Pretenţii. Sentința nr. 8992/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8992/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 8992/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8992/2015
Ședința publică din 5 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. I.
Grefier: T. R.
Pe rol este soluționarea cauzei civile formulat de reclamanta A. D. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta E. P. DEVELOPMENT S.R.L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publica se constată lipsa părților.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2015, fiind consemnate în încheierea din ședința publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.03.2015 sub nr. de dosar_, reclamanta A. D. S.R.L. a chemat în judecată pârâta E. P. DEVELOPMENT S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 7.063,35 lei reprezentând exhivalentul prejudiciului cauzat prin ruina edificiului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, se arătă că în baza contractului de închiriere nr. 387/23.01.2013, pârâta a pus la dispoziție reclamantei, un spațiu comercial (hală) în care urma să fie depozitată marfa, constând în ambalaje (inclusiv din hârtie), produsă și comercializată de A. D. S.R.L. În continuare se arată că aceste ambalaje, în cazul în care se udă, se distrug în totalitate nemaifiind posibilă remedierea lor.
A învederat reclamanta faptul că întreaga cantitate de marfă care trebuia livrată clienților săi și anume firmele REAL TIM TRADE S.R.L. și EUROPEAN FABRICATIONS S.R.L., a fost deteriorată, întrucât în hală a intrat apă prin acoperiș, situație care a determinat stornarea facturilor către acești clienți și înlocuirea întregii mărfi livrate, cauzându-se astfel un prejudiciu în valoarea de 7.063,35 lei.
Reclamanta a mai susținut că a încercat să rezolve probleme în mod amiabil, încercând o reducere a chiriei întrucât condițiile în care activitatea era desfășurată erau improprii, însă această inițiativă a rămas fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și urm. C.pr.civ, art. 1378 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 4-23).
Pârâta a depus întâmpinare la data de 07.04.2015 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat faptul că în speță nu sunt întrunite condițiile răspunderii speciale pentru „ruina edificiului”, prevăzute de art. 1378 C.civ, întrucât prin această noțiune nu se poate înțelege decât dărâmarea, surparea, dislocarea efectivă a unui edificiu, chiar și parțială, iar o pretinsă scurgere de apă nu poate intra în această categorie.
Potrivit pârâtei, în temeiul dsipozițiilor art. 1350 alin. 3 C.civ, între părții fiind încheiat un contract de locațiune, reclamanta nu poate invoca o pretinsă neîndeplinire a unei obligații contractale.
În continuare, pârâta a susținut faptul că pretențiile reclamantei sunt nedovedite întrucât singurul lucru care rezultă din actele depuse la dosar este faptul că A. D. S.R.L. a livrat în data de 27.09.2013 cărtre Real Tim Trade S.R.L. marfă constând în „pungă folie cu bule” necorespunzătoare calitativ, fiind deteriorată, în valoare de 3567,48, motiv pentru care marfa a fost refuzată. Totodată, se arată că în privința facturii emise pentru clientul European Fabrications, nu rezultă motivul stornării acesteia. Mai departe, se arată că reclamanta nu a adus nicio dovadă a acestei neconformități.
Pârâta mai susține că pe timpul derulării contractului de închiriere a efectuat remedierile necesare, ca urmare a sesizărilor pârâtei cu privire la scurgerile de apă, iar fiindcă aceasta din urmă continua să invoce nemulțumiri, solicitând reducerea cuantumul chiriei, s-a decis faptul că demararea unor lucrări mai ample de reparație însă pârâta nu a mai așteptat finalizarea lor și a părăsit imobilul fără a achita facturile restante, aceste sume fiind recuperate pe calea executării silite. Se mai arată că, înainte de a părăsi spațiul, reclamanta a emis pretenții în ceea ce privește un lot de marfă însă i s-a comunicat faptul că pârâta ar fi trebuit chemată pentru a constata starea mărfii
În drept, au fost invocate art. 1350, 1378, 1777 și urm. C.civ.
În doveidre s-a solicitat proba testiomonială.
La data de 22.04.2015, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare în care a arătat că starea de degradare a imobilului se circumscrie noțiunii de ruină a edificiului iar, în ciuda existenței unui contract de locațiune încheiat între părți, ne aflăm în situația unei răspunderi civile delictuale întrucât prejudiciile suferite au fost cauzate de starea de degradare în care se afla imobilul.
În cauză a fost adminsitrată proba cu înscrisuri, înregistrări video și proba testiomonială cu martorii S. G. L. și D. D. M., aceștia din urmă fiind ascultați la termenul din data de 23.09.2015, declarația acestora fiind consemnată și depusă la dosarul cauzei..
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că acțiunea este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
În fapt, între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 387/23.01.2013 (f. 20) în temeiul căruia pârâta E. P. DEVELOPMENT S.R.L. a pus la dispoziția reclamantei A. D. S.R.L. un spațiu de depozitare în suprafață de 961 mp situat în imobilul A6-1, calea Baciului nr. 2-4, Cluj-N..
