Plângere contravenţională. Sentința nr. 978/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 978/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 978/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILA NR. 978/2015
Ședința Publică din 30 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: C.-S. N.
GREFIER: Z. E. F.
Pe rol se afla soluționarea plângerii contravenționale formulate de către petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.01.2014 de către intimata I. T. DE munca CLUJ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta petentei, avocat A. N. R. D., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care,
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin 1 Cod pr. Civila raportat la art 32 alin 2 din OG 2/2001, instanța, constată că este competentă, material si teritorial pentru a soluționa prezenta cauză.
Raportat la prevederile art. 237 alin. 1 Cod pr. civila, instanța declara deschisa cercetarea judecătoreasca a procesului.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reprezentanta petentei depune la dosarul cauzei copia certificată a contractului individual de muncă nr. 80/13.10.2014 și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 258 alin.1 raportat la art. 255 alin.1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind ca este legala, concludenta si pertinenta pentru justa soluționare a cauzei.
În temeiul art. 244 Cod pr. civila, instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 Cod pr. civila, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost aceasta formulată, anularea procesului verbal de contravenție încheiat și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Contractul de muncă a fost predat la intimată deși noul angajat nu s-a mai prezentat la muncă. Societatea petentă se află la prima abatere de acest gen iar raportat la activitatea prestată de aceasta consideră că aplicarea unei amenzi contravenționale ar aduce grave prejudicii petentei.
Nu solicită cheltuieli de judecată
În temeiul art. 394, alin. 1 Cod pr. civila, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 07.11.2014, sub nr. de mai sus, petenta . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Cluj, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.10.2014 de către intimat, cu consecința exonerării de plata amenzii contravenționale aplicate. În subsidiar, petenta a solicitat instanței înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii formulate, petenta susține că a fost sancționată, în mod nelegal, cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, întrucât numitul Botcari G. S. avea încheiat contractul de muncă și doar dintr-o lipsă de comunicare nu s-a procedat la semnarea și înregistrarea ăn programul REVISAL a contractului de muncă al acestuia la data de 14.10.2014.
În drept, petenta și-a fundamentat cererea introductivă de instanță pe dispozițiile din O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a depus procesul verbal de constatare a contravenției.
Plângerea contravențională formulată a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul I. T. de Muncă Cluj a formulat întâmpinare la plângerea petentei, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției, apreciind că acesta este legal întocmit și temeinic (f. 19-22).
În motivare, intimatul precizează că reclamanta a primit la muncă pe numitul Botcari G. S. în lipsa unui contract individual de muncă, astfel cum reiese chiar din declarația acestuia că a fost angajat din data de 14.10.2014 pentru munci necalificate fără a fi semnat până la data controlului 17.10.2014 contract de muncă.
În drept, intimatul și-a fundamentat apărările conturate pe dispozițiile art. 115 C.proc.civ., art. 16 alin. 1, art. 260 alin. 1 lit. e) Codul muncii.
Intimatul a depus la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, declarația pe proprie răspundere a numitului Botcari G. S. din data de 17.10.2011.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunilor . nr._ încheiat la data de 20.10.2014 de către intimatul I. T. de Muncă Cluj, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reținându-se că, în urma controlului efectuat în data de 17.10.2014, ora la locul de muncă organizat de către petenta în loc. Florești .. 88, jud. Cluj, numitul Botcari G. S. a fost găsit în activitate, declarând în scris, pe proprie răspundere în data de 17.10.2014, orele 10.20, că desfășoară activitate pentru societatea petentă din data de 14.10.2014, fără a i se fi întocmit contract individual de munca anterior începerii activității, anterior momentului efectuării controlului inopinat de inspectorii ITM. Ulterior, la data de 10.05.2013, ca urmare a verificării documentelor puse la dispoziția inspectorilor ITM de către administratorul societății, s-a constatat că, pentru persoana amintita, societatea a prezentat la sediul ITM Cluj un contract individual de muncă în formă scrisă din data de 17.10.2014, cu data de începere a activității – modificată în data de 14.10.2014. Față de aceste constatări, s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, modificată.
