Somaţie de plată. Hotărâre din 12-05-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 5513/211/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
ORDONANTA CIVILĂ NR. 4757/2015
Ședința publica din data de 12.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de creditoarea . împotriva debitoarei . CLUJ, având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezinta reprezentantul creditoarei, cu delegatie la dosar, lipsa debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Instanta constata ca s-a formulat raspuns la intampinare si o precizare a cererii de emitere a ordonantei de plata, insa, atat timp cat aceasta precizare contine doar o micsorare a catimii obiectului actiunii, nu considera necesara aplicarea prev. art. 204 alin. 1 NCPC, respectiv comunicarea actului procesual catre debitoare.
In conformitate cu disp. art. 237 alin. 2 pct. 1 NCPC, instanta pune in discutie exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Cluj-N., astfel cum a fost invocata prin intampinare.
Reprezentantul creditoarei solicita respingerea exceptiei, aratand ca prevederile contractului de vanzare-cumparare nr. 175/05.03.2003 sunt in vigoare, in conditiile art. 11 alin. 3 din contract. Debitoarea nu a facut dovada ca s-a produs rezilierea actului juridic si, ca atare, in conformitate cu disp. art. 10 din contract, judecarea oricarui litigiu trebuie sa se realizeze de instantele din Cluj-N..
Instanta considera ca, fata de prev. art. 126 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, data fiind alegerea de competenta stipulata in cuprinsul art. 10 din contractul de vanzare-cumparare comerciala nr. 175/05.03.2003, ce a fost incheiat intre parti, exceptia necompetentei teritoriale a a Judecatoriei Cluj-N., astfel cum a fost invocata prin intampinare nu este intemeiata si o va respinge, in conditiile in care nu s-a facut dovada rezilierii actului juridic si, conform art. 11 alin. 3 din contract, acest act juridic are valabilitate pe intreaga durata a existentei oricarei relatii comerciale intre parti.
Ca atare, verificându-și competența, în temeiul art. 131alin. 1 din Codul de procedură civilă, pe baza prevederilor contractului depus la dosar, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea, raportat la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j și art. 126 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă.
In continuare, instanta acorda cuvantul in probatiune.
La interpelarea instantei, reprezentantul creditoarei arata ca solicita administrarea probei cu inscrisuri. Nu considera admisibila sau utila solutionarii cauzei proba testimoniala solicitata de catre debitoare, prin intampinare.
În probațiune, conform prevederilor art. 1022 raportat la art. 250, 255 și art. 265 din Codul de procedură civilă, instanta încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil potrivit legii și de natură a conduce la soluționarea procesului si respinge, ca nefiind utila solutionarii cauzei, proba testimoniala solicitata de catre debitoare prin intampinarea formulata in cauza.
Avand in vedere probatiunea incuviintata, instanța arata că nu mai este necesară estimarea duratei cercetarii procesului conform art. 238 din Codul de procedură civilă, din moment ce poate fi soluționată cererea chiar la termenul de judecată de astăzi, pe baza inscrisurilor existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acorda cuvantul in dezbateri.
Reprezentantul creditoarei solicita admiterea cererii, astfel cum a fost precizata si emiterea ordonantei de plata, pentru considerentele expuse pe larg in cuprinsul actiunii depuse la dosarul cauzei. Solicita acordarea cheltuielilor de judecata constand in taxa judiciara de timbru.
Instanta inchide dezbaterile si reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 23.03.2015, sub nr._, reclamanta creditoare . a solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâta debitoare ., emiterea unei ordonanțe care să conțină obligarea debitoarei la:
- plata debitului restant in cuantum de 18.446,91 lei reprezentand contravaloare produse;
- plata sumei de 14.088,14 lei, reprezentand contravaloare penalitati de intarziere calculate asupra debitului principal incepand cu data scadentei fiecarei facturi si pana la data emiterii somatiei nr. 2606/24.06.2014;
- plata sumei de 9.924,48 lei, reprezentand penalitati de intarziere calculate asupra pretului inca neachitat, de la data emiterii somatiei nr. 2606/24.06.2014 si pana la data introducerii actiunii (20.03.2015);
- plata penalitatilor de intarziere de 0,2% pe zi de intarziere, calculate conform art. 4 ain. 7 din contractul de vanzare-cumparare nr. 175/25.03.2012, de la data introducerii actiunii (20.03.2015) si pana la plata efectiva a debitului
- plata contravalorii in lei la data platii a sumei de 40 Euro, reprezentand daune-interese minimale solicitate conform art. 10 din Legea nr. 72/2013;
- cu cheltuieli de judecata.
