Somaţie de plată. Încheierea nr. 3580/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 3580/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 3516/211/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
INCHEIEREA CIVILĂ NR. 3580/2015
Ședința publica din data de 10.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de creditoarea . împotriva debitoarei ., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezinta reprezentantul debitoarei, cu imputernicire avocatiala la dosar, lipsa creditoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Instanta aduce la cunostinta reprezentantului debitoarei imprejurarea ca s-a formulat raspuns la intampinare si intampinare la cererea reconventionala si, in vederea respectarii dreptului la aparare si al principiului contradictorialitatii ce guverneaza procesul civil, ii comunica un exemplar de pe aceste acte de procedura.
Reprezentantul debitoarei solicita lasarea cauzei la a doua strigare pentru a putea lectura continutul acestor acte de procedura si a formula o pozitie procesuala.
Instanta admite cererea si dispune lasarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezinta reprezentantul debitoarei, cu imputernicire avocatiala la dosar, lipsa creditoarea.
Instanta constata ca, in cursul diminetii, s-a inregistrat la dosarul cauzei, o cerere de amanare formulata de catre reprezentanta creditoarei, trimisa pe fax, insa fara a fi insotita de documente justificative, fiind motivata pe considerentul ca este Sarbatoarea de Paste si pune in discutie aceasta cerere de amanare.
Reprezentantul debitoarei se opune amanarii cauzei.
Raportandu-se la disp. art. 222 din Codul de Procedura Civila, instanta respinge, ca fiind neintemeiata, cererea de amanare pentru lipsa de aparare, formulata de catre creditoare, atat timp cat nu au fost dovedite motivele temeinice care sa justifice imposibilitatea de prezentare a reprezentantului partii. Arata ca, desi, este vorba o sedinta de judecata fixata in perioada sarbatorilor pascale, ziua de 10.04.2015 este o zi lucratoare.
Verificându-și competența, în temeiul art. 131alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. j si art. 107 din Codul de Procedură Civilă.
In continuare, fata de prev. art. 237 alin. 2 pct. 1 NCPC, instanta pune in discutie exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, ce a fost invocata de catre creditoarea parata reconventional, prin intampinarea la cererea reconventionala.
Reprezentantul debitoarei reclamanta reconventional considera ca nu este intemeiata exceptia, deoarece societatea a recunoscut existenta debitului prin adresa nr. 672/14.11.2014.
In conformitate cu prev. art. 2357 pct. 1 din Codul Civil, avand in vedere mentiunile adresei nr. 672/14.11.2014, instanta considera ca nu este intemeiata si va respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, ce a fost invocata de catre creditoarea parata reconventional, prin intampinarea la cererea reconventionala, atat timp cat societatea a recunoscut, pe baza de semnatura reprezentant si stampila, existenta debitului in ceea ce priveste factura nr. 1469/30.11.2011.
La interpelarea instantei, reprezentantul debitoarei reclamanta reconventionala arata ca solicita administrarea probei cu inscrisuri.
În probațiune, conform prevederilor art. 250, 255 și art. 265 din Codul de procedură civilă, instanta încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil potrivit legii și de natură a conduce la soluționarea procesului.
Avand in vedere probatiunea incuviintata, instanța arata că nu mai este necesară estimarea duratei cercetarii procesului conform art. 238 din Codul de procedură civilă, din moment ce poate fi soluționată cererea chiar la termenul de judecată de astăzi, pe baza inscrisurilor existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acorda cuvantul in dezbateri.
Reprezentantul debitoarei reclamanta reconventionala solicita respingerea cererii de emitere a ordonantei de plata si admiterea cererii reconventionale; cu cheltuieli de judecata. Arata ca se impune compensatia judiciara a creantelor, operatiunea de compensatie fiind evidenta si recunoscuta de catre creditoarea parata reconventional. Mai invedereaza ca nu a fost posibila compensatia legala, deoarece, in lumina Noului Cod Civil, aceasta modalitate de stingere a obligatiilor nu poate opera in pofida vointei partilor.
