Pretenţii. Sentința nr. 2243/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2243/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 2243/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2243/2015
Ședința publică din data de 02.03.2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul M. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal facut în ședință publică atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de cererea reclamantei de judecare a cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, conform dispozițiilor art. 223 alin. 3 C.pr.civ.,
Instanța constată că, la data de 12.02.2015, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus la dosar întrebările pentru interogatoriul pârâtului, precum și teza probatorie pentru audierea martorului C. E..
Apoi, raportat la faptul că, deși a fost legal citat pentru acest termen de judecată, cu mențiunea prezența personală la interogatoriu, sub sancțiunea prevăzută de art. 358 C.pr.civ., pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, apreciază ca fiind aplicabile dispozițiile acestui text de lege.
Cu privire la proba testimonială cu audierea martorului C. E. solicitată de reclamantă, având în vedere teza probatorie indicată prin înscrisul depus la dosar la data de 12.02.2015, instanța o va respinge, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Apoi, în temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ., instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ la data de 28.07.2014, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. S. pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.582,05 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate și a sumei de 2.161,28 ei cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere calculate de la data scadenței facturilor și până la data prezentei acțiuni, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat, în esență, că în baza contractului cadru de vânzare – cumpărare comercială nr._/02.03.2012 a furnizat către ., reprezentată prin pârât, organe de ansamblare, pentru care au fost emise facturi fiscale a căror contravaloare nu a fost achitată.
A mai arătat că, în urma executării silite începute împotriva . în baza Ordonanței civile nr._/2013 din data de 11.11.2013, a constatat că societatea este insolvabilă, motiv pentru care a solicitat obligarea la achitarea debitului a administratorului societății, care s-a angajat, în solidar, cu societatea la achitarea contravalorii produselor vândute.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1270 C.civ., art. 1445, art. 1447, art. 1535 C.civ., art. 192 și urm., art. 451 C.pr.civ.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 5 – 23).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 337,04 lei reprezentând taxa judiciară de timbru – filele 4 și 27.
Legal citat, pârâtul M. S. nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecata cauzei pentru a-și preciza poziția procesuală față de cererea reclamantei.
În cauză, instanța a administrat și încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtului – filele 48 – 49 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 02.03.2012, reclamanta ., în calitate de vânzător, . și pârâtul M. S., în calitate de cumpărători, au încheiat contractul cadru de vânzare - cumpărare comercială nr._ – filele 5 – 6, în baza căruia s-au emis facturile de la filele 7 – 15 din dosar, pentru care aceștia din urmă au de achitat suma de 2.582,05 lei. Contractul a fost încheiat pe o durată nedeterminată, potrivit art. 2.1, iar prețul a fost convenit în condițiile art. 3.1 din convenția perfectată între părți. În temeiul acestui contract, reclamanta și-a asumat îndatorirea de a furniza produsele comandate, în cadrul stabilit de părțile contractante, așa cum reiese din art. 7.1 lit. a, iar societatea beneficiară și pârâtul s-au angajat să plătească prețul convenit la termen, conform art. 7.2 lit. c din contract.
Referitor la termenul de plată, acesta a fost convenit prin art. 3.3 din contract, urmând ca prețul să fie achitat în 30 de zile de la emiterea facturii, iar pentru ipoteza în care cumpărătorul nu ar efectua plata la scadență, s-a stabilit că se vor achita penalități în cuantum de 0,2% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 3.5.
În drept, prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6 alin. 5 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil, respectiv Legea nr. 287/2009.
Astfel, potrivit art. 1270 C.civ. „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
Conform art. 1350 alin. 1 și 2 C.civ. orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii, iar în baza alin. 3 „dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile”.
În ceea ce privește angajarea răspunderii pârâtului pentru neîndeplinirea obligațiilor ce derivă din contractul cadru de vânzare - cumpărare comercială nr._, instanța are în vedere următoarele:
Potrivit art. 1445 C.civ., Solidaritatea dintre debitori nu se prezumă. Ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege, iar conform art. 1446 din C.civ., Solidaritatea se prezumă între debitorii unei obligații contractate în exercițiul activității unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Analizând contractul cadru de vânzare cumpărare nr._ din data de 02.03.2012, încheiat între părți, respectiv capitolul dedicat părților contractante, instanța constată că, prin pct. 2 al acestui din urmă capitol, a fost instituită răspunderea solidară a pârâtului M. S., în calitate de administrator al ., și ., față de reclamanta ., în derularea raporturilor contractuale anterior menționate, pârâtul M. S. asumându-și calitatea de debitor și obligându-se în solidar cu societatea în cadrul căreia deținea poziția de administrator. În opinia instanței, prin această clauză, pârâtul s-a obligat față de societatea creditoare la executarea îndatoririlor beneficiarului produselor, contractul fiind semnat de către pârât. Coroborând înscrisurile depuse la dosar, având în vedere și poziția pârâtului față de cererea de chemare în judecată, lipsa sa la interogatoriu (pe care instanța, în baza art. 358 C.pr.civ., o apreciază ca fiind un început de dovadă în folosul reclamantei), instanța reține că pârâtul, în calitatea sa de administrator, și-a angajat în mod efectiv obligația de a garanta îndatoririle asumate de către . în executarea contractului de vânzare cumpărare antemenționat.