În esenta, in motivarea cererii, creditoarea a arătat că, intre parti, a fost incheiat contractul de vânzare-cumpărare comerciala nr. 175/25.03.2003, in temeiul caruia a livrat debitoarei o . produse, insa aceasta nu a achitat la scadenta suma facturata, in valoare totala de 34.657,83 lei, aspect care, dupa trecerea termenului prev. la art. 4 alin. 4 din contract, a declansat curgerea penalitatilor in cuantum de 0,2 % pe zi de intarziere. In consecinta, creditoarea a aratat ca a inaintat debitoarei somatia prev. de art. 1014 din Codul de Procedura Civila, insa debitoarea nu a inteles sa isi indeplineasca, in totalitate, nici pana la acest moment, obligatia de plata.
Apreciind ca detine o creanta certa, lichida si exigibila si ilustrand modalitatea de calcul a penalitatilor de intarziere solicitate, creditoarea a solicitat admiterea cererii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1013 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, art. 1270 si art. 1350 din Codul Civil.
În probațiune, s-a depus un set de înscrisuri la dosarul cauzei.
Acțiunii i-a fost anexata somația transmisă debitoarei conform art. 1014 din codul de procedură civilă (filele 9-11 si 27-28).
Cererea a fost legal timbrată.
Prin serviciul registratura al instantei, la data de 27.04.2015, pârâta debitoare a inregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Pe cale de exceptie, debitoarea a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Cluj-N., atat timp cat contractul de vanzare-cumparare nr. 175/05.03.2003 nu mai este in vigoare, in luna august 2009 fiind intrerupta orice colaborare intre parti si reluarea colaborarii a intervenit in luna iunie 2010, fara, insa, a mai fi incheiat un contract intre parti si nu s-a mai stabilit o competenta alternativa.
Pe fondul cauzei, debitoarea a invederat instantei ca, de la data declansarii actiunii, a achitat suma de 5.000 lei si a mai aratat ca modul de calcul al penalitatilor nu se justifica, deoarece, intre parti, nu exista incheiat un contract, iar clauza penala inserata pe facturi nu o obliga in niciun fel, deoarece marfa nu a fost preluata de o persoana care sa aiba capacitatea de a angaja juridic societatea.
In probatiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale.
Prin serviciul registratura al instantei, la data de 07.05.2015, creditoarea a inregistrat la dosarul cauzei raspuns la întâmpinare, solicitand respingerea exceptiilor si apararilor debitoarei, ca fiind nefondate.
A invederat creditoarea ca prevederile contractului de vanzare-cumparare nr. 175/05.03.2003 sunt in vigoare, in conditiile art. 11 alin. 3 din contract, deoarece debitoarea nu a facut dovada ca s-a produs rezilierea actului juridic si, ca atare, in conformitate cu disp. art. 10 din contract, judecarea oricarui litigiu trebuie sa se realizeze de instantele din Cluj-N..
Referitor la penalitatile de intarziere solicitate, creditoarea a aratat ca debitoarea nu contesta modalitatea de calcul, iar pretentiile formulate sub acest aspect se intemeiaza pe disp. art. 4 alin. 7 din contract, cuantumul penalitatilor fiind de 0,2%.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1013 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, art. 1270 si art. 1350 din Codul Civil.
Totodata, prin serviciul registratura al instantei, la data de 07.05.2015, creditoarea a inregistrat la dosarul cauzei o precizare a cererii de emitere a ordonantei de plata, aratand ca, la data de 03.04.2015, a fost achitata suma de 5.000 lei din pretul restant datorat si, ca atare, solicita obligarea debitoarei la plata sumei de 13.446,99 lei, cu titlu de contravaloare produse, mentinand restul pretentiilor formulate prin actiunea introductiva.