În drept, fapta petentei a fost calificată ca delict contravențional, potrivit art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din același act normativ, fapt pentru care s-a stabilit în sarcina petentei o amendă contravențională, în cuantum de 10.000 lei.
În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A. c. României, ș.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de “acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei “acuzații de natură penală” în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În cauză, instanța, procedând potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 20.10.2014, constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, în raport de prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține următoarele aspecte:
Legea 53/2003, cu modificările sale ulterioare (Codul muncii), reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii (art. 1 alin. 1). În acest sens, art. 16 alin. 1 stabilește că obligația de încheiere a contractului de muncă revine angajatorului, în formă scrisă, această obligație fiind anterioară începerii raporturilor de muncă. Contractul individual de muncă conține înțelegerea dintre persoana fizică care se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații (art. 10). Primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravenționala, conform art. 260 alin. 1 lit. e din C. muncii.
Cu toate că art. 16 alin. 2 din același act normativ stipulează că, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor prin orice alt mijloc de probă, instanța apreciază că regula în cadrul raporturilor de muncă constă în forma scrisă a contractului individual de muncă, art. 16 alin. 2 instituind o excepție de strictă interpretare, intenția legiuitorului fiind aceea de a recunoaște munca persoanei, în orice condiții chiar și în situația în care nu se întocmește contractul în formă scrisă (art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 276 alin. 1 lit. e) C. muncii).
În speță, instanța reține că petenta .> SRL a fost sancționată contravențional pentru primirea la muncă fără încheierea prealabilă a unui contract individual de muncă a numitului Botcari G. S.. La dosarul cauzei, intimatul a depus declarația luata angajatului amintit, din care reiese faptul că acesta a început activitatea de muncă în cadrul societății petente înainte de data efectuării controlului – 14.10.2014 și a semnat contract individual de muncă până la data prezentării inspectorilor ITM la punctul de lucru al societății petente evidențiat in actul contravenției, însă acest contract de muncă nu a putut fi pus la dispoziția agenților constatatori.
Din anexa de constatare a neconformității și a măsurilor dispuse în domeniul relațiilor de muncă pentru controalele tip companie privind identificarea muncii nedeclarate, reiese că petenta a prezentat la control contractul de muncă al angajatei menționate încheiat și înregistrat la ITM ulterior datei efectuării controlului. Potrivit mențiunilor cuprinse în acesta, contractul individual de muncă cuprinde ca dată a începerii activității data de 17.10.2014, ulterior modificată în data de 14.10.2014 și a fost înregistrat și în registrul general de evidență a salariaților.
Ulterior momentului controlului, în data de 09.05.2013, petenta, cu ocazia întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției la sediul intimatei, a prezentat contractul individual de muncă, în formă scrisă, pentru persoana găsita în activitate în data de 17.10.2014, insa acesta a fost înregistrat in evidentele ITM (registrul eletronic de evidență REVISAL) doar ulterior efectuării controlului. Petenta a arătat că a inclus în contractul de muncă încheiat cu numitul Botcari G. S. și cele trei zile de muncă în care acesta a prestat muncă fără forme legale.
În consecință, având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța apreciază că petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal, nefăcând dovada contrară situației de fapt reținute, sens în care petentei îi este imputabilă săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea 53/2003. Astfel, instanța reține că numitul Botcari G. S. se afla în raporturi de muncă cu societatea petentă în data de 17.10.2014, reprezentând data efectuării controlului de către inspectorii de muncă din cadrul ITM Cluj, încă din data de 14.10.2014 când angajatul amintit nu avea întocmit contractul individual de muncă în formă scrisă cu societatea petentă.
Relativ la sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei, stabilită în sarcina petentei pentru săvârșirea contravenției prev. și ped. de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că petenta a primit la muncă o persoana fără încheierea unui contract individual de muncă, instanța reține că, în mod legal și temeinic, a fost angajată răspunderea contravențională a petentei, cu consecința sancționării acesteia.
