Somaţie de plată. Încheierea nr. 9787/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 9787/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 9787/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR.9787/2015
Ședința publică de la 22 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. I.
Grefier T. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea LA F. SRL și pe debitoarea B. I. BJK SRL, având ca obiect ordonanță de plată.
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 15.10.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru azi, 22.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Sectorului 2 București la data de 09.01.2015 sub nr._, creditoarea ., cu sediul în București, .. 8C, Sector 2, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în Cluj N., .. 13, . și sediul ales în Cluj N., ./9, jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de 1000,53 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise, respectiv a penalităților de întârziere de 80,94 lei, în cuantum de 0,15% pe zi, precum și a cheltuielilor de judecatǎ ocazionate de soluționarea litigiului, împreună cu penalizările de încetare a contractului înainte de termen, în cuantum de 150 euro și cu suma de 19,84 euro reprezentând contravaloarea a două bidoane primite în custodie și nereturnate.
În motivarea cererii formulate, creditoarea a indicat, în esență, că a încheiat cu debitoarea contractul nr. 3016 din 08.07.2014, aceasta din urmă având obligația de a achita, lunar, o sumă cu titlu de contravaloare a abonamentului, facturile eliberate fiind scadente în maxim 7 zile de la emitere, în convenția încheiată fiind stabilită și îndatorirea de plată a penalităților de întârziere. Pe de altă parte, s-a apreciat că actul juridic perfectat a încetat prin efectul neachitării sumelor datorate, astfel că se impun a fi avansate și daunele pentru denunțarea înainte de termen, iar debitoarea nu a returnat nici bunurile specificate în anexa la contract. În fine, s-a considerat că există o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind întrunite cerințele de admisibilitate ale procedurii speciale
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și 1014 și urm. din C. proc. civ.
În susținerea pretențiilor sale, creditoarea a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 6 - 23, 35 - 52 și 57 - 73 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ).
Cererea formulatǎ a fost legal timbratǎ, fiind anexatǎ chitanța ce atestǎ plata taxei judiciare de timbru în sumǎ de 200 lei ( f. 31 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ).
Debitoarea a formulat la 31.03.2015 întâmpinare ( f. 78 - 81 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizate în soluționarea cererii pentru emiterea ordonanței de plată, iar pe fondul cauzei, s-a pretins respingerea acțiunii promovate ca nefondată, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate.
În susținerea poziției sale procesuale, debitoarea a relevat că, în realitate, contractul încheiat la 08.07.2014 nu a fost comunicat decât la 24.11.2014, oricum doar una dintre cele trei facturi emise fiind acceptată, astfel că nu este îndeplinită condiția relativă la caracterul cert al creanței solicitate, oricum societatea creditoare aflându-se în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate, câtă vreme nu a livrat cantitatea de bunuri specificată în anexa 1 decât în prima lună de abonament, astfel că au devenit aplicabile stipulațiile art. 11.3 din contract. În fine, în ce privește contravaloarea celor două bidoane primite în custodie, s-a învederat că se impune a fi recunoscut un drept de retenție, conform art. 2495 din C. Civ., astfel că este justificată respingerea cererii formulate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1015, 107, 113 și 1018 din C. proc. civ., precum și ale art. 2495 din C. Civ.
În probațiune, a fost anexat întâmpinării un set de înscrisuri ( f. 83 - 85 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ).
Prin Sentința civilă nr. 3586 din data de 03.04.2015 a Judecǎtoriei Sectorului 2 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței inițial sesizate, iar cauza a fost transmisă spre soluționare Judecătoriei Cluj N. ( f. 87 - 88 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ).
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 08.07.2014, între creditoare, în calitate de furnizor și societatea debitoare, drept abonat, a intervenit contractul nr. 3016 ( f. 57 - 62 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), în baza căruia urma a fi desfășurat un serviciu de abonament în favoarea debitoarei, al cărui conținut a fost individualizat precis prin stipulațiile conținute de art. 1.1 din actul juridic perfectat ( f. 58 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), prețul stabilit fiind determinat prin art. 2.1 din contract ( f. 58 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ). Pe de altă parte, astfel cum se poate deduce din clauza de la art. 4.1, achitarea contravalorii abonamentului și a tuturor obligațiilor de plată urma a fi realizată în termen de maxim 7 zile de la emiterea facturii, care trebuia eliberată până la sfârșitul lunii în curs, independent de cantitatea de produs comandată, potrivit art. 4.2 ( f. 59 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ). În același context, nu poate fi omis că, după cum reiese din capitolul dedicat obligațiilor abonatului, acesta s-a îndatorat a avansa fără întârziere echivalentul facturile emise, conform art. 7.2 ( f. 60 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), iar referitor la încetarea convenției, din cuprinsul art. 11.2 se observă că furnizorului i-a fost recunoscută posibilitatea de a rezilia contractul, fără notificare prealabilă și fără intervenția instanței, dacă abonatul nu își execută obligațiile timp de 60 de zile consecutiv, calculate de la data emiterii facturilor ( f. 61 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), iar conform clauzei de la art. 11.3, abonatul avea posibilitatea de a rezilia, la rândul său, contractul, fără notificare prealabilă și fără intervenția instanței, dacă și-a îndeplinit propriile obligații de plată, iar furnizorul nu își onorează, cu rea credință, îndatoririle derivând din actul juridic încheiat, timp de 60 de zile consecutiv, calculate de la data comenzii emise de către abonat ( f. 61 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ). Nu mai puțin, este de relevat că, așa cum se deduce din cuprinsul art. 11.4, în ipoteza în care intervine încetarea convenției prin denunțare unilaterală sau din culpa abonatului, înainte de împlinirea termenului de un an, acesta din urmă este îndatorat a achita și suma de 150 euro ( f. 61 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), iar conform art. 5.2, abonatului îi revine obligația de a restitui bunurile primite în folosință, la încetarea contractului, în caz contrar fiind ținut a avansa contravaloarea lor ( f. 59 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ).
