Plângere contravenţională. Sentința nr. 2795/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2795/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 18015/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2795/2015
Ședința publică din 16 Martie 2015
Completul compus din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta O. B. M. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petenta O. B. M. asistată de avocat P. A. I., cu împuternicire depusă la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 18.02.2015, răspunsul solicitat ANMH.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii contravențională așa cum a fost formulată, anularea procesului-verbal contestat cu consecința înlăturării sancțiunii amenzii și a măsurii complementare a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub dosar nr._ petentul O. B. M. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 24.07.2014 de Poliția Municipiului Cluj-N..
În motivarea plângerii contravenționale formulate petentul O. B. M. a arătat că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde realității deoarece, ea când s-a aflat aproape de . oprit la trecerea pentru pietoni pentru a acorda prioritate celor doi pietoni angajați în traversare, a înaintat încet spre trecerea pentru pietoni, pentru a avea vizibilitate maximă asupra străzii Septimiu Albini, apoi s-a asigurat stânga – dreapta și văzând că nici un vehicul nu se apropia, a virat la stânga pe ., arată petenta, agentul constatator a oprit-o reproșându-i că nu i-a acordat prioritate.
Pe de altă parte, arată petenta prin plângerea formulată, la întocmirea procesului verbal agentul constatator nu a respectat dispoz. art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, refuzul său de a semna procesul-verbal nefiind confirmat de un martor – în sediul poliției, unde s-a întocmit actul constatator datorită condițiilor meteo deosebite, fiind suficiente persoane, care puteau face acest lucru, vătămarea sa rezultând din imposibilitatea de a-și dovedi starea reală de fapt de la locul incidentului.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G 2/2001.
La plângere a fost atașată copia procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 24.07.2014 de Poliția Municipiului Cluj-N..
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul IPJ Cluj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 24.07.2014 de Poliția Municipiului Cluj-N. a fost sancționat contravențional petentul O. B. M. pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 100, alin. 3, lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data 24.07.2014 petenta conducea auto cu nr. de înmatriculare_ deplasându-se pe . intersecția cu . a acordat prioritate de trecere autovehiculului cu numărul MAI_, care circula pe drum prioritar.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Astfel, prin plângerea formulat petentul a arătat că refuzul său de a semna procesul verbal nu a fost confirmat de cel puțin un martor așa cum prevăd dispoz. Art. 19 din O.G. nr. 2/2001, desi în incinta poliției erau suficiente persoane, care ar fi putut constata discuția sa cu agentul constatator.
Instanța reține că, textul legal are următorul cuprins:’’ (1) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod. ‘’
Or, atare omisiuni nu ar putea sa atraga decat nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei ce a fost incheiat in astfel de conditii .
Or, fiind vorba de o nulitate relativă, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligatia de a insera în actul constator aceste mențiuni, ci si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Cu toate acestea, instanța reține că potrivit dispozițiilor legale în vigoare, petentul nu poate justifica încălcarea unei dispoziții legale exprese sub nici un pretext.
Pe de altă parte, conform art. 21 alin. 3 din O.G.2/2001 modif. sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de comitere, de scopul urmarit, de urmarea produsa, de circumstantele personale ale contravenientului .
Din probatoriul administrat in cauza se observa că petentul a recunoscut și regretat fapta, ea având un istoric contravențional redus, astfel că, momentul săvârșirii faptei contravenționale poate fi interpretat ca un fapt izolat, săvârșit în condiții extreme – condiții meteo deosebite, respectiv ploaie torențială care ar fi putut să-i obtureze parțial vizibilitatea - motiv pentru care aplicarea unei sancțiuni mai ușoare ca aceea a avertismentului apare ca fiind nu numai necesară dar și suficientă pentru realizarea scopului preventiv și reeducativ al sancțiunii contravenționale.
Astfel fiind, in baza art. 32 alin. 2 si art. 34 din acelasi act normativ plangerea formulata de petent se va admite, in parte, ca întemeiată apreciindu-se ca fapta exista insa ca aplicarea sanctiunii avertismentului poate conduce la o atenționare a petentului ca pe viitor sa se abțină respectiv sa evite savarsirea a astfel de fapte, in caz contrar urmand ca urmarile unei astfel de atitudine sa fie mai grave.
Fară cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul O. B. M., cu domiciliul în Târnăveni, .. 8, jud. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în mun. Cluj N., ., jud. Cluj împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 24.07.2014de Poliția Municipiului Cluj-N., și în consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei cu sancțiunea avertismentului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. MoșRaluca L.,
Dact./Red.Am.M.
5 ex./07.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2659/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2727/2015.... → |
|---|
