Pretenţii. Sentința nr. 2947/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2947/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 19366/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2947/2015
Ședința publică din 20 martie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanta S.C. E. A. CONSTRUCT S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.R.L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.09.2014 sub nr._, reclamanta S.C. E. A. Construct S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 6.128,92 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor înscrise în facturile emise de către reclamantă. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
În fapt, reclamanta a arătat, în esență, că în intervalul martie-aprilie 2014, a prestat servicii de montat gresie în favoarea pârâtei. În baza acestor raporturi, reclamanta a emis o . facturi. Pârâta a achitat doar o parte din contravaloarea acestor facturi, înregistrând un debit de 6.128,92 lei.
Reclamanta a precizat că nu a încheiat cu pârâta un contract de antrepriză în formă scrisă însă raporturile juridice derulate se încadrează în limitele contractului de antrepriză. Raportat la dispozițiile art. 1851, art. 1182 și art. 1186 C.civ. și având în vedere împrejurarea că reclamanta a prestat servicii de antrepriză iar pârâta a achitat o parte din contravaloarea facturilor emise, rezultă că între părți a fost încheiat un contract de antrepriză.
A mai susținut reclamanta că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale. Astfel, prejudiciul constă în neîncasarea contravalorii facturilor, încălcarea obligației contractuale rezidă în neexecutarea parțială a obligației de achita contravaloarea serviciilor prestate, legătura de cauzalitate este prezumată de lege iar culpa pârâtei reiese din simpla neexecutare a obligației contractuale..
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1182, art. 1186, art. 1350, art. 1381, art. 1385, art. 1187, art. 1851 C.civ., Decizia nr. 965/24.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și art. 451-453 C.pr.civ..
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei precum și a probei testimoniale cu martorii B. M. B. și H. A..
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. c OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 15)
La cererea de chemare în judecată au fost atașate următoarele înscrisuri: situație lucrări (filele 5, 7 și 9) și facturi (filele 6, 8 și 10)
Deși pârâtei i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată însoțită de înscrisurile depuse de către reclamantă, aceasta nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 05.12.2014, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei. A fost încuviințată și proba testimonială cu martorii B. M. B. și H. A. precum și proba cu interogatoriul pârâtei.
În data de 30.01.2015, pârâta a depus răspunsul la interogatoriul propus de către reclamantă. (fila 42)
La interogatoriu a fost anexată o copie de pe o notificare (fila 43) și extras contract de execuție. (fila 44)
Proba testimonială a fost administrată la teremnul din ședința publică din data de 27.02.2015, declarațiile martorilor fiind anexate la dosarul cauzei la filele 49-50.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Reclamanta S.C. E. A. Construct S.R.L., în calitate de prestator, a încheiat cu pârâta S.C. T. C. S.R.L., în calitate de beneficiar, un contract de antrepriză având ca obiect montare gresie și faianță în magazinul Big din Cluj-N..
Perfectarea contractului de antrepriză a fost probată de către reclamantă prin înscrisurile depuse și prin declarațiile martorilor audiați. Relevantă este și atitudinea procesuală a pârâtei care, prin răspunsul la interogatoriu depus, a arătat că, în perioada martie-aprilie 2014, a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă și că datorează, cu titlu de contravaloare a serviciilor de montare gresie, suma de 6.128,92 lei.
Preliminar, instanța reține că dispozițiile art. 1851 și urm. C.civ. nu instituie formalități ad validitatem cu privire la încheierea contractului de antrepriză. Conform art. 309 alin. 2 teza a II a C.pr.civ., se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale, în afara de cazul în care legea specială cere formă scrisă. Ambele părți sunt profesioniști raportat la dispozițiile art. 3 C.civ. și art. 8 din Legea nr. 71/2011.
Martorii audiați în prezentul demers procedural au declarat că, în calitate de angajați ai societății reclamante, au realizat lucrări de montaj gresie și faianță în beneficiul societății pârâte, în interiorul magazinului Big. De asemenea, situațiile de lucrări întocmite de către reclamantă ce individualizează lucrările realizate precum și costul acestora sunt semnate și ștampilate de către reprezentantul societății pârâte, aceasta asumându-și astfel obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat.
Ca urmare a îndeplinirii obligațiilor sale contractuale, reclamanta a emis factura . nr. 18/18.03.2014 pentru suma de 9808,4 lei, factura . nr. 19/28.04.2014 pentru suma de 3645,6 lei și factura . nr. 16/17.03.2014 pentru suma de 6.674,92 lei. În cuprinsul facturilor nu există precizări privind scadența obligației de a plată a contravalorii acestora astfel încât se reține că obligația pârâtei de a achita sumele menționate în cuprinsul celor trei facturi a devenit exigibilă la momentul emiterii facturilor.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita integral contravaloarea facturilor emise de către reclamantă în baza contractului de antrepriză perfectat, rămânând neachitată suma de 6.128,92 lei.