Instanta declara inchise dezbaterile si retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 26.02.2015, sub nr._, reclamanta creditoare . a solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâta debitoare ., emiterea unei ordonanțe care să conțină somarea debitoarei la plata sumei de 10.360,45 lei, reprezentand rest de plata din contravaloarea facturii nr. 95/15.10.2014; cu cheltuieli de judecata.
În esenta, in motivarea cererii, s-a arătat că, intre parti, a fost incheiat contractul de prestari servicii nr. 563/14.11.2013, avand o valoare totala de 65.622,82 lei, la care se adauga TVA, iar creditoarea si-a indeplinit obligatiile care i-au revenit, fiind facturate lucrarile efectiv executate si receptionate de beneficiar, a fost emisa factura nr. 95/15.10.2014, in valoare totala de 76.924,4 lei, factura din care parata a achitat, la data de 13.11.2014, suma de 66.563,95 lei, ramanand un rest in suma de 10.360,45 lei.
A apreciat creditoarea ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale cererii, existand o creanta certa, lichida si exigibila.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1013 si urmatoarele din Codul de Procedură Civilă.
Acțiunii i-a fost anexata somația transmisă debitoarei conform art. 1014 din codul de procedură civilă (filele 9-11).
Cererea a fost legal timbrata (fila 3).
La dosarul cauzei au fost anexate documente in probatiune (filele 4-8).
Prin serviciul registratura al instantei, la data de 24.03.2015, pârâta debitoare, prin avocat cu imputernicire la fila 20, a formulat, în termen legal, întâmpinare si cerere reconventionala, solicitand respingerea cererii de emitere a ordonantei de plata ca neintemeiata si compensarea datoriei ., in valoare de 10.360,45 lei, reprezentand diferenta ramasa de achitat din factura fiscala nr. 95/15.10.2014, cu datoria ., in valoare de 10.360,45 lei, reprezentand contravaloarea facturii fiscale nr. 1469/30.11.2011; cu obligarea paratei reconventional la plata cheltuielilor de judecata.
In esenta, in motivarea intampinarii si cererii reconventionale, s-a aratat ca motivul pentru care debitoarea a refuzat plata diferentei de 10.360,45 lei, l-a reprezentat datoria pe care . o avea la randul ei, nascuta din factura fiscala nr. 1469/30.11.2011 si, prin adresa nr. 595/11.11.2014, . a solicitat societatii reclamante corectarea sumei mentionata in cuprinsul facturii fiscale nr. 95/15.10.2014, din a carei valoare trebuia scazuta garantia de buna executie, aducandu-i la cunostinta si faptul ca are o datorie restanta in valoare de 10.360,45 lei, pentru care urmeaza sa se faca compensarea cu sumele pe care reclamanta le avea, la randul ei, de incasat. In acest sens, s-a precizat ca a existat si acordul . pentru compensarea partiala a sumelor pe care le aveau de incasat cu datoria lor.
A apreciat debitoarea reclamanta reconventional ca sunt intrunite conditiile legale pentru compensarea judiciara a datoriilor reciproce detinute de partile din prezentul litigiu, deoarece ambele datorii au caracter cert, lichid si exigibil, existenta lor fiind necontestata, au o intindere determinata si scadenta este implinita.
In drept, au fost invocate prev. art. 205, art. 209, art. 272- art. 281, art. 453 si art. 1013-art. 1024 NCPC; art. 1616-art. 1620, art. 2524, art. 2537 pct. 1, art. 2538, art. 2541 si art. 2542 alin. 2 din Codul Civil.
Debitoarea reclamanta reconventional a depus inscrisuri in probatiune (filele 21-36).
Cererea reconventionala a fost legal timbrata (fila 37).
Prin raspunsul la intampinare si intampinarea la cererea reconventionala formulata de catre debitoare, creditoarea a aratat ca isi mentine cererea introductiva de instanta.