Concluzia instanței este susținută, în cauză, de ansamblul mijloacelor de probă existente la dosar. Mențiunile cuprinse în declarația pe proprie răspundere, întocmit de persoana identificata în activitate cu ocazia controlului efectuat de inspectorii ITM în data de 17.10.2014, atestă împrejurarea că numitul Botcari G. S. prestat activități specifice de muncă în favoarea petentei înainte de acea zi fără să i se fi întocmit, în prealabil, contract individual de muncă, după cum recunoaște însăși petenta.
Cu toate acesteia, instanța apreciază că, în cauză, se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate și înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu avertismentul. Instanța reține că măsura redozării sancțiunii contravenționale principale și înlocuirea amenzii cu avertismentul este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate, prin comiterea contravenției, cât și pentru realizarea prevențiunii speciale, respectiv atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare, în împrejurări similare. Prin urmare, instanța apreciază că rolul educativ al sancțiunii amenzii poate fi complinit și prin aplicarea avertismentului.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care reprezintă cadrul normativ general cu privire la regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale, fie că sunt principale sau complementare, trebuie să fie individualizate, astfel că sancțiunea concret aplicată trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În raport de această împrejurare, textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 oferă criteriile pentru individualizarea sancțiunilor contravenționale, reglementându-se, în termeni lipsiți de echivoc, că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Considerentul care stă baza redozării sancțiunii aplicate de agentul constatator rezidă în interpretarea și utilizarea conjugată a criteriilor de determinare a gradului de pericol social concret, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța are în vedere circumstanțele personale ale petentei-contraveniente, în sensul că aceasta, ulterior stabilirii efectuării controlului efectuat în data de 17.10.2014 de către inspectorii ITM, a adus la îndeplinire obligația sa legală de a încheia în formă scrisă contractul individual de muncă cu numitul Botcari G. S., incluzând în contract și perioada anterioară încheierii contractului.
De asemenea, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este adecvată față de contravenția comisă, ținând seama și de împrejurările concrete de săvârșire a faptei, în sensul că persoana identificata în activitate, în cadrul punctului de lucru al petentei, se afla în raporturi de muncă cu aceasta din urmă de o perioadă scurtă de timp raportat la momentul realizării controlului (trei zile). Mai mult, in ziua efectuării controlului, petenta a intocmit cu angajatul un contract individual de munca in forma scrisa, pe care l-a înregistrat in evidentele ITM (in programul de evidenta REVISAL), numitul Botcari G. S. fiind și în acest moment angajat al petentei De asemenea, instanța reține că toți cei 25 de angajați ai petentei au încheiate contracte individuale de muncă.
În raport de aceste elemente concrete de săvârșire a contravenției, instanța reține că, în raport de pericolul social al faptei concret săvârșite de petentă, sancțiunea contravențională principală ce se impune a fi aplicată, în raport de principiul individualizării și proporționalizării sancțiunii, la care face referire textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, este avertismentul.
În lumina rațiunilor arătate anterior și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă, va înlocui amenda contravențională în sumă de 10.000 lei, aplicată petentei pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 corob. cu art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, cu sancțiunea avertismentului. Instanța va menține, în rest, dispozițiile procesului-verbal de contravenție contestat, ca temeinic și legal întocmit, si va atrage atentia petentei asupra prevederilor art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, modificata si completata, si va pune in vedere acesteia necesitatea de a-si ralia conduita prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, modificata si completata.
Vazand si dispozitiile art. 453 C.proc.civ., va lua act ca petenta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul procesual ales în Cluj-N., .. 14, parter, jud. Cluj în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., .. 2, jud. Cluj, și în consecință:
Menține procesul verbal . nr._ încheiat la data de 20.10.2014 de către intimatul I. T. De Muncă Cluj.
Reindividualizează sancțiunea contravențională aplicată și înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C.-S. N. Z. E. F.
Red.CSN/ 04.02.2015/5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 922/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 937/2015.... → |
|---|
