Plângere contravenţională. Sentința nr. 8508/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8508/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 8508/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8508/2015
Ședința publică din data de 22 septembrie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petenta A. I. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 15.09.2015, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 29.09.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 394, art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 27.03.2015, sub nr. de mai sus, formulată de petenta A. I. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 09.03.2015, iar în subsidiar reducerea amenzii sau înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, plângerea nu a fost motivată.
În drept s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune s-a depus copie a procesului verbal de contravenție (f. 2).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată (f. 9).
La data de 20.04.2015 petenta a depus note scrise prin care a învederat că toate prevederile legale au fost respectate și aceasta a condus toate evidențele contabile în conformitate cu reglementările legale. Petenta a solicitat instanței să pună în vedere intimatei să indice în mod expres ce fel de operațiuni nu a respectat.
Intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a depus întâmpinare la data de 21.05.2015 prin care a invocat excepția tardivității plângerii, precum și nulitatea plângerii fiind nemotivată, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal.
În motivare s-a arătat în esență că, în urma controlului efectuat la sediul petentei s-a constatat că evidența contabilă nu este condusă conform prevederilor legale, respectiv stocurile faptice nu corespund cu evidențele scriptice.
S-a mai indicat faptul că, prin nota explicativă luată numitul A. M., acesta a arătat că minusul în gestiune este cauzat de faptul că nu s-a operat avizele de însoțire a mărfii deoarece nu există personal specializat și suficient.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 C.pr.civ.
În ședința publică din data de 15.09.2015 instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității plângerii și a nulității, invocate de intimată.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 09.03.2015, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 41 pct. 2 lit. c și art. 42 alin. 1 Legea nr. 82/1991, reținându-se în sarcina acesteia că, în urma controlului efectuat în data de 09.03.2015, la sediul petentei s-a constatat faptul că aceasta nu a condus evidența de gestiune a mărfurilor pentru perioada 27.01.2015 – 09.03.2015, conform prevederilor referitoare la întocmirea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța arată că, deși petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin formularea de obiecțiuni, instanța arată că aceasta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Dimpotrivă, agentul constatator a prezentat în mod corect și complet starea reală de fapt, și anume, acesta a reținut în mod explicit faptul că, în perioada 27.01.2015 – 09.03.2015 petenta nu a condus evidența contabilă a stocurilor de gestiune, motiv pentru care, cea care avea obligația de a proba că în fapt a fost condusă evidența contabilă, contrar celor reținute de agentul constatator este chiar petenta, și nu intimata, care prin descrierea stării de fapt a indicat clar atât dispozițiile legale încălcate cât și inexistența vreunor gestiuni contabile a stocurilor de marfă, astfel încât, acesta nu are obligația să depună acte ce în realitate nu au fost întocmite de către petentă.
Astfel, instanța subliniază faptul că, agentul constatator tocmai acest fapt l-a reținut pentru aplicarea sancțiunii, lipsa gestiunii contabile pentru perioada verificată. Ori, petenta avea posibilitatea de a depune înscrisuri din contabilitatea acesteia care să probeze contrariul, și anume că în perioada verificată au fost întocmite toate documentele contabile, în acest mod putând fi demonstrată că în fapt a fost condusă evidența de gestiune a mărfurilor.
Cu toate acestea, petenta s-a limitat la simple susțineri, fără să depună la dosar acte din contabilitatea acesteia care să probeze o evidența contabilă a mărfurilor pentru perioada 27.01.2015 – 09.03.2015, cu toate că avea această posibilitatea, fără nicio îngrădire, și prin urmare, nefiind răsturnată prezumția de netemeinicie a procesului verbal, deși petentei i s-a acordat această posibilitate, acesta a fost valabil încheiat, cele reținute în starea de fapt fiind conforme cu realitatea, prezenta plângere fiind neîntemeiată.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petenei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzii, respectiv de 4.000 lei, instanța apreciază că amenda a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, neimpunându-se reducerea amenzii ori înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, în contextul în care petenta nu a dat dovadă de înțelegere a faptei sale și asumare a responsabilității, precum și raportat la perioada de timp în care petenta nu a respectat dispozițiile legale, cu atât mai mult cu cât, în speță exista un pericolul prelungirii acestei perioade în lipsa intervenției agenților intimatei.
Instanța nu poate reține niciun motiv întemeiat pentru reducerea amenzii sau înlocuirea cu sancțiunea avertismentului în condițiile în care, petenta nu avut o atitudine de recunoaștere și asumare a faptei, ci dimpotrivă a solicitat anularea procesului verbal și chiar învederarea de către intimată a operațiunilor de contabilitate neefectuate, ceea ce indică lipsa de cunoaștere din partea petentei a dispozițiilor privind conducerea evidenței contabile a mărfurilor din gestiune și în fapt invocarea propriei culpe. Astfel, o simplă lecturare a dispozițiilor legale în materie ar permite petentei să realizeze obligativitatea ținerii unei contabilității a mărfurilor intrate și ieșite, respectiv evidența de gestiune a mărfurilor la care a făcut referire agentul constatator.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge, ca netemeinică, plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.03.2015, pe care îl va menține, împreună cu toate sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta A. I. S.R.L. J_ cu sediul în Cluj-N., Bld. Erolilor, nr. 9, . în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, ., Sector 5, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.03.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 septembrie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex./21.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8497/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8473/2015.... → |
|---|