Pentru solutionarea actiunii, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele si lucrarile dosarului, pe baza materialului probator administrat in cauza, reține următoarele:
În fapt, între parti, s-au desfășurat relații civile de natura profesionala in temeiul contractului de vanzare-cumparare, inregistrat la societatea creditoare, in data de 05.03.2003, sub nr. 175. Conform prevederilor contractuale (art. 2), creditoarea a vandut debitoarei mai multe produse din gama pe care o comercializeaza si, pentru incasarea pretului marfii livrate in perioada 30.08._13, au fost emise facturile existente in copie la dosar.
Contrar sustinerilor paratei, instanta considera ca, fata de prev. art. 11 alin. 3 din contract, ce arata ca actul juridic are valabilitate pe intreaga durata a existentei oricarei relatii comerciale intre parti, atat timp cat debitoarea nu a facut dovada rezilierii contractului in maniera convenita, respectiv prin intermediul unei notificari adresata celeilalte parti, operatiunile de vanzare-cumparare derulate in perioada 30.08._13 sunt guvernate de prevederile contractului de vanzare-cumparare comerciala nr. 175/05.03.2003.
Ca atare, parata, in calitatea sa de cumparator, este tinuta sa-si indeplineasca obligatiile asumate in temeiul actului juridic pe care l-a incheiat cu reclamanta, in calitate de vanzator, inclusiv in ceea ce priveste daunele interese moratorii convenite in cuprinsul art. 4 alin. 7.
. vanzare-cumparare comerciala a fost insusit de catre ambele parti pe baza de semnatura reprezentant si ștampila, fiind garantata, astfel, respectarea obligatiilor asumate. Totodata, instanta arata ca facturile au fost acceptate la plata pe baza de semnatura si ștampila, insa nu au fost achitate.
În vederea recuperarii sumei restante, creditoarea a procedat la comunicarea, prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire a somației nr. 2606/24.06.2014, prin care i s-a solicitat debitoarei plata contravalorii produselor neachitate, conform dispozițiilor art. 1015 din Codul de Procedură Civilă.
In urma parcurgerii procedurii prealabile, debitoarea a achitat, partial, suma restanta, insa, la data de 20.03.2015, inregistra, in continuare, in evidentele reclamantei un debit in cuantum de 18.446,99 lei, astfel ca societatea vanzatoare a promovat prezenta cerere de emitere a ordonanței de plată pentru recuperarea contravalorii produselor neachitate. Ulterior introducerii actiunii, la data de 02.04.2015, debitoarea a mai avansat suma de 5.000 lei din contravaloarea produselor neachitate, cererea pentru emiterea ordonantei de plata fiind precizata in mod corespunzator, prin raportare la cuantumul actual al debitului principal restant, respectiv suma de 13.446,99 lei.
Analizand temeinicia cererii creditoarei, instanța are în vedere existența unei convenții având ca obiect vanzarea de bunuri, în temeiul căreia creditoarea și-a asumat obligația de a livra marfa, iar debitoarea obligația de a achita contravaloarea produselor livrate. Însă, pentru a putea pronunța o soluție favorabilă cererii creditoarei de emitere a ordonanței de plată, contractul părților trebuie să îndeplinească anumite exigențe impuse de legiuitor. Astfel,
În drept, art. 1014 din Codul de Procedură Civilă, reglementând domeniul de aplicare al procedurii ordonanței de plată, arată că această procedură se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatate printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Pentru emiterea unei ordonanțe de plată, trebuie îndeplinite, așadar, cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de o creanță ce reprezintă o obligație de plată a unor sume de bani, obligația să rezulte dintr-un contract civil și să fie asumată de către debitor printr-un înscris, creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la existența unei obligații de plată a unor sume de bani ce incumbă debitoarei, instanța are în vedere că între părți a intervenit un contract, o conventie avand ca obiect vanzarea-cumpararea de marfă. Retinând că, între părți, a fost încheiată o convenție, instanta considera ca se impun a fi respectate ca atare dispozițiile art. 969 din Codul Civil de la 1864- act normativ aplicabil spetei raportat la data incheierii contractului-, conform cărora “convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Aceste prevederi legale instituie principiul fortei obligatorii a actului juridic, ce se impune atat partilor contractante, cat si instantei de judecata. Convenția parților este obligatorie, are putere de lege intre parti și trebuie respectată ca atare, fata de toate clauzele convenite, inclusiv in ceea ce priveste daunele-interese moratorii stabilite pentru neexecutarea la termen a obligatiei de plata a pretului pentru marfa livrata si facturata.