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7.063,35 reprezentând echivalentul prejudiciului produs prin ruina edificiului, în speță hala de depozitare, având în vedere faptul că o parte din marfa depozitată în acel spațiu a fost deteriorată ca urmare a unor scurgeri de apă în imobil.
În drept, potrivit art. 1378 C.civ. „proprietarul unui edificiu sau al unei construcții de orice fel este obligat să repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părți din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție.”
În același timp, conform art. 1350 alin. 3 C.pr.civ „dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”.
Instanța reține faptul că corespunzător vechii reglementări, mai precis Codul civil 1864, în lipsa existenței unui text legal expres, a existat opinia majoritată, exprimată atât în doctrină cât și practica judiciară, conform căreia în cazul în care între părți a existat un contract din a cărui neexecutare sau executare necorespunzătoare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, singura cale de ales fiind ceea a răspunderii contractuale. Instanța apreciază faptul că textul art. 1350 alin. 3 N.C.civ. reprezintă o concretizare a acestei opinii, acest text interzicând posibilitatea părți de a a opta pentru aplicarea regulilor răspunderii delictuale în situația în care ar fi incidentă răspunderea contractuală.
În cauza de față, cu toate că pârâta susține faptul că starea de degradare a imobilului atrage răspunderea delictuală a reclamantei, instanța reține faptul că în cauză ar putea fi incidentă răspunderea contractuală a pârâtei, având în vedere faptul că în tre părți a fost încheiat un contract de locațiune iar dispoziile art. 1786-1791 C.civ reglementează obligațiile locatorului de a menține bunul în stare corespunzătoare de folosință pe toată durata locațiunii, de a efectua toate reparațiile pentru a menține bunul în această stare și de a garanta contra tuturor viciilor lucrului care împiedică sau micșorează folosirea lui. Astfel, toate aceste dispoziții, raportat la cauza de față, obligă proprietarului spațiului la păstrarea acestuia în condiții favorabile depozitării mărfurilor locatarului și cu posibilitatea răspunderii sale pentru viciile acestuia.
Instanța consideră ca indubitabil faptul că situația reclamată de către A. D. S.R.L. reprezintă o pretinsă încălcare a unor obligații contractuale ale locatorului, conform prevederilor legale mai sus indicate.
În ceea ce privește susținerea reclamatei privind faptul că, potrivit unei decizii de practică, neidentificată însă, a Înaltei curți de Casație și Justiție, în situația neîndeplinirii condițiilor răspunderii civile contractuale, ar opera răspunderea delictuală, instanța o apreciază ca neîntemeiată în condițiile care prevederile art. 1350 alin. 3 C.civ interzic expres părții unui contract un drept de opțiune între cele două răspunderi, aceasta având doar posibilitatea de a invoca condițiile răspunderii contractuale în situația în care prejudiciul său s-a datorat nerespectării obligațiilor contractuale, în cauza de față nerespectării obligației de menținere a bunului în stare corespunzătoare de folosință.
Mai mult, faptul că regulile aplicabile răspunderii civile delictuale ar fi mai favorabile decât cele contractuale, este neîndoios întrucât răspunderea pentru fapta lucrului este una obiectivă, indiferent de gradul de vinovăție a proprietarului, în timp ce, potrivit art. 1791 C.civ. în situația în care viciile lucrului aduc vreun prejudiciu locatarului, locatorul poate fi obligat și la daune-interese, în afară de cazul când dovedește că nu le-a cunoscut sau că, potrivit împrejurărilor, nu era dator să le cunoască.
În consecință, întrucât cererea reclamantei privește doar stabilirea răspunderii civile delictuale iar instanța nu poate analiza existența unei astfel de răspunderi, ci doar încălcarea de către aceasta a unei obligații contractuale, o astfel de solicitare nefiind însă realizată, instanța urmează să respingă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta A. D. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta E. P. DEVELOPMENT S.R.L.
În temeiul art. 453 C.pr.civ, având în vedere soluția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, instanța o va obliga pe aceasta din urmă la plata, către pârâtă, a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de chemare in judecata formulată de către reclamanta A. D. S.R.L. cu sediul social în Cluj-N., ., ., înregistrată la ORC Cluj sub nr. J_, Cod fiscal RO_, reprezentată de administrator B. G. A., având sediul procesual ales în Cluj-N. ., . B. S. în contradictoriu cu pârâta E. P. DEVELOPMENT S.R.L. cu sediul în Cluj-N., calea Baciului nr. 2-4, jud. Cluj, înregistrată la ORC Cluj sub nr. J_, având CUI RO13584475, reprezentantă de av. Ș. D..
Obligă reclamanta A. D. S.R.L. la plata, către pârâta E. P. DEVELOPMENT S.R.L, sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se vor depune la sediul Judecătoriei Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din 05.10.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
F. I. T. R.
Red/Teh. 4 ex. F.I. /06.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8986/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 8991/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
