Pretenţii. Sentința nr. 8177/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8177/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 8177/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 8177/2015
Ședința publică de la 11.09.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții B. L. și B. G. în contradictoriu cu pârâta . SA LA SUCURSALA CLUJ, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamanților, domnul avocat T. O. și reprezentantul pârâtei, domnul avocat C. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul reclamanților depune ca practică judiciară înscrisuri la dosar(fl. 8-17).
Procedând la verificarea competenței sale potrivit art.131 alin. 1 C.pr.civ., instanța având în vedere reglementarea prevăzută de art. 100 alin.1 C.pr.civ., din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj N. în soluționarea cauzei și acordă cuvântul asupra acestui aspect.
Reprezentantul reclamanților susține că Judecătoria Cluj N. este competentă în soluționarea cauzei.
Reprezentantul pârâtei arată că în prezenta cauză situația este de litisconsorțiu activ facultativ, solicitând respingerea excepției, menționând că Judecătoria Cluj N. este competentă material cu soluționarea cauzei.
Potrivit art. 248 alin.1 C.pr.civ., instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj N. în soluționarea cauzei, excepție invocată din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 22.12.2014 sub nr._, reclamanții B. L., CNP_, cu dom. în Cluj N., . - 16, . și B. G., CNP_, cu dom. în Cluj N., . - 16, ., ., ambii cu dom. ales în Florești, .. 131, corp C3, ., au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în București, .. 80 - 84, Sector 1, înregistrată la O. R. C. sub nr. J40/_/1994, CUI_, prin SUCURSALA CLUJ, cu sediul în Cluj N., . nr. 90, jud. Cluj, să dispună obligarea acesteia din urmă la plata penalităților de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, aferente despăgubirilor morale și materiale acordate de Judecătoria G. prin Sentința penală nr. 897/2013 și de Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr. 1403/R/2013, pentru fiecare dintre reclamanți, respectiv pentru B. G._ euro, în lei la data plății și 6764,43 lei, penalități de 0,2% pe zi de întârziere aplicate sumei de_ euro ( daune morale ) și 5464 lei ( daune materiale ), începând cu data avizării daunei, 29.02.2012 și până la 08.11.2013, data încasării despăgubirii, adică pentru 619 zile, respectiv pentru B. L._ euro, în lei la data plății și 6764,43 lei, penalități de 0,2% pe zi de întârziere aplicate sumei de_ euro ( daune morale ) și 5464 lei ( daune materiale ), începând cu data avizării daunei, 29.02.2012 și până la 08.11.2013, data încasării despăgubirii, adică pentru 619 zile, cu acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocatului și taxa judiciară de timbru.
În motivarea cererii promovate, reclamanții au învederat, în esență, că în urma evenimentului rutier petrecut la data de 22.01.2012, au formulat o solicitare de despăgubire către societatea pârâtă, însă aceasta din urmă nu a înțeles a-și îndeplini obligațiile instituite de art. 36 alin. (1) din Ordinul C. S. A. nr. 14/2011, astfel că devin aplicabile prevederile art. 37 din același act normativ, ofertele de despăgubire fiind comunicate numai la 12.10.2012, mult după avizarea daunei. Totodată, s-a reliefat că prin Sentința penală nr. 897/2013 a Judecătoriei G. și prin Decizia penală nr. 1403/R/2013 a Curții de Apel Cluj a fost stabilită calitatea de asigurător de răspundere civilă, în cadrul procesului penal, a societății pârâte, iar fiecăruia dintre reclamanți le-au fost acordate sumele de_ euro, în lei la data plății, cu titlu de daune morale, respectiv de 5464 lei reprezentând daune materiale. Pe de altă parte, s-a relevat că o acțiune similară celei de față a fost deja definitiv tranșată prin Sentința civilă nr. 1920 din data de 25.06.2014 a Tribunalului Specializat Cluj și prin Decizia nr. 679 din 24.11.2014 a Curții de Apel Cluj, iar în cauză societatea de asigurare nu și-a onorat obligațiile stipulate de Ordinul C. S. A. nr. 14/2011.
În drept, s-au invocat prevederile art. 95 alin. (1) și 451 din C. proc. civ., respectiv dispozițiile art. 35, 36, 37 și 38 din Anexa la Ordinul C. S. A. nr. 14/2011.
În probațiune, reclamanții au depus înscrisuri ( f. 10 - 46 dosar nr._ Tribunalul Specializat Cluj ).
Cererea promovată a fost legal timbrată, fiind achitată taxa în cuantum de 9128,62 lei ( f. 3 și 55 dosar nr._ Tribunalul Specializat Cluj ).