Prin urmare, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale ce rezultă din convenția părților, poate răspunde pârâtul, care a consimțit, în acest sens, prin semnarea contractului de vânzare – cumpărare.
Având în vedere raporturile contractuale existente între părțile litigante, pentru soluționarea prezentei cauze, instanța apreciază că se impune, în continuare, analizarea tuturor condițiilor răspunderii civile contractuale: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită, precum și punerea în întârziere.
Cu privire la prima condiție, aceea a nerespectării unei obligații contractuale, instanța reține că în cazul obligațiilor de a da, cum este cea din speță, respectiv de a plăti contravaloarea organelor de ansamblare vândute, reclamanta trebuie să dovedească existența creanței. Dacă face această dovadă, neexecutarea din partea pârâtului se prezumă, în mod relativ, până la proba contrarie.
Astfel, instanța apreciază că reclamanta, în calitate sa de creditoare, a făcut dovada existenței creanței sale asupra pârâtului, așa cum rezultă din analiza coroborată a înscrisurilor depuse la dosar: contractul cadru de vânzare – cumpărare și facturile emise în baza acestuia cu lipsa pârâtului la interogatoriu.
Cu privire la condiția existenței prejudiciului, instanța reține că fapta ilicită constă în neexecutarea obligației pârâtului de a plăti contravaloarea facturilor emise, deci o obligație de a da o sumă de bani, prejudiciul fiind prezumat prin lipsa de folosință a banilor suferită de către reclamantă.
Între neîndeplinirea obligației pârâtului de a plăti contravaloarea facturilor și lipsirea reclamantei de folosința sumei de bani există o legătură de cauzalitate directă.
În ceea ce privește condiția vinovăției, instanța reține că în materie contractuală există o prezumție relativă de vină în sarcina debitorului prin simpla neîndeplinire a obligației contractuale, iar în cauză, pârâtul nu a făcut dovada incidenței uneia dintre cauzele care i-ar înlătura vinovăția.
În cele din urmă, condiția punerii în întârziere este îndeplinită odată cu introducerea cererii de chemare în judecată – art. 1522 alin. 1 și 5 C.civ..
Astfel, apreciind că reclamantul a făcut dovada existenței creanței sale asupra pârâtului, că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, făcând aplicarea principiului pacta sunt servanda prevăzut de art. 1270 C.civ., instanța urmează să admită cererea reclamantei, așa cum a fost formulată, și să oblige pârâtul la plata în favoarea sa a sumei 2.582,05 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect penalitățile de întârziere, instanța reține că, potrivit art. 1516 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.”
Conform art. 1535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic, iar potrivit art. 1489 din același act normativ, dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1521 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată.
Punerea în întârziere operează de drept când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi, conform 1523 alin. 1 lit. d din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată.
Astfel, față de dispozițiile anterior menționate, texte legale în vigoare la data nașterii situației juridice dedusă judecății, conform art. 6 alin. 5 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil și art. 3.5 din contract, instanța apreciază ca este întemeiată solicitarea reclamantei, astfel că va obliga pârâtul să achite în favoarea sa penalitățile de întârziere în sumă de 2.161,28 lei, reprezentând 0,2%/zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor și până la data introducerii cererii.
Raportat la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța, în baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., pârâtul fiind partea care a pierdut procesul, și ținând cont de faptul că reclamanta a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 337,04 lei pentru promovarea prezentei cereri de chemare în judecată (filele 4 și 27), va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 337,04 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., cu sediul în Cluj-N., ., nr. 6 - 8, jud. Cluj, prin consilier juridic R. R., în contradictoriu cu pârâtul M. S., cu domiciliul în Cluj-N., Calea Florești, nr. 60, ., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.582,05 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate și penalități de întârziere în sumă de 2.161,28 lei, reprezentând 0,2%/zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor și până la data introducerii cererii.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 337,04 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 02.03.2015.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A./N.S./03.04.2015/4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2229/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4937/2015. Judecătoria... → |
|---|
