Plângere contravenţională. Sentința nr. 939/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 939/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 939/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 939/2015
Ședința publică de la 30.01.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: A. L.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul S. D. C. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 30.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 30 iulie 2014 sub nr._, petentul Ș. D. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 17.07.2014.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că prin procesul-verbal contestat a fost sancționat cu amendă în valoare de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru aceea că în data de 17.07.2014, în jurul orei 10, în timp ce conducea mașina marca FORD cu nr. de înmatriculare_ pe . Cluj-N. spre sensul de mers către gară, la intersecția cu ., pe a treia bandă de circulație a drumului public, nu ar fi acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea regulamentară a trecerii pentru pietoni semnalizate corespunzător.
A invocat următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie ale actului constatator: la momentul când a trecut cu autoturismul peste marcajul pietonal, pe trecere nu se afla angajat în traversare regulamentară nicio persoană; agentul de poliție nu a specificat unde se afla pietonul și când a pornit în deplasare, dacă a pornit în traversare și nici nu a reușit să îl identifice după săvârșirea presupusei contravenții; sarcina probei incumbă intimatului și beneficiază de prezumția de nevinovăție conform jurisprudenței CEDO; actul a fost încheiat fără a fi de față un martor asistent care să fi perceput în mod direct presupusa contravenție deși la ora respectivă zona era circulată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 118 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
A anexat la cerere înscrisuri (f. 5-7).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 4.
La data de 19 septembrie 2014, a solicitat instanței încuviințarea și administrarea probei testimoniale a martorului D. T. A. (f. 15).
La data de 13 octombrie 2014, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 21) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările in care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 315 alin. (1) C.pr.civ. care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
Fapta petentului a fost constatată cu propriile simțuri de agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei revine petiționarului și nu intimatului.
Ca urmare, întrucât dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop și asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, dreptul de apărare al persoanei sancționate nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1) din C. pr. civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
La termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2014, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de petent și a încuviințat proba testimonială a martorului D. T. A..
La termenul de judecată din data de 09 ianuarie 2015, instanța a revenit asupra administrării probei testimoniale anterior încuviințate față de împrejurarea că petentul nu a indicat teza probatorie și de asemenea că mandatul de aducere emis pe numele martorului nu a putut fi executat.
La data de 20 ianuarie 2015, intimatul a depus copii lizibile de pe procesul-verbal . nr._/17.07.2014 (f. 44).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 17.07.2014, ora 10.22 (f. 44), petentului Ș. D. C. i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei, echivalentul valoric a 4 puncte amendă, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile și măsura reținerii permisului de conducere pentru aceea că în data de 17.07.2014, ora 10.20, în Cluj-N., ar fi condus autoturismul marca FORD cu nr. de înmatriculare_ prin Piața M. V. înspre . 3 de circulație și nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea străzii prin loc amenajat și semnalizat corespunzător pe trecerea pentru pietoni și aflat pe sensul său de mers, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
La rubrica obiecțiuni ale contravenientului, agentul constatator a consemnat mențiunea „nu am observat pietonul”.
În drept, potrivit art. 100 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța constată că petentul a invocat lipsa martorului asistent care să fi perceput săvârșirea contravenției ca și motiv de nulitate a procesului-verbal însă această omisiune nu este de natură să conducă la anularea actului deoarece rolul martorului asistent este acela de a confirma veridicitatea refuzului contravenientului de a semna procesul-verbal precum și eventualele obiecțiuni formulate iar nu acela de a dovedi săvârșirea faptei. În speță, instanța constată că petentul a semnat procesul-verbal astfel că nu a fost necesară prezența martorului asistent.
Instanța observă, totodată, că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ/cumulativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petentul nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției. Deși instanța a încuviințat proba testimonială a martorului D. T. A. chiar fără ca petentul să prezinte teza probatorie, acesta nu s-a prezentat deși a fost legal citat la adresa indicată de petent iar mandatul de aducere nu a putut fi executat din motive obiective. În lipsa unor probe contrare, instanța va da eficiență prezumției de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal în considerarea aspectului că săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă a fost constatată de agentul de poliție prin propriile simțuri.
Prin urmare, fapta reținută în sarcina petentului întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în cuantum de 360 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere faptul că i-a fost aplicat minimul punctelor amendă prevăzut de norma încălcată.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul Ș. D. C., C.N.P._, cu domiciliul în P., .. 6, ., ., jud. Iași în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 30.01.2015.
Președinte, Grefier,
A. LITEANANA M. M.
Red. L.A./Dact. L.A.
4 ex. - 04.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 977/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 954/2015.... → |
|---|