Din moment ce creditoarea și-a respectat obligația asumată, de a livra produsele comandate de catre debitoare, trebuia ca și debitoarea să-și îndeplinească ca atare prestația la care s-a obligat, de a achita contravaloarea bunurilor de care a beneficiat.
.. art. 1294 din Codul Civil de la 1864: „Vinderea este o convenție prin care doua părți se obliga între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plati celei dintâi prețul lui”. Pe baza acestor dispozitii legale, rezulta caracterul sinalagmatic, cu titlu oneros si comutativ al contractului de vanzare, din moment ce părțile se obliga reciproc una către alta si oneros, fiecare parte voind a-și procura un avantaj, iar obligația unei părți este echivalentul obligației celeilalte.
Data fiind natura bilaterala, cu titlu oneros si comutativ a conventiei de vanzare-cumparare de bunuri, prestatia fiecarei parti isi are izvorul in contraprestatia celeilalte parti, astfel ca, in temeiul art. 1073 din Codul Civil, reclamanta creditoare este indreptatita la incasarea creantei pe care o invoca in speta ca urmare a marfii pe care a livrat-o societatii cumparatoare, identificata in cuprinsul facturilor depuse la dosar.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către creditoare, prin prisma disp. art. 663 din Codul de Procedura Civila, instanța are în vedere că este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă.
In ceea ce priveste debitul principal, în cuantum de 13.446,99 lei, reprezentand contravaloare produse neachitate, reclamanta creditoare și-a dovedit pretențiile conform prevederilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă, prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor relevante, mijloace de probă de natură a proba pretențiile deduse judecății raportat la disp. art. 265 și art. 272 din același act normativ.
S-a făcut dovada certitudinii, lichidității și exigibilității creanței pretinse, creanță constatată prin facturile emise in temeiul contractului intervenit între părți și asumat de către debitoare pe bază de semnătură si stampila ce s-a stabilit deja ca a fost in vigoare si a guvernat operatiunile de vanzare-cumparare in perioada 30.08._13. Aceste facturi sunt, în fapt, inscrisuri sub semnătură privată, data fiind valoarea probatorie ce le este conferită prin prisma disp. art. 273 coroborat cu art. 277 din Codul de Procedură Civilă, fiind recunoscute de către debitoare, în mod expres, receptionate si acceptate la plata pe baza de semnatura si stampila. Mai mult, debitoarea nici nu contesta existenta sumei restante din contravaloarea marfii ce i-a fost livrata si, chiar, a efectuat o plata partiala in suma de 5.000 lei, ulterior promovarii demersului judiciar de catre creditoare.
Dand eficienta prezumtiei de responsabilitate de guverneaza materia raspunderii contractuale, instanta va avea in vedere ca, în conformitate cu dispozițiile art. 249 din Codul de Procedură Civilă, reclamanta creditoare a făcut dovada existenței creanței în patrimoniul său, după cum s-a reținut deja, motiv pentru care se impunea ca pârâta debitoare să facă dovada faptului efectuării plății, insă, nu s-a făcut această dovadă in ceea ce priveste suma de 13.446,99 lei.
Pentru considerentele expuse in cele ce preced, constatând că pretențiile creditoarei cu privire la capatul de cerere principal sunt întemeiate, în temeiul art. 1022 din Codul de Procedură Civilă coroborat cu art. 969 si art. 1073 din Codul Civil, instanța urmează a emite ordonanța de plată pentru suma de 13.446,99 lei, reprezentand contravaloare produse.
Reținând ca obligația de plată a sumei reprezentând contravaloarea facturilor depuse la dosar este exigibila de la data scadentei obligatiei de plata- data scadentei fiind inserata in cuprinsul fiecarui document de plata-, instanța apreciază că se justifică și pretențiile reclamantei cu privire la penalitatile de intarziere solicitate, în temeiul art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, aplicabil spetei conform disp. art. 114 din Legea nr. 71/2011, debitoarea fiind de drept în întârziere pentru executarea obligației de plată a sumei de bani asumate în exercițiul activității întreprinderii.