În fine, este de subliniat că reclamanta creditoare a emis facturile . nr._ din data de 08.07.2014, pentru suma de 332,12 lei, scadentă la 15.07.2014, însușită de către debitoare prin semnătură și ștampilă ( f. 65 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), . nr._ din data de 25.08.2014, pentru suma de 334,78 lei, scadentă la 01.09.2014 ( f. 66 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ) și . nr._ din data de 30.09.2014, pentru suma de 333,63 lei, scadentă la 07.10.2014 ( f. 67 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ).
Potrivit art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că trei sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În ce privește prezenta cauza, instanța apreciază, spre deosebire de cele susținute de reclamanta creditoare și având în vedere considerentele ce vor fi arătate în continuare, că cea de-a doua dintre condițiile anterior enunțate nu este îndeplinită în litigiul de față, creanța pretinsă nefiind certă și lichidă în sensul art. 662 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., iar în raport de specificul pe care îl implică procedura specială a ordonanței de plată, concluzia ce se impune este în sensul că acțiunea promovată este neîntemeiată.
Astfel, trebuie observat, mai întâi, că potrivit art. 662 alin. (2) din C. proc. civ., Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, legiuitorul stabilind, cu titlu imperativ, ca o cerință necesară pentru emiterea ordonanței împrejurarea ca existența dreptului de creanță invocat să decurgă, în mod indubitabil, din contractul civil constatat printr-un înscris sau din statutul, regulamentul sau înscrisul însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege, impunându-se, așadar, ca din cuprinsul scriptelor pe care se fundamentează pretențiile creditorului să se poată în mod cert concluziona în sensul că dreptul de creanță a cărui realizare se urmărește există și se regăsește în patrimoniul său, or nu aceasta este situația în litigiul de față. Din această perspectivă, instanța reține că, așa cum rezultă din cuprinsul cererii formulate, reclamanta creditoare își fundamentează pretențiile pe contractul de abonament nr. 3016 din 08.07.2014 ( f. 57 - 62 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), care apare, într-adevăr, a fi semnat de către reprezentantul debitoarei, precum și pe facturile enumerate în precedent, ce ar fi fost emise în baza sa ( f. 65 - 67 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), însă, în realitate, dintre aceste din urmă înscrisuri numai factura . nr._ din data de 08.07.2014, eliberată pentru suma de 332,12 lei, scadentă la 15.07.2014, a fost însușită de către debitoare prin semnătură și ștampilă ( f. 65 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), or în contextul în care aceasta din urmă a negat faptul că ar datora și sumele derivând din celelalte două facturi, alegând împrejurarea că nu s-ar mai fi transmis bunurile contractate ( f. 80 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), trebuie apreciat că, față de specificul pe care îl implică procedura ordonanței de plată, nu s-ar putea concluziona, în mod indeniabil, că există o creanță certă a reclamantei creditoare, decurgând dintr-un contract încheiat în mod valabil, care să justifice admiterea acțiunii promovate din perspectiva debitului principal solicitat și a penalităților de întârziere aferente. Astfel, instanța observă că, în raport de apărările formulate de pârâta debitoare ( f. 80 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), relative la aspectul că, în realitate, ar fi existat o neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate de către furnizor, care ar fi încetat a mai livra cantitățile de bunuri stabilite, astfel că ar fi fost îndreptățită a se prevala de posibilitatea de a rezilia convenția, potrivit art. 11.3, devin aplicabile dispozițiile art. 1020 alin. (2) din C. proc. civ., fiind imposibil a se examina, în cadrul procedurii speciale, dacă a intervenit, într-adevăr, o cauză de încetare a actului juridic, respectiv dacă pârâta debitoare era într-adevăr îndrituită a invoca, în favoarea sa, stipulațiile art. 11.3 din contract. Mai mult decât atât, instanța constată că, după cum reiese din cuprinsul cererii promovate ( f. 3 - 4 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), însăși reclamanta creditoare a invocat elementul că ar fi intervenit denunțarea convenției înainte de termen, așa încât a pretins penalizări în cuantum de 150 euro, or o asemenea împrejurare trebuie examinată, la rândul său, într-un cadru procesual adecvat, de natură a permite instanței să cerceteze, prin prisma unui probatoriu adecvat, dacă există o neexecutare culpabilă a îndatoririlor asumate de una dintre părți, în măsură a conduce la rezilierea actului juridic, potrivit pactului comisoriu stipulat expres. În fine, trebuie menționat că, așa cum reiese din reglementarea art. 1020 alin. (1) din C. proc. civ., Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor părților, or raportat la prezentul litigiu, trebuie apreciat că dispozițiile redate anterior urmează a fi coroborate cu cele ale alin. (2) din cadrul aceluiași articol, fiind imposibil a se examina, numai în baza înscrisurilor depuse la dosar, dacă apărările de fond formulate de către pârâta debitoare sunt sau nu justificate, împrejurare ce urmează a fi elucidată în măsura în care va fi promovată o acțiune pe calea dreptului comun, prin administrarea unor mijloace de probă suficiente și adecvate. În fine, instanța apreciază că, în circumstanțele în care reclamanta creditoare a pretins și avansarea contravalorii celor două bidoane, ce ar fi fost predate și nereturnate ( f. 3 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), iar pârâta debitoare a alegat că, raportat la acest fapt, se cuvine a fi recunoscută, în favoarea sa, existența unui drept de retenție, conform art. 2495 din C. Civ., în discuție rămâne, de asemenea, o apărare ce nu poate fi verificată în cadrul procesual de față.
