Plângere contravenţională. Sentința nr. 9944/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9944/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 9944/2015
ROMÂNIAOperator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDEȚUL CLUJ
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar civil nr._
SENTINȚA civiLĂ Nr. 9944/2015
Ședința publică din data de 27.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. O.-M.
Grefier: Z. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petentul JUJANA G. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica- C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezinta petentul, lipsa intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Verificându-și competența, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanta constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform prevederilor articolului 94 pct. 4 din codul de procedură civilă raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001 si art. 101 din OG nr. 15/2002.
Retinand ca nu sunt cereri prealabile, instanta acorda cuvantul in probatiune.
Petentul solicita administrarea probei cu inscrisuri.
În probațiune, in conformitate cu prev. art. 250, 255 și 265 din Codul de procedura Civilă, instanța încuviințează înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerând că mijlocul de proba este legal, pertinent, concludent si util solutionarii cauzei, de natura a proba temeinicia pretentiilor deduse judecatii. Totodata, pentru aflarea adevarului in cauza si pronuntarea unei solutii legale si temeinice, in conditiile art. 22 alin. 2 din Codul de Procedura Civila si art. 34 din OG nr. 2/2001, instanta incuviinteaza intimatului administrarea mijlocului material de proba anexat intampinarii, respectiv plansa fotografica ce surpinde momentul constatarii faptei, acest mijloc de proba fiind admisibil fata de prev. art. 250, 255 si 341 din Codul de Procedura Civila si de natura a conduce la solutionarea procesului.
Având în vedere mijloacele de probă ce au fost incuviintate pentru solutionarea cauzei, instanța apreciază că nu mai este necesară estimarea duratei cercetării procesului dupa cum impune art. 238 din Codul de Procedură Civilă, din moment ce plangerea poate fi solutionata chiar la acest termen de judecată, pe baza probelor existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de solutionat, instanța se considera lamurita, declară încheiată cercetarea procesului si acorda cuvantul in dezbateri.
Petentul solicita admiterea plangerii contraventionale. Invoca motivele expuse pe larg prin plangerea depusa la dosar. Arata ca a recunoscut si recunoaste faptul ca, in acea data, nu avea rovineta, insa C. nu il poate sanctiona, in conditiile in care nu respecta legea in ce priveste valoarea rovinetei si nu ii permite sa achite rovineta pentru o zi. Arata ca el nu isi permite mai mult de o deplasare pe luna si, totusi, a fost obligat sa achite contravaloarea rovinetei pentru perioade indelungate de timp. Sustine ca, din anul 2010, a achizitionat 37 rovinete, in valoare de 520 lei si, daca ar fi avut posibilitatea de a achita rovineta pentru o zi, ar fi trebuit sa plateasca doar 131 lei. Nu solicita cheltuieli de judecata.
Instanta inchide dezbaterile si reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 13.07.2015, sub nr._, petentul JUJANA G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica- C.: anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, intocmit in data de 15.06.2015.
In esenta, in motivarea cererii, petentul a aratat ca recunoaste faptul ca a circulat fara rovineta, insa nu-si aminteste de ce nu a fost posibil sa-si procure rovineta in acea zi. A sustinut petentul ca nu a reusit, niciodata, sa obtina o rovineta pe o zi, fiind nevoit sa cumpere rovineta pe 7 zile si, in conditiile in care este pensionar, nu-si permite mai mult de o deplasare in afara localitatii pe luna si nu are rost sa achizitioneze rovineta pe perioade indelungate de timp. A apreciat petentul ca este de buna-credinta, deoarece l-a preocupat achitarea taxei de drum, din anul 2010 pana in prezent achitand suma de 519,26 lei pentru a-si achizitiona rovinete si a invederat instantei ca nu a adus niciun prejudiciu Companiei Nationale de Drumuri.
Plangerea nu a fost motivata in drept.
Au fost depuse documente in probatiune.
Cererea a fost legal timbrata.
La data de 26.08.2015, prin serviciul registratură al Judecătoriei Cluj-N., intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica- C. a formulat intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca fiind nefondata si neintemeiata si mentinerea procesului-verbal de contraventie.
