Plângere contravenţională. Sentința nr. 931/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 931/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 17030/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 931/2015
Ședința publică de la 30.01.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: A. L.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta M. M. S. în contradictoriu cu intimatul M. C.- N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 30.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 01 august 2014 sub nr._, petenta M. M. Ș. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.07.2014.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că în data de 18.07.2014, în jurul orei 21.50, a parcat autoturismul pe locul nr. 20 în apropierea scării blocului întrucât era liber la acea oră cu intenția de a-i fi descărcate bagajele de către soțul său mai târziu. Când acest lucru s-a întâmplat, în jurul orei 22.25, soțul a găsit pe bordul mașinii o înștiințare de la Poliția Locală și a mutat mașina în altă parte.
A precizat că nu a avut cunoștință de faptul că acel loc de parcare aparține altcuiva deoarece pe acel loc staționează zilnic mașini diferite.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La cerere a anexat în copie procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ (f. 3).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei reprezentând taxa judiciară de timbru astfel cum reclamă art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 2.
La data de 01 septembrie 2014, petenta și-a precizat cererea (f. 7) solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și încuviințarea și administrarea probei testimoniale a martorei B. A. M..
A anexat înscrisuri (f. 8-9).
La data de 30 septembrie 2014, intimatul a depus întâmpinare (f. 15-17) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată. A arătat, în sinteză, faptul că în data de 18.07.2014, orele 22.10, agentul constatator a reținut că pe domeniul public din C.-N., .. 25, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ utilizat de petentă a ocupat abuziv locul de parcare cu abonament de la această adresă, loc pentru care a fost eliberat abonament pe numele altei persoane.
A precizat și că petenta nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul verbal de contravenție și nu a dovedit o altă stare de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în actul contravenției. Argumentele invocate în apărare nu dovedesc netemeinicia procesului verbal de vreme ce agentul a constatat fapta contravențională prin propriile simțuri astfel că sarcina probei îi incumbă petentei.
La întâmpinare, intimatul a anexat copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ (f. 18), nota de constatare . nr. 6817 (f. 19).
La data de 19 noiembrie 2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare (f. 28) prin care a arătat că a adus la cunoștința agentului constatator motivul și împrejurările în care mașina a staționat mai puțin de o jumătate de oră pe locul de parcare cu nr. 20 dar acesta nu a dat importanță acestor aspecte fiind interesat doar de cele menționate de lege. A susținut că a semnat procesul-verbal neștiind cum să reacționeze față de rigiditatea agentului. A reiterat motivele expuse pe larg în cererea introductivă de instanță.
A anexat copii de pe o schiță cu locurile de parcare de la . de constatare . nr. 6817 (f. 30), procesul verbal contestat (f. 31), întâmpinare (f. 32-34), contestație (f. 36).
La termenul de judecată din data de 12 decembrie 2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei precum și proba testimonială a martorei B. A. M..
La același termen de judecată, petenta a depus o declarație scrisă de martora încuviințată B. A. M. (f. 44).
La data de 08 ianuarie 2015, intimatul a comunicat instanței prin adresă (f. 47) faptul că titularul abonamentului de parcare pe locul cu nr. 20 de pe .. 25 pentru întreg anul 2014 este numitul C. R. V..
La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2015, instanța a luat act de renunțarea petentei la proba testimonială încuviințată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.07.2014 (f. 3), petenta M. M. Ș. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei conform art. 3 lit. a) din HCL nr. 61/2014 pentru aceea că în data de 18.07.2014, ora 22.10, ar fi staționat abuziv cu autoturismul având numărul de înmatriculare_ aparținându-i, pe locul de parcare cu abonament emis pe numele altei persoane situat pe domeniul public din C.-N., .. 25, faptă prevăzută de art. 1 alin. (2) lit. c) din același act administrativ normativ.
În drept, conform art. 1 alin. (2) lit. c) din HCL nr. 61/2014 Constituie contravenție oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe domeniul public sau privat al municipiului C.-N. în alte locuri decât cele amenajate în acest scop, după cum urmează: ocuparea abuzivă a locurilor de parcare aflate în administrarea primăriei (cu abonament, contract de închiriere, rezervate, cu destinație specială etc.) de către o altă persoană decât titularul locului de parcare care se sancționează în temeiul art. 3 lit. a) cu amendă de la 200 – 400 lei.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 de admitere a recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține faptul că petenta nu a invocat motive de nulitate relativă a procesului-verbal contestat.
Instanța observă, totodată, că fapta contravențională astfel cum au fost conturată și reținută de agentul constatator a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. c) din HCL nr. 61/2014.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (HCL nr. 61/2014 este un act administrativ normativ); sancțiunea contravențională aplicabilă (amenda) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petenta nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Astfel, instanța reține aspectul că atât prin cererea introductivă de instanță, prin răspunsul la întâmpinare și poziția procesuală exprimată în mod nemijlocit în ședința publică, petenta a recunoscut faptul că în data de 18.07.2014, în jurul orelor 21.50 – 22.25, a staționat cu autoturismul având numărul de înmatriculare_ pe locul de parcare cu nr. 20 de pe .. 25 din municipiul C.-N.. Așadar, fapta petentei realizează sub aspect obiectiv conținutul contravenției postulate de norma locală anterior redată.
În ce privește latura subiectivă, petenta a susținut că nu a avut reprezentarea că locul de parcare aparține unei alte persoane dat fiind că zilnic staționează autovehicule diferite. Totuși, din schița depusă de însăși petentă la dosarul cauzei (f. 29) rezultă aspectul că locurile de parcare sunt individualizate cu număr și sunt demarcate prin semne vizibile astfel că în mod culpabil a apreciat că locul de parcare nu are un titular fiind, de altfel, de notorietate împrejurarea că locurile de parcare aferente unei scări de . persoanelor rezidente în zonă.
Prin urmare, instanța constată că petenta a săvârșit în mod culpabil fapta contravențională reținută în sarcina sa prin actul constatator.
În ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere faptul că i-a fost aplicat minimul special prevăzut de norma încălcată.
Nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul deoarece faptul staționării autovehiculului pe locul altei persoane, titulare a unui abonament, reprezintă o faptă gravă în contextul în care această persoană a fost în concret împiedicată din exercitarea unui drept câștigat prin plata unei sume de bani chiar dacă durata a fost, în speță, relativ scurtă.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta M. M. Ș., C.N.P._, cu domiciliul în C.-N., .. 25, . în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., Calea Moților nr. 5-7, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 30.01.2015.
Președinte, Grefier,
A. LITEANANA M. M.
Red. L.A./Dact. L.A.
4 ex. – 04.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 271/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 734/2015. Judecătoria... → |
|---|