În al doilea rând, este de relevat că, așa cum dispune art. 662 alin. (3) din C. proc. civ., Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, așadar, în ce privește procedura specială a ordonanței de plată, se impune ca din cuprinsul contractului civil constatat printr-un înscris sau din statutul, regulamentul sau înscrisul însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege să rezulte că obiectul creanței este precis individualizat sau că acesta este determinabil în raport de mențiunile pe care înscrisul le conține, această cerință fiind impusă de legiuitor tocmai pentru ca în cadrul procedurii speciale instanța învestită cu soluționarea cererii să poată facil examina întinderea creanței pretinse. În ce privește cauza de față, având în vedere susținerile formulate de către pârâta debitoare, referitoare la aspectul că, în realitate, ar exista o neîndeplinire culpabilă a obligației esențiale asumată de către reclamanta creditoare prin contract ( f. 80 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), este de apreciat că nu este îndeplinită nici cerința relativă la caracterul lichid al creanței, întinderea sa concretă neputând fi determinată în baza facturilor anexate cererii pentru emiterea ordonanței de plată, în contextul în care numai una dintre acestea a fost asumată explicit, prin semnătură și ștampilă ( f. 65 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ). Pe de altă parte, cum există o divergență semnificativă sub aspectul poziției exprimate cu privire la cauza ce ar fi determinat încetarea contractului înainte de termen, atât creditoarea, cât și debitoarea considerându-se îndreptățite a se prevala de pactul comisoriu expres stipulat la art. 11.2 și 11.3 din contract ( f. 61 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ), este dincolo de orice îndoială că cerința referitoare la caracterul lichid al creanței nu se verifică nici prin raportare la debitul principal și penalitățile de întârziere aferente și nici prin referire la sumele pretinse cu titlu de daune pentru încetarea convenției și de contravaloare a bunurilor date în folosință și nereturnate.
În consecință, ținând seama de elementele anterior relevate și având în vedere aspectul că pentru a se verifica temeinicia pretențiilor creditoarei este necesară administrarea unor probe suficiente din care să reiasă, pe de o parte, dacă furnizorul și-a onorat obligațiile derivând din convenția perfectată și, pe de altă parte, dacă a intervenit, în condițiile stipulate, o cauză de încetare a actului juridic înainte de împlinirea termenului inițial, așa încât să fie determinată, în mod efectiv, și întinderea creanței ce ar putea fi opusă debitoarei, cererea pentru emiterea ordonanței de plată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, potrivit art. 1013 alin. (1) raportat la art. 1020 alin. (2) din C. proc. civ., creditoarea având desigur posibilitatea de a obține valorificarea pretențiilor sale prin formularea unei cereri de chemare în judecată, pe calea dreptului comun, în baza art. 1020 alin. (3) din C. proc. civ.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și onorariul avocatului. În consecință, cum reclamanta creditoare a căzut în pretenții, cererea pentru emiterea ordonanței de plată urmând a fi respinsă ca neîntemeiată pe calea procedurii speciale, instanța va obliga creditoarea sǎ achite debitoarei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ reprezentând onorariul avocatului ( f. 83 dosar nr._ Judecǎtoria Sectorului 2 București ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată pe calea procedurii speciale a ordonanței de plată cererea formulatǎ de creditoarea ., cu sediul în București, .. 8C, Sector 2, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, cu sediul în Cluj N., .. 13, . și sediul ales în Cluj N., ./9, jud. Cluj, înregistratǎ la O. R. C. sub nr. J_, CUI_.
Obligǎ creditoarea sǎ achite debitoarei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ reprezentând onorariul avocatului.
Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru creditoare, cererea în acest sens urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 22.10.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. T. A.
Red. / Tehn. MI
04.11.2015 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9789/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 9803/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