Pe cale de exceptie, s-a invocat prescriptia dreptului material la actiune, fiind depasit termenul de 3 ani prevazut de art. 2517 din Codul Civil si nu exista nicio cauza de intrerupere a termenului de prescriptie.
Referitor la solicitarea de compensare a creantelor, creditoarea parata reconventional a apreciat ca nu sunt intrunite conditiile privind compensarea creantelor intre doi agenti economici.
Pe fondul cauzei, creditoarea a sustinut ca parata debitoare recunoaste in totalitate creanta de plata a pretului lucrarilor contractate si executate de societate, fiind indeplinite conditiile de admisibilitate ale cererii. A mai aratat creditoarea ca nu se justifica retinerea garantiei de buna executie de catre ..
In cadrul sedintei publice din data de 10.04.2015, instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, ce a fost invocata de catre creditoarea parata reconventional prin intampinarea la cererea reconventionala.
Pentru solutionarea cererii, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, rezulta că, intre parti, s-au derulat relatii civile de natura profesionala, in temeiul Contractului de Prestari Servicii Nr. 563/14.11.2013 (filele 4-6), act juridic asumat de catre ambele parti pe baza de semnatura reprezentant si stampila, fiind garantata, astfel, executarea obligatiilor asumate.
Conform art. II din contract, creditoarea ., in calitate de prestator, a executat lucrarile convenite si, pentru incasarea pretului serviciilor prestate efectiv in favoarea debitoarei beneficiar ., a emis factura nr. 95/15.10.2014 (fila 7), in valoare totala de 76.924,4 lei.
La data de 11.11.2014, prin adresa nr. 595 (fila 22), debitoarea beneficiar a transmis creditoarei faptul ca are de incasat de la aceasta societate suma de 10.360,45 lei, aferenta facturii nr. 1469/30.11.2011 (fila 23) si a invederat faptul ca se va face o compensare intre suma pe care o are de incasat de la . si suma pe care o datoreaza acestei societati. Operatiunea de compensare nu a fost contestata de catre societatea creditoare . care, pe baza de semnatura reprezentant si stampila, prin adresa nr. 672/14.11.2014 (fila 21) a recunoscut existenta debitului aferent facturii nr. 1469/30.11.2011, dupa cum rezulta din sintagma utilizata, in sensul ca „va semna PV de compensare, intrucat este corect”.
Ca atare, la data de 13.11.2014, societatea debitoare a efectuat plata sumei de 66.563,95 lei, in favoarea creditoarei, suma ce reprezinta contravaloare factura nr. 95/15.10.2014, dupa cum rezulta din mentiunile extrasului de cont existent la fila 8 din dosar.
Diferenta ramasa neachitata din contravaloarea facturii nr. 95/15.10.2014, in suma de 10.360,45 lei, face obiectul cererii de emitere a ordonantei de plata formulata de catre creditoarea . si dedusa judecatii in cadrul prezentui dosar civil. Insa, debitoarea . contesta creanta invocata de catre creditoare, alega inexistenta acestui debit si solicita respingerea cererii, data fiind necesitatea compensarii creantelor reciproce ale celor doua societati comerciale, astfel ca a formulat o cerere reconventionala cu aceasta solicitare.
În drept, instanța va aprecia asupra pretențiilor deduse judecății în conformitate cu dispozițiile art. 1013- art. 1024 din Codul de procedură civilă, ce reglementează procedura ordonanței de plată. Această procedură se aplică, conform art. 1013 alin. 1 din Codul de procedură civilă, creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Totuși, anterior verificării îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru emiterea ordonanței de plată și a temeiniciei pretențiilor deduse judecății conform dispozițiilor art. 1021 din Codul de procedură civilă, instanța este obligată, în temeiul art. 1020 din același act normativ, să aiba in vedere ipoteza în care debitorul contestă creanța.
. din Codul de Procedura Civila se refera la contestarea creantei de catre debitor, aratand ca:
„(1) Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere.
(2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.”