Cu privire la cuantumul penalitatilor de intarziere datorate de catre debitoare, instanta va avea in vedere prevederile contractuale ce stabilesc aceste penalitati la un nivel procentual de 0,2 % pe zi pentru fiecare zi de intarziere, clauza inserata in cuprinsul art. 4 alin. 7 din contractul de vanzare-cumparare nr. 175/05.03.2003 fiind pe deplin valabila fata de disp. OG nr. 13/2011 și o obligă pe debitoare în condițiile art. 1088 raportat la art. 969 din Codul Civil de la 1864, prevederi legale ce reglementeaza daunele moratorii in cazul obligatiilor banesti.
În consecință, instanța urmează a ordona debitoarei sa plateasca creditoarei penalitățile de întârziere stipulate contractual, in cuantum de 0,2% pe zi de intarziere, incepand cu data scadentei fiecarei facturi si pana la achitarea integrala a debitului.
Se va avea in vedere, cu prioritate, suma de 24.012,62 lei, cu titlu de penalitati de intarziere calculate pana la data de 20.03.2015, astfel: suma de 14.088,14 lei, ce reprezinta penalitati de intarziere calculate de la data scadentei fiecarei facturi pana la data emiterii somatiei nr. 2606/24.06.2014 si suma de 9.924,48 lei, ce reprezinta penalitati de intarziere calculate incepand data emiterii somatiei nr. 2606/24.06.2014 si pana la data de 20.03.2015, instanta apreciind ca reclamanta creditoare a justificat cuantumul penalitatilor de intarziere solicitate, pe baza notei de calcul inserata in cuprinsul actiunii introductive, insa se va dispune obligarea debitoarei si la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de intarziere datorate in continuare, pana la achitarea integrala si efectiva a sumei restante, dupa cum s-a solicitat in cuprinsul actiunii introductive.
Totodata, cu titlu de daune interese moratorii, instanta ii va acorda reclamantei creditoare si daunele-interese minimale suplimentare stipulate in cuprinsul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 72/2013, retinand ca sunt întrunite condițiile întârzierii la plată, sens in care reclamanta, in calitate de creditor este indreptatita sa pretinda obligarea paratei, in calitatea sa de debitoare, la plata contravalorii în lei la data plății a sumei de 40 euro.
Cu privire la termenul de plată, în temeiul art. 1022 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă si in virtutea principiului executarii cu buna-credinta si la termen a obligatiilor, instanța va fixa un termen de 20 zile de la comunicare pentru executarea obligațiilor cuprinse în dispozitivul prezentei ordonanțe.
Având în vedere soluția de admitere a acțiunii, fiind evident că debitoarea este “partea care a pierdut procesul”, în temeiul art. 451 alin. 1 coroborat cu art. 453 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța urmează a o obliga și la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, cheltuieli probate, conform prevederilor art. 452 din Codul de Procedură Civilă, prin chitanța atasata actiunii.
În sfârșit, conform art. 1022 alin. 5 din Codul de Procedură Civilă, prezenta ordonanță se va comunica fiecărei părți, de îndată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admitecererea privind emiterea ordonanței de plată- astfel cum a fost precizata-, formulată de către reclamanta creditoare ., cu sediul social în localitatea Cluj-N., .. 47, Parcul Industrial Tetarom 1, jud. Cluj în contradictoriu cu parata debitoare ., CUI RO1820173, J_, cu sediul social in localitatea Ghiroda, Calea Lugojului, nr. 4, jud. Timis si punct de lucru in localitatea Timisoara, ., jud. Timis. In consecință:
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei suma de 13.446,99 lei, reprezentand contravaloare produse și suma de 24.012,62 lei, cu titlu de penalitati de intarziere stipulate contractual, calculate pana la data de 20.03.2015, precum si penalitatile de intarziere in cuantum de 0,2 % pe fiecare zi de intarziere, datorate in continuare pana la data achitării integrale si efective a sumei restante.
In temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 72/2013, ordona debitoarei sa plateasca creditoarei contravaloarea în lei la data plății a sumei de 40 Euro, cu titlu de daune-interese minimale suplimentare.
Fixează termen de plată de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prezenta ordonanță se va comunica fiecărei părți de îndată.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea in anulare se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2015.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./13.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4756/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4834/2015.... → |
|---|