Sub aspectul starii de fapt, intimata a aratat instantei ca vehiculul cu nr. de inmatriculare_, apartinand petentului a fost surprins, la data de 21.12.2014, pe DN1C km 18+392m, pe raza localitatii J., jud. Cluj, circuland pe drumurile nationale fara a detine rovineta valabila, sens in care a fost intocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.06.2015.
S-a precizat ca petentul nu a respectat disp. art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002 si, cat timp procesul-verbal de contraventie indeplineste toate conditiile prevazute de OG nr. 2/2001, fiind intocmit in conformitate cu disp. art. 9 din OG nr. 15/2002, in lipsa contravenientului si a martorilor, constatarea contraventiei fiind efectuata cu ajutorul mijloacelor specifice ale SIEGMCR, plangerea trebuie respinsa.
A apreciat intimata ca fapta petentului de a nu achita tariful de utilizare demonstreaza indiferenta fata de disciplina rutiera si, evitandu-se achitarea tarifului impus de lege, se creeaza prejudicii de natura patrimoniala si pagube materiale asupra structurii drumului.
In drept, au fost invocate disp. OG nr. 15/2002 si OG nr. 2/2001.
Intampinarii i-au fost anexate inscrisuri si plansa fotografica surprinzand momentul constatarii contraventiei.
Prin raspunsul la intampinare inregistrat la dosarul cauzei in data de 18.09.2015, petentul a aratat ca nu sunt reale sustinerile intimatei cu privire la indiferenta pe care a manifestat-o fata de disciplina rutiera, buna sa credinta fiind dovedita prin cele 37 rovinete pe care le-a achitat in decurs de 5 ani si pe care le-a depus la dosarul cauzei. A mai invederat petentul si faptul ca, in alte tari, precum Ungaria sau Germania, nu se achita taxa de drum, ci doar taxa de autostrada. A sustinut, astfel, petentul ca a respectat legea si nu a prejudiciat pe nimeni.
Pentru solutionarea plangerii, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri si mijloace materiale de proba.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, incheiat la data de 15.06.2015, agentul constatator C. D., in calitatea sa de functionar public aflat in exercitiul legal al atributiilor de serviciu, pe baza autorizatiei de control 8.0.180, a retinut ca, la data de 21.12.2014, ora 10:04, pe DN1C km 18+390m, in localitatea J., jud. Cluj, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, apartinand d-lui Jujana G., a circulat pe drumurile nationale fara a detine rovineta valabila.
Starea de fapt descrisa in procesul-verbal de contraventie a fost constatata la data de 15.06.2015, in urma interogarii bazei de date a Centrului de Studii Tehnice Rutiere si Informatica- C., din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, pe baza fotografiei atasata intampinarii, mentionata in procesul-verbal de contraventie si care arata ca vehiculul a fost fotografiat cu ajutorul unei camere video ANPR, folosita in vederea recunoasterii automate a numerelor de inmatriculare, întrucât, pentru nr. de înmatriculare_, nu a fost identificata o rovineta valabila la data înregistrării contravenției, respectiv 21.12.2014, ora 10:04.
In considerarea elementelor ce au rezultat din interogarea bazei de date a Centrului de Studii Tehnice Rutiere si Informatica- C., agentul constatator a procedat in conformitate cu prev. art. 9 alin. 4 din OG nr. 15/2002, la consultarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor- Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului existent între intimată și această instituție și s-a identificat proprietarul vehiculului, fiind întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._. S-a procedat, astfel, la sancționarea contravenționala a persoanei fizice înscrisa în certificatul de înmatriculare al vehiculului care a circulat fără a avea rovinetă valabilă pentru data de 21.12.2014, în calitatea sa de utilizator caruia ii incumba responsabilitatea achitarii tarifului de utilizare, in conformitate cu disp. art. 7 rap. la art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, prin aplicarea sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 32 din OG nr. 15/2002, aratandu-se ca au fost încălcate prevederile art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.
Procesul-verbal de contraventie a fost incheiat in lipsa contravenientului si a martorilor, intrucat fapta a fost constatata cu ajutorul unor mijloace tehnice, fapt precizat de agentul constatator in cuprinsul actului si a fost, ulterior, comunicat petentului la data de 25.06.2015, dupa cum rezulta din dovada anexata intampinarii.
Arătând că procesul verbal de contraventie nu este temeinic intocmit, petentul solicita instantei, pe calea plangerii contraventionale de fata, formulata in conformitate cu prev. art. 31 din OG nr. 2/2001, cenzurarea sanctionarii contraventionale.