În drept, instanța reține că raporturile juridice contractuale dintre părți sunt supuse dispozițiilor legale în vigoare la data nașterii lor, conform art. 3 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. 2 N.C.civ., astfel încât raporturile contractuale stabilite între părți prin perfectarea contractului de antrepriză sunt guvernate de dispozițiile Noului Cod civil.
Conform art. 1851 C.civ., prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preț.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 6.128,92 lei cu titlu de contravaloare facturi, instanța o apreciază a fi întemeiată și urmează să o admită.
Părțile au încheiat un contract de antrepriză, reclamanta obligându-se să presteze servicii de montaj gresie și faianță la locul indicat de către pârâtă. Pârâta s-a obligat să achite contravaloarea acestor servicii și admite că a efectuat doar plăți parțiale, datorând în continuare suma de 6.128,92 lei Cu toate acestea, societatea pârâtă a învederat instanței că nu este de acord cu admiterea acțiunii deoarece reclamanta ar fi prestat serviciile de proastă calitate.
Astfel cum reiese din prevederile art. 1350 C.civ., pentru a fi atrasă răspunderea contractuală, trebuie întrunite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite ce constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate și vinovăția debitorului.
Referitor la fapta ilicită, instanța reține că aceasta constă în neexecutarea integrală de către pârâtă a obligației de plată a contravalorii serviciilor de care a beneficiat. Articolul 1350 alin. 1 și 2 N.C.civ. reglementează principiul forței obligatorii a contractului, arătând că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat iar atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Art. 1516 alin. 2 N.C.civ. consacră dreptul creditorului la executarea integrală, exactă și la timp a obligației, conferindu-i acestuia, în ipoteza în care debitorul nu înțelege să își execute benevol obligațiile contractuale, dreptul de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației.
Pârâta a arătat că recunoaște că nu și-a executat obligația asumată prin contract, motivându-și omisiunea prin susținerea că lucrările de placare realizate de către reclamantă au fost de proastă calitate, impunându-se refacerea în totalitate a lucrărilor.
În ceea ce privește apărarea pârâtei, instanța reține că aceasta nu a dovedit alegațiile sale privind neconformitatea serviciilor prestate de către reclamantă. Pârâta nu a probat faptul că ar fi respectat procedura reglementată de art. 1862 C.civ. și nu a dovedit că a comunicat societății reclamante viciile lucrărilor. În plus, referitor la notificarea depusă la fila 43, aceasta nu este relevantă în prezenta cauză, deoarece nu există indicii ce să conducă la concluzia că lucrările menționate în cuprinsul acesteia sunt cele executate de către reclamantă.
Mai mult, chiar dacă am admite că lucrările realizate de către reclamantă au fost neconforme, ar fi revenit pârâtei sarcina de a proba că prejuidiciul cauzat de reclamantă este egal cu suma rămasă de achitat.
Pe de altă parte, apărarea formulată de către pârâtă s-ar fi impus să fie valorificată pe calea unei cereri reconvenționale și nu ca simplă apărare în cadrul prezentului litigiu.
Pentru aceste considerente, instanța reține că a fost dovedită fapta ilicită a pârâtei constând în neexecutarea integrală a obligației de a achita contravaloare facturilor emise de către reclamantă în baza contractului de antrepriză.
Prejudiciul cauzat reclamantei prin fapta ilicită identificată în cele de mai sus constă în valoarea serviciilor prestate rămase neachitate. Astfel, cuantumul prejudiciului cauzat reclamantei este de 6.128,92 lei.
Referitor la raportul de cauzalitate, instanța constată că prejudiciul în cuantum de 6.128,92 lei cauzat reclamantei constituie o consecință directă a faptei ilicite a pârâtei.
Instanța reține că este îndeplinită și condiția culpei pârâtei, fiind incident în speță art. 1548 C.civ. potrivit căruia culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
Pentru aceste considerente, constatând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, reclamanta probând că pârâtei îi revine obligația de a achita suma de 6.128,92 lei, reprezentând contravaloare facturi iar pârâta nerealizând proba executării, instanța urmează să admită prezenta acțiune și să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 6.128,92 lei.
Conform art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Reclamanta a probarea efectuarea unor cheltuieli în scop procesual în cuantum 411,4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru. (fila 15)
Constatând culpa procesuală a pârâtei, acțiunea promovată de către reclamantă urmând să fie admisă în întregime, instanța urmează să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 411,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamanta S.C. E. A. CONSTRUCT S.R.L., J_, CUI RO_, cu sediul în F. Gherlii, nr. 470, jud. Cluj și sediul procesual ales în D., ., nr. 11, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.R.L., cu sediul în ., nr. 151C, jud. B..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 6.128,92 lei reprezentând facturi neachitate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 411,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în sedintă publică, azi, 20.03.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/02.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2775/2015.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2364/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