Pârâta a depus la 26.03.2015 întâmpinare ( f. 58 - 68 dosar nr._ Tribunalul Specializat Cluj ), prin care a invocat excepția inadmisibilității pretențiilor formulate, raportat la prevederile art. 65 alin. (3) din Normele aprobate prin Ordinul C. S. A. nr. 5/2010, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, respectiv respingerea pretențiilor reclamanților care exced nivelului penalităților de 0,1% pe zi, conform art. 37 din Normele aprobate prin Ordinul C. S. A. nr. 5/2010, în subsidiar, cu obligarea acestora, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a relevat, cu titlu preliminar, situația de fapt relevantă în cauză, evidențiind soluțiile pronunțate de către Judecătoria G. prin Sentința penală nr. 897/2013 și de Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr. 1403/R/2013, menționând, de asemenea, că despăgubirile stabilite au fost încasate de reclamanți în zilele de 7 și 8 noiembrie 2013, fiind pe deplin respectat termenul la care se referă art. 36 alin. (1) din Normele aprobate prin Ordinul C. S. A. nr. 5/2010, în vigoare la data la care a fost contractată polița de asigurare RCA nr._ din 10.10.2011, astfel că în mod greșit acțiunea promovată este fundamentată pe prevederile Normelor aprobate prin Ordinul C. S. A. nr. 14/2011, existând o distincție semnificativă în ce privește nivelul procentual al penalităților, de 0,1% pe zi în cazul Ordinului nr. 5/2010 și de 0,2% pe zi în situația Ordinului nr. 14/2011. Pe de altă parte, pârâta a evidențiat procedura de soluționare a cererilor de despăgubire, considerând edificatoare interpretarea dată în jurisprudență dispozițiilor art. 36 din Ordinul C. S. A. nr. 20/2008, al căror conținut este identic cu cel al art. 36 din Ordinul C. S. A. nr. 5/2010 și apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 65 alin. (3) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 5/2010, în contextul în care sumele solicitate prin cererea de la 01.11.2013 au fost integral achitate, la datele de 7 și 8 noiembrie 2013, astfel că pretențiile adiționale sunt inadmisibile. Nu mai puțin, s-a opinat că, în realitate, plata daunelor a fost realizată în termen, în circumstanțele în care avizarea inițială nu conținea dovezi suficiente privind îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite, astfel că au fost formulate oferte de despăgubire de îndată ce au fost înaintate documentele menționate, iar în ce privește hotărârea definitivă pronunțată la 28.10.2013, s-a relevat că despăgubirile au fost avansate cu respectarea termenului instituit de art. 36 alin. (4) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 5/2010. În același context, s-a subliniat că reclamanții nu au suferit vreun prejudiciu ca urmare a faptului că nu au primit un răspuns în 3 luni de la înregistrarea cererii de despăgubire, iar în subsidiar, s-a amintit că, potrivit temeiului de drept corect calificat, cuantumul procentual al penalităților este de 0,1% pe zi de întârziere, conform art. 37 din Normele aprobate prin Ordinul C. S. A. nr. 5/2010.
În drept, s-au invocat prevederile art. 15, 19 și 20 din C. proc. pen. 1968, ale art. 6 din C. Civ., ale Legii nr. 136/1995, ale Normelor R. C. A. aprobate prin Ordinul C. S. A. nr. 5/2010 și ale art. 452 și 453 din C. proc. civ.
În probațiune, au fost anexate înscrisuri ( f. 70 - 161 dosar nr._ Tribunalul Specializat Cluj ) și s-a solicitat administrarea probei constând în interogatoriul reclamanților.
Reclamanții au depus, la 08.04.2015, răspuns la întâmpinare ( f. 167 - 178 dosar nr._ Tribunalul Specializat Cluj ), prin care au apreciat că dispozițiile aplicabile în cauză sunt cele conținute de Ordinul C. S. A. nr. 14/2011, impunându-se a fi avută în vedere data producerii riscului asigurat, aspect ce decurge din interpretarea art. 24 alin. (2) lit. b) din Ordinul C. S. A. nr. 14/2011, inclusiv daunele acordate de instanțe fiind stabilite conform art. 49 alin. (2) din actul normativ menționat. Pe de altă parte, s-a subliniat că nu sunt incidente prevederile art. 65 alin. (3) din Ordinul nr. 5/2010, care se referă la despăgubiri și nu la penalitățile de întârziere, iar pârâta nu a respectat dispozițiile art. 36 alin. (1) și 38 din Ordinul C. S. A. nr. 14/2011, de vreme ce nu a comunicat părții prejudiciate documentele solicitate, nu a răspuns cererii de despăgubire, prin formularea unei oferte și nici nu a indicat motivele pentru care daunele nu au fost aprobate, art. 37 din ordin fiind introdus tocmai în ideea de a sancționa conduita pasivă a societăților de asigurare care nu soluționează cererile conform legii sau le tranșează defectuos. Nu mai puțin, s-a considerat că pârâta nu se poate prevala de reglementarea art. 36 din norme, dat fiind că, anterior, asigurătorul nu și-a îndeplinit obligațiile sale, în acest sens fiind și jurisprudența, iar referitor la inexistența vreunui prejudiciu cauzat, s-a menționat că pârâta răspunde întrucât nu a respectat dispozițiile art. 36 alin. (1) din Ordinul C. S. A. nr. 14/2011.