În drept, instanta va decide cu privire la temeinicia pretentiilor deduse judecatii prin raportare la prev. art. 7 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (astfel cum a fost modificata prin OUG nr. 8/2015, in vigoare din data de 28.04.2015), ce arată că responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare revine în exclusivitate utilizatorilor români.
Tariful de utilizare este definit in cuprinsul art. 1 alin. 1 lit. e din OG nr. 15/2012, ca fiind o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. Acelasi text de lege, prin lit. b defineste notiunea de „utilizatori”, aratand ca este vorba despre persoane fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite utilizatori români.
In conformitate cu prev. art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002: fapta de a circula fără a deține rovinetă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, al carei cuantum a fost stabilit prin anexele actului normativ. Cat priveste existenta unei rovinete valabile art. 11 din OG nr. 15/2002, stabileste ca: „Rovinieta valabilă reprezintă înregistrarea în baza de date a SIEGMCR a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un vehicul, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde data și ora pentru care se efectuează verificarea”.
Maniera în care pot fi constatate și sancționate contravențiile ce aduc atingere normelor reglementand tariful de utilizare pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost stabilita prin disp. art. 9 din OG nr. 15/2002, ce arată că personalul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA efectuează controlul si constata contravențiile cu ajutorul mijloacelor tehnice, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, acelasi personal procedand si la aplicarea sancțiunilor, prin incheierea procesului-verbal de constatare a contravenției, în lipsa contravenientului, pe baza datelor privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne- Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Contravențiilor instituite prin art. 8 din OG nr. 15/2012 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dupa cum rezulta din art. 10 din OG nr. 15/2002 si, in conformitate cu prev. art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
De altfel, petentul nu contesta legalitatea intocmirii procesului-verbal de contraventie, ci doar alega ca nu se justifica sanctiunea aplicata, aspect ce va fi analizat in cele ce urmeaza, odata cu aprecierea temeiniciei actului contestat. Ori, in conditiile in care nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, având în vedere natura faptei imputate, a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauzele „Öztürk împotriva Germaniei”, „Huseyin Turan împotriva Turciei”) sau a scopului punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „N. G. împotriva României”, mai sus menționată, în care s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, instanța a administrat proba cu înscrisuri în apărarea sa, însă contravenientul nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt necorespunzătoare adevărului, ce ar justifica sancționarea abuziva. Dimpotriva, petentul recunoaste fapta, intrucat, prin plangerea contraventionala formulata in cauza, arata ca nu a achitat tariful de utilizare pentru data de 21.12.2014.
Aspectul de netemeinicie a sanctionarii contraventionale vizand imprejurarea ca fapta din data de 21.12.2014 a fost una singulara, petentul fiind de buna-credinta si achitand tariful de utilizare a drumurilor nationale pentru fiecare deplasare pe care o face in afara localitatii, dupa cum rezulta din rovinetele atasate plangerii contraventionale, oricat de justificativa ar putea parea, nu poate dovedi inexistenta faptei ce a fost retinuta prin actul contestat.
Instanta considera ca petentul, in calitatea sa de utilizator al drumurilor nationale din Romania, era obligat sa-si indeplineasca obligatiile impuse prin art. 7 rap. la art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, de a achita tariful de utilizare pentru fiecare deplasare in afara localitatii, in caz contrar neavand dreptul de a utiliza rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. Cat timp, in data de 21.12.2014, petentul a utilizat reteaua de drumuri nationale din Romania- nu cea din Ungaria sau Germania- si, in Romania, este impus un tarif de utilizare pentru dobandirea dreptului de a rula un vehicul in afara localitatii, in acest sens fiind disp. OG nr. 15/2002, sanctionarea contraventionala se justifica pe deplin.
Ori, aratand ca a existat o nerespectare a conduitei impusa prin disp. OG nr. 15/2002 oricarei persoane care utilizeaza reteaua de drumuri nationale din Romania, instanta apreciaza ca procesul-verbal de contraventie este temeinic intocmit, situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție fiind una reală. Nici nu s-a invocat o stare de fapt contrara celei retinuta de agentul constatator si nici nu s-a făcut a astfel de dovada, de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat. Dimpotriva, in sustinerea prezumtiei de legalitate si temeinicie a actului oficial intocmit de agentul constatator, prin mijlocul material de proba anexat intampinarii, intimata a dovedit realitatea faptei contraventionale.
