Plângere contravenţională. Sentința nr. 8187/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8187/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 8187/2015
ROMANIA
JUDECATORIA C. N.
SECTIA CIVILA
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
DOSAR NR._ /2013
SENTINȚA CIVILA NR. 8187/2015
Ședința Publică din 11 septembrie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: C.-S. N.
GREFIER: Z. E. F.
Pe este soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul M. L. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr_ încheiat la data de 26.03.2015 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE ALL JUDEȚULUI C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul personal, martorul V. I. D., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, se constantă că a fost depus la dosarul cauzei din partea petentului copia actului de identitate a martorului V. I. D..
Instanța trece la audierea martorului V. I. D., depoziția acestuia fiind consemnat și depus la dosarul cauzei la fila 30.
Petentul depune la dosarul cauzei un răspuns din partea Municipiului C. N. – Direcția Tehnică – serviciul Siguranța Circulației Urbane, Rețele Edilitare și Transport Local prin care i-se aduce la cunoștință că au fost stocate înregistrările video însă camerele de la comunitare de la funcționarea pe timp de zi la funcționarea pe timp de noapte a avut o eroare astfel că imaginile sunt greu vizibile. Dacă instanța apreciază că sunt necesare aceste înregistrări video este de acord să fie solicitate.
Instanța, în temeiul art. 258 alin.1 raportat la art. 255 alin.1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind ca este legala, concludenta si pertinenta pentru justa soluționare a cauzei.
Raportat la faptul că înregistrările video sunt greu vizibile, instanța nu consideră ca fiind utilă această probă soluționării cauzei.
În temeiul art. 244 Cod pr. civila, instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 Cod pr. civila, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale formulate și anularea procesului verbal de contravenție contestat. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. În fond, nu contestă faptul că nu ar fi oprit la trecerea de pietoni însă consideră că pedeapsa aplicată este mult prea mare raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Din câte reține, la momentul respectiv nu a observat pietoni pe trecerea de pietoni.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394, alin. 1 Cod pr. civila, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 10.04.2015, sub nr. de mai sus, formulată de petentul M. L. I. în contradictoriu cu intimatul I. C., s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, . nr._/26.03.2015, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, schimbarea încadrări faptei și modificarea amenzii, repunerea în termenul de 48 ore pentru achitarea jumătate din minimul amenzii..
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că la ora incidentului, 19.08, vizibilitatea era mult redusă iluminatul stradal nu era încă pornit, și din cauza unui mijloc de transport în comun în spetele căruia se afla, nu a observat intenția de traversare a pietonului aflat la marginea trecerii de pietoni.
În drept, au fost invocate prevederile art. 95 și 96 OUG nr. 195/2002.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, f. 2.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, fapta petentului fiind constatată prin propriile simțuri ale agentului constatator iar procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007. De asemenea a solicitat, în probațiune, audierea martorului semnatar al procesului verbal de contravenție.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri și a fost comunicat istoricul contravențional al petentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-206, 249, 250 C.pr.civ., OUG nr. 195/2002.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu martorul propus de petent, V. I..
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/26.03.2015 de Inspectoratul De Poliție Al Județului C., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la 26.03.2015, ora 19: 08, a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe . zona centrală dinspre sens giratoriu Mărăști pe banda 2 și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc marcat și semnalizat corespunzător pe sensul său de circulație.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajat în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate”.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, menționându-se la rubrica obiecțiuni că, petentul nu a văzut pietonul.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.03.2015, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța reține că față de înscrisurile existente la dosarul cauzei, depoziția martorului V. I., propus de petent, nu a reușit să creeze un dubiu cu privire la cele consemnate de agentul constatator în procesul verbal contestat.
Așadar, instanța reține faptul că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator și cu toate că petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin formularea de obiecțiuni, instanța arată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Instanța reține că procesul-verbal . nr._/26.03.2015 cuprinde constatări personale ale agentului constatator cu privire la situația de fapt descrisă, astfel că acesta a avut posibilitatea de a observa personal care au fost acțiunile petentului, care aflându-se pe . de mers spre centru, la ieșirea din sensul giratoriu Mărăști, nu a acordat prioritate de trecere pietonului V. I. ce se afla la marginea trecerii de pietoni. Din depoziția martorului V. I. coroborată cu însăși recunoașterea petentului din motivarea plângerii contravenționale, reiese că la data de 26.03.205, în jurul orei 19.00, pietonul V. I. se afla la marginea trecerii de pietoni din cartierul Mărăști . a trecut petentul cu autoturismul său. Chiar dacă martorul nu a putut preciza cu exactitate dacă se afla pe trecerea de pietoni sau pe trotuar, instanța a ținut cont de faptul că în plângerea contravențională petentul a recunoscut că era un pieton pe marginea carosabilului.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul. Acțiunea petentului, constând în „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajat în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, ce constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că aceasta se situează în limitele legale. Potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale este prea mare față de contravenția comisă, ținând seama și de împrejurările concrete de săvârșire a faptei, de atitudinea sinceră a petentului în relatarea situației de fapt, de faptul că pietonul martorul V. I. a declarat că nu își amintește să fi fost obstrucționat în trecere, de faptul că vizibilitatea petentului a fost redusă atât de un mijloc de transport în comun, cât și de iluminatul stradal nepornit la acea ora.
În raport de aceste elemente concrete de săvârșire a contravenției, instanța reține că, în raport de pericolul social al faptei concret săvârșite de petent, sancțiunea contravențională principală ce se impune a fi aplicată, în raport de principiul individualizării și proporționalizării sancțiunii, la care face referire textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, este sancțiunea avertismentului.
În lumina rațiunilor arătate anterior și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă, va menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.03.2015, va reindividualiza sancțiunea contravențională principală aplicată și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei cu sancțiunea avertismentului.
Văzând dispozițiile art. 453 NCPC, va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională precizată de petentul M. L. I., cu domiciliul procesual ales în loc. C.-N., .. 24-26, ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul I. C., cu sediul în loc. C.-N., ., jud. C., și în consecință:
Reindividualizează sancțiunea contravențională principală aplicată și înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei cu sancțiunea avertismentului.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.09.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C.-S. N. Z. E. F.
Red.Dact./CSN/5 ex/14.09.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 8184/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8183/2015. Judecătoria... → |
|---|
