Plângere contravenţională. Sentința nr. 937/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 937/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 937/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 937/2015
Ședința publică de la 30.01.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: A. L.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta V. C. C. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, privind procesul-verbal de constare a contravenției . nr._/29.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 30.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 17 iulie 2014 sub nr._, petenta V. C. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 29.06.2014.
În motivare, petenta a arătat în esență că, datele înscrise în actul constatator sunt nefondate și nu reflectă realitatea faptelor; agenții de poliție nu au avut asupra lor nici un fel de aparat care să măsoare sunetul, au refuzat să dezvăluie identitatea persoanei care a făcut reclamația; nu i-au dat să semneze nici un document; au intrat în incinta blocului proprietate privată fără să le fi deschis.
Cererea nu a fost motivată în drept.
A anexat la cerere în copie proces-verbal . nr._ încheiat la data de 29.06.2014 (f. 3), carte de identitate (f. 4).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 12.
Prin precizarea cererii depusă la data de 25.08.2014 (f. 9-10), petenta a invocat pe cale de excepție nulitatea procesului-verbal din cuprinsul căruia lipsesc numele și prenumele agentului constatator contrar dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și a solicitat ca intimatul să depună dovada măsurării intensității zgomotului produs și a constatării gradului de alcoolemie.
A anexat înscrisuri (f. 11-12).
La data de 24 septembrie 2014, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 19) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată cu menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 315 alin. (1) C.pr.civ., care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
Fapta petentei a fost constatată cu propriile simțuri de agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei revine petiționarului și nu intimatului.
Ca urmare, întrucât dispozițiile L. nr. 61/1991 au drept scop sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice precum și asigurarea unui climat de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, dreptul de apărare al persoanei sancționate nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1) din C. pr. civ., O.G. nr. 2/2001 și L. nr. 61/1991.
La data de 17 octombrie 2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare (f. 25-26) prin care a arătat că își menține toate apărările formulate prin plângerea contravențională. Adițional, a precizat că procesul-verbal ar fi trebuit încheiat pe loc atunci când s-a întâmplat evenimentul iar constatarea contravenției a fost făcută în afara orelor de liniște, după ora 18.00. Nu s-a măsurat intensitatea zgomotului iar muzica nu a fost dată la un volum mare încât să afecteze vecinii din . aspectul că amenda aplicată este foarte mare ținând cont că momentan nu realizează venituri ci beneficiază doar de o indemnizație de însoțitor. A precizat și că se află la prima sancțiune aplicată pentru conturbarea liniștii publice și pe viitor nu se va mai întâmpla.
A anexat un înscris (f. 27).
La termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2014, instanța a calificat excepția nulității invocate de petentă ca fiind o apărare de fond și a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
La data de 25 noiembrie 2014, intimatul a depus fișa intervenției la eveniment (f. 38-39).
La termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2014, instanța a încuviințat proba testimonială a martorului M. P. A., persoana menționată în cuprinsul fișei de intervenție la eveniment ca fiind cea care a reclamat evenimentul Secției 3 Poliție.
La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2015, instanța a administrat proba testimonială a martorului M. P. A., depoziția acestuia fiind consemnată la fila 49 a dosarului cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 29.06.2014 (f. 3), petentei V. C. C. i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei pentru aceea că în data de 29.06.2014, ora 18.27, în Cluj-N., pe .. 7, . ce s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice, ar fi tulburat fără drept liniștea locatarilor acestui imobil prin aceea că ar fi ascultat muzică la intensitate mare, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 25 din L. nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. (1) lit. b) din L. nr. 61/1991.
În cuprinsul procesului-verbal se menționează obiecțiunile petentei în sensul că „dați-mi câte amenzi vreți, eu muzica nu o opresc.”
În drept, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 25 din L. nr. 61/1991 Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 25) tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă iar conform art. 3 alin. (1) lit. b) din L. nr. 61/1991 Contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează: b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28).
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Contrar susținerilor petentei, instanța reține că numele, prenumele și calitatea agentului constatator D. I. sunt lizibile și inteligibile și rezultă în mod neechivoc din cuprinsul procesului-verbal contestat (f. 3) fără a fi necesară deducerea lor din surse extrinseci.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța observă că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 25 din L. nr. 61/1991.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea nr. 61/1991 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunea contravenționale aplicabilă (amenda) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petenta nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției. Instanța observă că petenta nu neagă faptul că a ascultat muzică ci că aceasta era la intensitate mare și, pe baza propriilor aprecieri, nu deranja pe nimeni. Din această perspectivă, instanța apreciază că deși faptul de a asculta muzică în locuința proprie constituie un drept exercitat în mod legitim, nu mai puțin, faptul de a asculta muzică la intensitate mare reprezintă o manieră abuzivă de manifestare a dreptului. Or, abuzul de drept conduce la tulburarea liniștii publice și un impediment în desfășurarea normală și armonioasă a relațiilor sociale. În acest sens, martorul M. P. A. a relatat că în repetate rânduri volumul muzicii ascultate a fost ridicat fără ca petenta să se conformeze în sensul diminuării lui motiv pentru care a solicitat sprijinul organelor de poliție.
Aspectul că agentul constatator nu a utilizat mijloace tehnice de măsurare a decibelilor nu este relevant din moment ce acesta a perceput prin propriile simțuri acțiunea petentei, aspect ce rezultă din declarația martorului M. P. A., fiind astfel suficient pentru a aprecia dacă, prin activitatea sa, petenta tulbura liniștea celorlalți locuitori ai imobilului.
Intervalul orar în care a ascultat muzică este irelevant sub aspectul tipicității faptei întrucât norma sancționează comportamentele de tulburare a liniștii locuitorilor indiferent de ora la care sunt produse cât timp se realizează prin intermediul unui aparat/instrument muzical.
Prin urmare, instanța constată că atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv fapta petentei de a asculta muzică la intensitate mare întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de normele legale anterior redate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în cuantum de 1.000 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (într-o după amiază de duminică, zi destinată odihnei) și mijloacele de săvârșire (prin utilizarea unui instrument muzical).
Instanța constată că petenta susține că nu a avut un comportament care să aducă lezare valorilor sociale ocrotite de lege ceea ce conduce la concluzia că nu conștientizează gravitatea faptei comise sau consecințele conduitei sale. Or, a asculta muzică la intensitate mare constituie un element de anormalitate socială iar sancțiunea aplicată nu și-a atins scopul preventiv. Interesul public reclamă menținerea sancțiunii la nivelul individualizat de agentul constatator ca formă de prevenire a unui comportament asemănător în viitor, în lipsa identificării unei garanții reale din partea petentei în acest sens.
De asemenea, deși starea financiară a unei persoane reprezintă un factor de luat în considerare la momentul aplicării unei sancțiuni, lipsa veniturilor sau resursele financiare reduse nu pot echivala cu impunitatea pentru săvârșirea unei fapte contravenționale cu vinovăție. Instanța constată că petenta este o persoană cu dreptul și aptitudinea de a munci, motiv ce întemeiază concluzia că sancțiunea aplicată nu este excesiv de împovărătoare.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta V. C. - C., C.N.P._, cu domiciliul în Cluj-N., .. 7, ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 30.01.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. LITEANANA M. M.
Red. L.A./Dact. L.A
4 ex – 04.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 978/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 945/2015. Judecătoria... → |
|---|