Reclamanții au anexat răspunsului la întâmpinare înscrisuri ( f. 179 - 183 dosar nr._ Tribunalul Specializat Cluj ).
Prin Sentința civilă nr. 1446/2015 din data de 19.05.2015, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Cluj N. ( f. 190 - 194 dosar nr._ Tribunalul Specializat Cluj ).
Analizând, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Astfel cum dispune art. 94 pct. 1 lit. j) din C. proc. civ., Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: ... j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la_ lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar în baza art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În ce privește cauza de față, trebuie constatat, mai întâi, că fiecare dintre reclamanți pretinde obligarea pârâtei la plata sumelor de_ euro, în lei la data plății și de 6764,43 lei reprezentând penalități de 0,2% pe zi de întârziere aplicate sumei de_ euro ( daune morale ) și 5464 lei ( daune materiale ), începând cu data avizării daunei, 29.02.2012 și până la 08.11.2013, data încasării despăgubirii, adică pentru 619 zile ( f. 4 - 5 dosar nr._ Tribunalul Specializat Cluj ), așadar se impune, cu titlu preliminar, observația că sunt în discuție pretenții proprii formulate de către cei doi reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, fiind în prezența unei coparticipări procesuale, în sensul art. 59 din C. proc. civ.
În al doilea rând, deși s-a apreciat, inițial, că în prezentul litigiu determinarea competenței materiale prin raportare la valoarea obiectului cererii se realizează prin aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. ( f. 194 dosar nr._ Tribunalul Specializat Cluj ), după opinia instanței, prevederile anterior amintite nu sunt incidente în cauza de față. Astfel, așa cum reiese, indeniabil, din reglementarea menționată, se impune a fi avută în vedere pretenția care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt în ipoteza în care, prin aceeași acțiune, au fost formulate mai multe capete principale de cerere, însă situația premisă a normei de la art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. este reprezentată de împrejurarea că acțiunea este promovată de un singur reclamant, aspect care decurge, pe de o parte, din denumirea marginală a art. 99, anume Cazul mai multor capete principale de cerere și, pe de altă parte, din ansamblul textului art. 99 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., dispoziția de la alin. (1) făcând trimitere explicită la reclamantul care a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere, singura diferențiere dintre cele două norme fiind cea legată de împrejurarea dacă aceste petite sunt întemeiate pe fapte ori cauze diferite, în ipoteza de la alin. (1), respectiv pe un titlu comun ori sunt fundamentate pe aceeași cauză sau chiar pe cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, în situația de la art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. Ca atare, instanța conchide că, normele de competență fiind de strictă interpretare și aplicare, nu s-ar putea da eficiență, prin analogie, dispoziției de la art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. în vederea stabilirii competenței instanței după valoarea obiectului cererii, în prezentul litigiu, în cauză nefiind în discuție sesizarea organului jurisdicțional, de către un singur reclamant, cu mai multe capete principale de cerere, ci, dimpotrivă, existând un litisconsorțiu procesual activ.
În al treilea rând, se impune a observa că, în baza art. 100 alin. (1) din C. proc. civ., Dacă mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte, aceasta fiind, în realitate, norma de competență aplicabilă în situația în care există o coparticipare procesuală sub aspect activ, după cum reiese, de altfel, din chiar denumirea marginală a art. 100 din C. proc. civ. Pe de altă parte, trebuie constatat că, de fapt, textul redat este susceptibil de a primi aplicare numai în cazul în care sunt pe deplin întrunite cerințele pe care legiuitorul le-a instituit, anume există mai mulți reclamanți care formulează, prin aceeași cerere, pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, adică există un litisconsorțiu procesual activ, respectiv sunt invocate raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, când se va avea în vedere valoarea, natura ori obiectul fiecărei pretenții, în parte. În consecință, în ipoteza în care pretențiile formulate de către reclamanți ar deriva din același raport juridic sau din raporturi aflate într-o legătură care să impună judecarea lor împreună, competența materială a instanței nu se mai poate determina prin aplicarea normei de la art. 100 alin. (1) din C. proc. civ., care nu reglementează situația evidențiată și care rămâne de strictă interpretare și aplicare, ci, în mod necesar, va fi luat în considerare textul general de la art. 98 alin. (1) din C. proc. civ., în baza căruia Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
În ce privește litigiul de față, este de relevat că, examinând pretențiile concrete ale celor doi reclamanți, în valoare de_,5 lei fiecare, după cum a reținut Tribunalul Specializat Cluj ( f. 194 dosar nr._ Tribunalul Specializat Cluj ), se impune a aprecia că, raportat la nivelul cumulat al acestora, competența de soluționare a acțiunii promovate nu aparține judecătoriei, ci, neîndoielnic, tribunalului, conform art. 94 pct. 1 lit. j) din C. proc. civ. raportat la art. 98 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 100 alin. (1) din C. proc. civ., interpretat per a contrario.
