Plângere contravenţională. Sentința nr. 9795/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9795/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 9795/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 596.110 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9795/2015
Ședința publică din data de 22.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: A. JOSZA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul K. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Se constată că la data de 11.09.2015, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, din partea reprezentantei petentului cerere de judecare în lipsă și delegație de substituire.
Se constată că la data de 28.09.2015, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. o copie certificată de pe declarația numitei K. A. M. din data de 11.11.2014.
Raportat la prevederile art. 238 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
În temeiul art. 394 alin. 1 N.C.P.C., instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
Notă: După închiderea dezbaterilor, înainte de ridicarea ședinței de judecată, se prezintă reprezentanta petentului, av. P. C. A. în substituirea av. P. B. V. care depune la dosar delegație de substituire.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 22.12.2014, petentul K. A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună:
- repunerea sa în termenul de a formula plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.03.2014;
- în principal anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.03.2014 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ și exonerarea de plata amenzii stabilite;
- în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, petentul a arătat în esență că, în perioada 20.08._14 a fost plecată în Italia, astfel că nu a avut cunoștință de comunicarea procesului-verbal contestat.
În drept, cererea este întemeiată pe dispoz. O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 6-9).
Plângerea a fost legal timbrată.
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare (f. 29-30) prin care pe cale de excepție a invocat tardivitatea formulării plângerii contravenționale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal întocmit.
În fapt, intimatul a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției este temeinic întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt, până la proba contrară, sarcina probei conform 249 N.C.P.C. revenindu-i petiționarului și nu intimatului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 N.C.P.C.
În probațiune s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 31-34).
La termenul de judecată din data de 07.05.2015, instanța a unit cu fondul soluționarea excepției tardivității corelativ cu cea a cererii de repunere pe rol.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Cu privire la cererea de repunere pe rol și excepția tardivității:
Potrivit art. 248 alin. (1) N.C.P.C. Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.03.2014, întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost comunicat prin afișare în data de 07.10.2014 (f.9).
Potrivit art. 186 alin. (1) N.C.P.C. Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar conform alin. (2) din același text de lege în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.
Rezultă astfel că textul de lege stabilește anumite condiții cumulative care trebuie întrunite pentru a se putea dispune repunerea în termen, astfel:
- partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul legal peremptoriu să facă dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința ei;
- împrejurarea ce a împiedicat partea să acționeze să se fi produs înăuntrul termenului legal peremptoriu în care trebuia exercitat dreptul procedural;
- în termen de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen cât și cererea propriu-zisă;
Din probele administrate, rezultă că petentul că a fost plecat din țară în perioada august 2014 - 15 decembrie 2014, respectiv declarație de martor P. C. A., consemnată la dosarul cauzei (f. 53), precum și adeverința prin care se atestă faptul că a revenit în țară din Italia în data de 15.12.2014 (f. 10). Aceste aspecte se coroborează și cu declarația depusă la poliție de fiica petentului (f. 64).
Instanța constată că petentul a făcut dovada existenței unor motive temeinic justificate, care s-au produs înăuntrul termenului legal peremptoriu în care trebuia exercitat dreptul procedural, solicitând în același timp repunerea în termen în intervalul de timp stabilit în mod expres de legiuitor, efectuând totodată și actul de procedură pentru care fusese instituit termenul imperativ.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază ca fiind întemeiată cererea de repunere în termenul de a formula plângerea contravențională, urmând a o admite.
Pentru aceleași considerente, urmează a respingeexcepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de intimat ca fiind neîntemeiată..
2. Pe fondul cauzei:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.03.2014, întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 102 alin. (1) pct. 25 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, sancționată de art. 102 alin. (1) pct. 25 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, întrucât în data de 01.09.2014 nu s-a prezentat la unitatea de poliție unde a fost invitat.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, față de data înregistrării pe rolul Judecătoriei Cluj-N..
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Instanța mai reține că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. (1) pct. 25 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, sancționată de art. 102 alin. (1) pct. 25 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța constată că petentul, prin probele administrate a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Astfel, analizând declarația martorului P. C. A., consemnată la dosarul cauzei (f. 53), precum și adeverința prin care se atestă faptul că a revenit în țară din Italia în data de 15.12.2014 (f. 10), instanța constată că petentul nu a avut cunoștință de invitația agentului de poliție. Aceste aspecte se coroborează și cu declarația depusă la poliție de fiica petentului (f. 64).
Astfel, potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001 Constituie contravenție fapta ►săvârșită cu ► vinovăție, ►stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
Rezultă așadar că petentul nu a avut cunoștință de invitația agentului de poliție.
În lipsa unor alte probe care să susțină acuzația și situația descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, acesta făcând chiar dovada contrară a situației de fapt descrise în procesul-verbal prin probele administrate.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, prezumția de veridicitate a procesului-verbal a fost răsturnată și în consecință, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 va admite plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.03.2014 formulată de petent, dispunând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat și exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, petentul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Petentul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 320 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (20 lei) și onorariu avocat (300 lei).
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe intimat la plata către petent a sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admitecererea de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale, formulată de petentul K. A..
Respingeexcepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de intimat, ca fiind neîntemeiată.
Admite plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/05.03.2014 formulată de petentul K. A., cu domiciliul procesual ales la C.. av. B. V. P., în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr. 14-16, .. B, ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat . nr._/05.03.2014, încheiat de către intimat.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei.
Obligă intimatul la plata sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către petent.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. A. Josza
Red./Dact./A.P./4 ex./13.11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9810/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Pretenţii. Sentința nr. 9799/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