Pe baza acestor dispozitii legale, instanta considera ca se impune respingerea cererii de emitere a ordonantei de plata formulata de catre creditoarea . ca fiind inadmisibila, deoarece probatoriul administrat in cauza a dovedit imprejurarea ca debitoarea contestă creanța, iar contestatia sa apare ca fiind intemeiata. Mai mult, debitoarea formuleaza apărări de fond ce presupun administrarea altor probe decat cele admisibile in procedura ordonantei de plata, probe care ar putea fi administrate doar in procedura de drept comun. Ca atare, ambele ipoteze prevazute de art. 1020 alin. 1 si 2 din Codul de Procedura Civila- prevederi legale ce impun respingerea cererii privind emiterea ordonantei de plata in cazul unei opozitii intemeiate a debitorului-, sunt indeplinite in speta.
Astfel, instanta reține că debitoarea a contestat în mod vehement creanța invocată de către creditoare, arătând că suma de bani pretinsa de catre creditoare trebuie sa faca obiectul unei operatiuni de compensare intre cele doua societati comerciale, operatiune ce a si fost invederata creditoarei prin adresa nr. 595/11.11.2014 si acceptata de catre creditoare, conform mentiunilor adresei nr. 672/14.11.2014. Ori, aceasta pozitie de contestare a creantei nu a ramas la faza de alegatie, ci debitoarea si-a construit un probatoriu, inscrisurile depuse la filele 21-26 din dosar fiind de natura sa ilustreze pe deplin caracterul intemeiat al contestatiei, în sensul prevederilor art. 1020 alin. 1 din Codul de Procedura Civilă, sens în care nu se poate aprecia asupra cererii de față în conformitate cu prevederile procedurii ordonanței de plată, procedură ce trebuie să se caracterizeze prin claritate și evidență. Această concluzie se justifică pe deplin, din moment ce creanța invocată este una echivocă și vehement contestată, iar contestația este susținută de un probatoriu solid, bazat pe înscrisuri relevante.
F. de prev. art. 1617 alin. 1 din Codul Civil, compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură. In ipoteza in care a operat compensatia, ca mod de stingere a obligatiei civile, nu mai exista o creanta in patrimoniul creditoarei pentru suma de 10.360,45 lei, reprezentand diferenta ramasa neachitata din contravaloarea facturii nr. 95/15.10.2014, care sa poata intruni conditiile prev. in cuprinsul art. 1013 din Codul de Procedura Civila, obligatia civila incetandu-si efectele juridice.
Insa, in speta, existenta acestei operatiuni de compensare alegata de catre debitoare nu poate fi stabilita pe calea prezentei actiuni in justitie, data fiind natura relatiilor dintre parti, relatii de natura profesionala care s-au derulat in timp si au presupus existenta mai multor datorii ale societatilor una fata de celalalta, dupa cum rezulta din fisa analitica partener prezentata de catre debitoare si atasata la fila 26 din dosar. Se impune, deci, administrarea unei probatiuni corespunzatoare in acest sens, probatiune de natura a face dovada relatiilor derulate intre parti, a creantelor reciproce si a eventualelor operatiuni de compensare, care, insa, este incompatibila cu procedura ordonantei de plata, procedura cu caracter de urgenta, ce se caracterizeaza prin simplitate si evidenta.
Asadar, cat timp creditoarea contesta operatiunea de compensare a creantelor intre cele doua societati, parti ale prezentului proces civil, instanta considera ca problema trebuie transata pe cale judecatoreasca, prin formularea unei actiuni de drept comun. Pe calea unei actiuni precum cea de fata, avand ca obiect emiterea unei ordonante de plata, nu se poate stabili realitatea si temeinicia operatiunii de compensare si, ca atare, inexistenta obligatiei de plata imputata debitoarei. Creditoarea . este tinuta sa parcurga o procedura de drept comun in acest sens, procedura in care sa fie administrat probatoriul necesar stabilirii existentei creantei in suma de 10.360,45 lei, reprezentand diferenta ramasa neachitata din contravaloarea facturii fiscale nr. 95/15.10.2014, atat timp cat debitoarea alega ca ar fi fost acceptata operatiunea de compensare pe care i-a invederat-o creditoarei la data de 11.11.2014.
