petentului, consemnându-se „procesul verbal a fost întocmit în lipsă la sediul Poliției Locale, contravenientul nu a dat curs invitației . nr._ pentru data de 27.01.2015”.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Sub aspectul pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 alin. (1) OG nr. 2/2001, instanța reține că precizarea în cuprinsul procesului verbal a mențiunilor privitoare la data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția (…) este obligatorie.
Astfel, față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal, coroborate cu cele ale art. 175 și art. 176 C.proc.civ., instanța reține că neindicarea mențiunilor indicate atrage o nulitate virtuală și relativă a procesului verbal.
În aceste condiții, vătămarea suferită de către petent trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Din analiza procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.04.2015 (fila 20), instanța reține că s-a indicat în mod clar și corect actul administrativ cu caracter normativ care stabilește și sancționează contravenția, respectiv art. 1 lit. a) din HCL nr. 61/2014 și art. 3 lit. a) din HCL nr. 61/2014.
În legătură cu susținerile petentului în sensul că fapta nu a fost descrisă în mod corespunzător:
Dacă dispozițiile art. 16 alin. (1) OG nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea relativă lipsa mențiunilor privitoare la descrierea faptei contravenționale, dispozițiile art. 17 din același act normativ sancționează cu nulitatea absolută, de această dată, lipsa mențiunilor referitoare la fapta săvârșită.
În consecință, legiuitorul stabilește sancțiunea nulității necondiționată de dovedirea unei vătămări numai în ipoteza în care lipsesc cu desăvârșire mențiunile privitoare la fapta săvârșită, în sensul că nu se poate stabili care este contravenția care a stat la baza răspunderii contravenționale.
Neindicarea în mod corespunzător sau indicarea succintă a faptei contravenționale reținută în sarcina contravenientului atrage nulitatea condiționată de vătămare, respectiv nulitatea relativă în condițiile art. 16 alin. (1) OG nr. 2/2001.
Analizând conținutul procesului verbal criticat de la fila 20, instanța apreciază că s-a făcut o descriere concisă și suficientă a contravenției reținută în sarcina petentului – „autoturismul cu numărul de înmatriculare_ era parcat neregulamentar pe trotuarul de pe strada ., nr. 46, municipiul C.-N., stânjenind circulația pietonilor din zona respectivă”. Nu se poate imputa intimatei că nu a înțeles să folosească o altă descriere decât cea făcută prin însăși actul sancționator.
Chiar dacă s-ar considera că aceste dispoziții legale au fost încălcate, instanța apreciază că din ansamblul probator de la dosar nu reiese dovada unei vătămări suferită de către petent prin lipsa unei descrieri detaliate a contravenției reținută în sarcina sa.
Mai mult, dacă s-ar admite că petentul ar fi făcut dovada unei vătămări, instanța apreciază că sancțiunea nulității ar fi putut fi acoperită în cadrul acestei proceduri.
În consecință, instanța apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 cu privire la acest aspect.
Din perspectiva legalității întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petentul a invocat în sprijinul plângerii sale motivul de nulitate referitor la pretinsa nerespectare a dispozițiilor art. 19 OG nr. 2/2001, constând în faptul că înscrisul nu a fost semnat de un martor asistent.
Sub acest aspect, este de remarcat că potrivit art. 19 alin. (1) teza a II-a din OG nr. 2/2001, martorul indicat în procesul verbal este chemat să confirme una din cele trei împrejurări constând în faptul că contravenientul „nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze”, iar potrivit art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001, „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor legale amintite, martorul asistent este chemat să confirme una dintre cele trei situații prevăzute limitativ, respectiv că petentul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal, iar nu săvârșirea faptei în sine, în privința căreia constatările ex propriis sensibus ale agentului constatator sunt suficiente pentru a face operantă prezumția de temeinicie a procesului verbal.
Din conținutul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.04.2015 (fila 20), instanța reține că acesta a fost întocmit în absența unui martor asistent, consemnându-se: „procesul verbal a fost întocmit în lipsă la sediul Poliției Locale, contravenientul nu a dat curs invitației . nr._ pentru data de 27.01.2015”.
Dacă se consideră că motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit în lipsa unui martor asistent precizate în înscris sunt pur formale, se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001.
Față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal, instanța reține că în cele trei situații care atrag incidența art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor cu privire la motivele care au condus la întocmirea procesului verbal în absența unui martor asistent atrage sancțiunea nulității virtuale și relative a procesului verbal. În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
În aceste condiții, vătămarea suferită de către petent trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Din probatoriul de la dosarul cauzei, instanța reține că petentul nu făcut dovada unei vătămări suferită ca urmare a lipsei mențiunilor cu privire la motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit în absența unui martor asistent.
Instanța mai reține, de altfel, că petentul nu contestă împrejurarea că nu a fost de față la întocmirea procesului verbal, respectiv tocmai aspectul pe care martorul asistent este chemat să îl confirme prin semnarea procesului verbal.
Trecând totuși de acest aspect, chiar dacă petentul ar fi dovedit o vătămare, instanța apreciază că aceasta ar fi putut fi înlăturată prin posibilitatea de a invoca orice neregularități legate de procesul verbal în cadrul prezentei proceduri speciale a plângerii contravenționale, în condiții de contradictorialitate înaintea unei instanțe care respectă garanțiile instituite de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat motivul de nulitate invocat de către petent.
Din prisma legalității întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției la un interval de timp de la data constatării faptei, instanța reține că potrivit art. 13 alin. (1) din OG nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Nu se poate reține vreo culpă în sarcina intimatei că a procedat la întocmirea procesului verbal în lipsa contravenientului, câtă vreme dispozițiile OG nr. 2/2001 prevăd această posibilitate în interiorul termenului de prescripție a aplicării sancțiunii de 6 luni.
Nu există în acest sens o obligație legală a intimatei de a notifica sau de a cita contravenientul la întocmirea procesului verbal.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că motivul de nulitate invocat este vădit nefondat.
În legătură cu critica referitoare la aplicarea a 2 sancțiuni pentru aceeași faptă, instanța reține că petentul este în eroare, întrucât, în speță, singura sancțiune pentru fapta constând în parcarea neregulamentară a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ pe trotuarul de pe strada ., nr. 46, municipiul C.-N., în data de 26.11.2014, în jurul orei 10.50, a fost aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.04.2015.
Nota de constatare . nr._/26.11.2014 (fila 19) nu constituie act sancționator în înțelesul OG nr. 2/2001. Prin urmare, orice susțineri legate de aplicarea sancțiunii avertismentului la data constatării faptei – 26.11.2014 sunt lipsite de relevanță în contextul prezentei plângeri contravenționale.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
În privința cauzelor care înlătură caracterul contravențional al faptei, instanța reține că potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001:
(1) Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătura cu fapta săvârșită.
(…)
(5) Cauzele care înlătura caracterul contravențional al faptei se constata numai de instanta de judecata..
Instanța apreciază că nu se poate reține în speță incidența vreuneia dintre cauzele menționate.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșită, fiind stabilită la nivelul minimului prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina petentului, iar sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a forma convingerea instanței că petentul va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, motiv pentru care nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii aplicate.
În consecință, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petent ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ. și în respectarea principiului disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. D.-V., cu domiciliul în C.-N., ., județul C., în contradictoriu cu intimata M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., ., județul C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.04.2015, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.04.2015.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul C. – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iulie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. P. I. M. S.
Red. R.M.P./ dact. I.M.S./2 ex./29.07.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Sentința nr. 6920/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