Astfel, este cert că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele stabilite de legiuitor pentru a deveni aplicabilă norma specială de competență de la art. 100 alin. (1) din C. proc. civ., ce este incidentă numai în ipoteza în care pretențiile derivă din raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună. În acest sens, este de relevat că, indeniabil, în litigiul de față există o strânsă relație între drepturile invocate de reclamanți și pretinsa obligație a societății pârâte, în circumstanțele în care, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată formulată, pretențiile ar deriva, în concret, din săvârșirea aceleiași fapte ilicite, iar titlul în baza căruia ar fi fost recunoscute daunele materiale și morale în favoarea reclamanților este unul comun, anume Sentința penală nr. 897/2013 a Judecătoriei G. și Decizia penală nr. 1403/R/2013 a Curții de Apel Cluj ( f. 5 - 7 dosar nr._ Tribunalul Specializat Cluj ). Mai mult decât atât, în măsura în care se are în vedere modalitatea în care este fundamentată, în fapt și în drept, cererea de chemare în judecată, ce postulează ideea că penalitățile de întârziere solicitate sunt pretins a fi datorate de către asigurător în contextul în care acesta nu și-ar fi onorat anumite obligații, în urma unor cereri de despăgubire ce ar fi fost formulate de către reclamanți, este cu atât mai evidentă împrejurarea că pretențiile formulate în cauză izvorăsc, în concret, din raporturi juridice aflate într-o strânsă legătură, care impun judecarea lor împreună. Pe de altă parte, cum în litigiul de față se constată existența unei coparticipări procesuale sub aspect activ, potrivit art. 59 din C. proc. civ., numai cele două capete principale de cerere, privite cumulat, în absența unei norme speciale aplicabilă în situația dată, astfel cum a fost circumscrisă în cele ce preced, este de natură a releva valoarea obiectului cererii, conform art. 98 alin. (1) din C. proc. civ. În fine, instanța apreciază că, de fapt, inclusiv interpretarea per a contrario a normei de la art. 100 alin. (1) din C. proc. civ. este de natură a contura concluzia în sensul că, în situația litisconsorțiului procesual activ, în măsura în care pretențiile formulate de reclamanți derivă din același raport juridic sau din raporturi aflate într-o legătură care impune tranșarea lor în cadrul aceluiași proces, competența materială în funcție de valoarea obiectului cererii se va determina prin cumularea nivelului pretențiilor fiecăruia dintre reclamanți.
În consecință, văzând dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j), 98 alin. (1) și 100 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecǎtoriei Cluj N. în soluționarea cererii, excepție invocată din oficiu și, în temeiul art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., va trimite dosarul instanței competente, respectiv Tribunalului Specializat Cluj, jud. Cluj. Totodată, constatând caracterul actual al conflictului negativ de competență, în baza art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., va dispune suspendarea procesului, conform art. 134 din C. proc. civ. și, în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va înainta dosarul Curții de Apel Cluj, în vederea soluționǎrii conflictului negativ de competențǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecǎtoriei Cluj N. în soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții B. L., CNP_, cu dom. în Cluj N., . - 16, ., . și B. G., CNP_, cu dom. în Cluj N., . - 16, ., ., ambii cu dom. ales în Florești, .. 131, corp C3, ., în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în București, .. 80 - 84, Sector 1, înregistrată la O. R. C. sub nr. J40/_/1994, CUI_, prin SUCURSALA CLUJ, cu sediul în Cluj N., . nr. 90, jud. Cluj, excepție invocatǎ de instanță, din oficiu.
Trimite dosarul instanței competente, respectiv Tribunalului Specializat Cluj, jud. Cluj.
Constatǎ existența conflictului negativ de competențǎ.
Suspendǎ judecata prezentei cauze.
Dispune înaintarea dosarului Curții de Apel Cluj, în vederea soluționǎrii conflictului negativ de competențǎ.
Definitivǎ.
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 11.09.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
14.09.2015 - 2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6258/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 8184/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