In consecinta, instanta considera ca nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse de art. 1013 din Codul de Procedura Civila referitor la creanța invocată de către creditoare. Avand in vedere pozitia debitoarei, argumentele sale cu privire la inexistenta obligatiei de plata a sumei reprezentand diferenta din contravaloarea facturii fiscale nr. 95/15.10.2014, nu poate fi vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, in sensul dispozitiilor art. 662 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea procedurii simplificate a ordonanței de plată cu privire la actiunea formulata de catre creditoarea ., în temeiul art. 1020 din Codul de Procedura Civilă, instanța urmează a respinge, ca inadmisibila, cererea privind emiterea ordonanței de plată.
Referitor la cererea reconventionala formulata in cauza de catre debitoarea reclamanta reconventional ., instanta apreciaza ca nu sunt admisibile pretentiile formulate de catre debitoare in cadrul procedurii ordonantei de plata.
In primul rand, instanta are in vedere inadmisibilitatea administrarii probatiunii care se impune pentru stabilirea operatiunii de compensare, data fiind existenta relatiilor de natura profesionala ce s-au derulat in timp intre cele doua societati, dupa cum s-a stabilit deja, relatii ce presupun administrarea unei probatiuni de natura a face dovada creantelor reciproce si a eventualelor operatiuni de compensare, care nu este compatibila cu procedura ordonantei de plata, procedura cu caracter de urgenta, ce se caracterizeaza prin simplitate si evidenta.
Mai mult, instanta arata ca nu poate fi admisibil un petit precum cel dedus judecatii pe calea cererii reconventionale, atat timp cat scopul parcurgerii procedurii ordonantei de plata este, conform prev. art. 1021 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, acela al pronuntarii unei hotarari de obligare a debitorului la plata unei sume de bani .. Ori, reclamanta reconventional nu solicita somarea creditoarei parata reconventional la plata vreunei sume de bani, ci solicita constatarea unei operatiuni de compensare, pretentie ce poate fi analizata decat pe calea unei actiuni in justitie de drept comun.
In consecinta, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea procedurii simplificate a ordonanței de plată in ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de catre debitoarea ., în temeiul art. 1021 alin. 1 raportat la art. 1013 din Codul de Procedura Civilă, instanța urmează a respinge, ca inadmisibila, cererea reconventionala.
Raportandu-se la prev. art. 453 din Codul de Procedura Civila, instanta va respinge, ca fiind neintemeiate, pretentiile formulate de catre ambele parti cu privire la plata cheltuielilor de judecata, deoarece, fata de solutia de respingere, ca inadmisibile, a pretentiilor formulate in cauza atat de catre creditoare, cat si de catre debitoare, nu poate fi identificata partea care a pierdut procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca fiind inadmisibila, cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată de către creditoarea ., CUI RO6751821, J_, cu sediul în localitatea Drobeta T.-S., ., nr. 1A, jud. Mehedinti, în contradictoriu cu debitoarea ., CUI RO_, J_, cu sediul în localitatea Cluj N., .. 24, jud. Cluj.
Respinge, ca fiind inadmisibila, cererea reconventionala formulată de către debitoarea reclamanta reconventional ., CUI RO_, J_, cu sediul în localitatea Cluj N., .. 24, jud. Cluj in contradictoriu cu parata reconventional ., CUI RO6751821, J_, cu sediul în localitatea Drobeta T.-S., ., nr. 1A, jud. Mehedinti.
Respinge, ca fiind neintemeiata, cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de catre creditoarea ..
Respinge, ca fiind neintemeiata, cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de catre debitoarea ..
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea in anulare se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2015.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./14.04.2015
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 07-04-2015, Judecătoria... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 3862/2015.... → |
|---|