Avand in vedere consemnarile instantei, expuse in cele ce preced, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si, in temeiul art. 270 din Codul de Procedura Civila, dandu-se eficienta prezumtiei de autenticitate a procesului-verbal de contraventie, vor fi înlăturate susținerile petentului cu privire la comportamentul abuziv al agentului constatator, care l-a sanctionat, desi fapta sa nu este de natura a aduce prejudicii intimatei. Atat timp cat fapta savarsita in concret de petent rezida in aceea ca a circulat fara a detine rovineta valabila, sunt întrunite elementele constitutive ale contraventiei instituita prin disp. art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, contraventie de pericol, iar nu de rezultat, iar agentul constatator era obligat, in conditiile legii, sa constate si sa sanctioneze comportamentul ilicit.
Instanta considera, asadar, ca s-a realizat, in mod corect, incadrarea juridica a faptei petentului, ce a fost sanctionata conform procesului-verbal de contraventie contestat, de un functionar investit cu exercitiul autoritatii de stat si aflat in exercitarea atributiilor de serviciu.
Cu privire la amenda aplicata petentului în cuantumul minim prevazut de actul normativ care instituie si sanctioneaza contraventia analizata in speta, respectiv 250 lei, instanta considera ca, la individualizarea sanctiunii contraventionale, agentul constatator s-a conformat disp. art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 si, raportandu-se la prev. OG nr. 15/2002, a aplicat o sanctiune proportionala cu gradul de pericol social ce a rezidat din fapta concreta.
Trebuie retinut ca dispozițiile OG nr. 15/2002 au un scop determinat, impus de art. 11 din acest act normativ, prevedere legala ce arată că stabilirea nivelului tarifelor de trecere și al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcție, de operare și de întreținere. Mai mult, alin. 2 al acestui text de lege ilustrează faptul că aplicarea și colectarea tarifelor de trecere și de utilizare, precum și urmărirea plății acestora se fac în așa fel încât fluxul liber de trafic să fie perturbat cât se poate de puțin și să se evite controalele și verificările obligatorii exercitate la granițele interne ale Comunității Europene. Este, astfel, evident scopul de protecție și prevenție a normelor legale stabilite in cuprinsul OG nr. 15/2002, ce au fost instituite în sprijinul conducătorilor auto și, chiar, a întregii populații. T. cetatenii Romaniei trebuie să beneficieze de condiții optime pentru fluența traficului, iar aceste condiții sunt asigurate doar printr-o întreținere adecvată a drumului, întreținere ce implică costuri, iar scopul instituirii taxei de drum este tocmai acela al asigurării fondurilor necesare pentru întreținerea și dezvoltarea optima a rețelei de drumuri.
Asadar, efectuand analiza proportionalitatii sanctionarii contraventionale, prin raportare la scopurile urmarite de legiuitorul roman cand a reglementat OG nr. 15/2002, in contextul prev. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, pe baza cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, ce impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că amenda aplicată petentului este legală și temeinică, fiind corect individualizată față de gradul de pericol social ridicat ce a rezidat în mod concret din fapta sa.
Se impune sanctionarea pecuniara a petentului, in vederea realizarii scopului represiv si preventiv al raspunderii contraventionale, pentru a se evita, pe viitor, crearea unor stari de pericol pentru obiectivele ocrotite de OG nr. 15/2002. Contrar aprecierii petentului, fapta ce i se imputa nu este una de rezultat, nu era necesara identificarea unui prejudiciu concret, ci prezinta pericol social prin aceea ca a adus atingere valorilor protejate prin actul normativ care instituie si sanctioneaza contraventia, valori constând în protecția populației împotriva deteriorării și a lipsei de utilitate a drumurilor naționale din România, a asigurării fluxului liber de trafic.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează a respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională și a menține, in totalitate, procesul-verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul JUJANA G., avand CNP_, cu domiciliul în localitatea Cluj-N., Calea Floresti, nr. 6, . în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica- C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6 și, în consecință:
Mentine in totalitate procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit, la data de 15.06.2015, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica- C. din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2015.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red.D./Dact.D.
4 ex./30.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9945/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Pretenţii. Sentința nr. 9800/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
