Acţiune în constatare. Sentința nr. 8631/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8631/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 4752/212/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința Civilă nr.8631
Ședința publică de la 12.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
Grefier S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. M. și pe pârât G. P. H. L. cu domiciliul ales la Cabinet Individual, pârât S. E., pârât D. S. A., pârât D. A., având ca obiect acțiune în constatare drept de superficie / servitute.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 22.05.2013 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 29.05.2013, 05.06.2013 și la data de 12.06.2013 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. indicat în antet la data de 23 02 2011 reclamantul C. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâții G. P. H. L. și S. E. să constate dreptul de superficie asupra terenului aferent imobilului proprietatea sa, situat în C., . jud. C.. De asemenea, solicită să fie obligați pârâții să-i permită accesul pe terenul proprietatea sa către calea publică.
În considerentele cererii, reclamantul arată că, prin sentința civilă nr. 766/21 04 2010 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul C., a fost restituită o parte din proprietatea pârâților situată la adresa indicată mai sus. Cealaltă parte, fiind ocupată de dobânditori de bună credință, nu a fost restituită, stabilindu-se despăgubiri.
Arată că este proprietarul apartamentului situat la parterul imobilului, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr._/1996 de la RAEDPP, iar odată cu vânzarea imobilului i-a transmis și un drept de folosință asupra terenului aferent locuinței, respectiv 20,52 mp.
Susține că imobilul, proprietatea sa, ca și configurație se află pe terenul pârâților, fără posibilitatea de acces la drumul public, iar singura cale de acces nu se poate crea decât pe terenul pârâților.
În susținerea pretențiilor sale a depus înscrisuri.
Pârâtul G. P. H. L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării; excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.; excepția inadmisibilității; lipsa calității procesuale pasive a ambilor pârâți cu privire la ambele capete de cerere.
Aceste chestiuni au fost analizate prin încheierea pronunțată în data de 29 10 2012.
În data de 08 02 2013, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată arătând că înțelege să cheme în judecată și numiții D. S. A. și D. A., aceștia fiind proprietari coindivizari cu ceilalți pârâți.
D. S. A. și D. A. nu au invocat tardivitatea modificării acțiunii, dar prin întâmpinare au invocat excepția lipsei de interes cu privire la ambele capete de cerere.
Se subliniază faptul că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra construcției conform contractului de vânzare nr._/1996, iar asupra terenului aferent locuinței sale are un drept de folosință. În ce privește instituirea unui drept de servitute se arată că accesul în imobil s-a realizat întotdeauna folosindu-se aceeași cale, iar reclamantului nu a fost împiedicat niciodată să o folosească. Pe de altă parte, crearea unei noi căi de acces distincte ar însemna fărâmițare excesivă a terenului fără a exista o necesitate imperioasă.
Deliberând asupra excepției lipsei de interes invocată de pârâții D. S. A. și D. A. instanța reține că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă.
Interesul este o condiție de exercitare a acțiunii civile alături de afirmarea unui drept și capacitatea procesuală.
Prin interes trebuie înțeles folosul practic urmărit de persoana ce exercită o acțiune judiciară, iar interesul trebuie să fie legitim, născut și actual, personal și direct.
Dintre caracteristicile enumerate interesează cauza de față existența sau actualitatea interesului reclamantului.
Potrivit contractului de vânzare nr._/11 12 1996, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție compus dintr-o cameră de locuit situat în C., . jud. C.. Tot prin același contract reclamantului i s-a instituit un drept de folosință asupra terenului de sub construcție.
Prin sentința civilă nr. 766/21 04 2010 a Tribunalului C. și prin decizia civilă nr. 315/C/30 12 2010 a Curții de Apel C.(dată în apelul declarat împotriva sentinței nr. 766) s-a statuat în mod neechivoc că pârâților din prezenta cauză nu li se poate restitui și imobilul ce face obiectul contractului de vânzare nr._/11 12 1996 exhibat de C. M., pentru aceasta urmând să fie acordate alte tipuri de reparație.
Contractul de vânzare încheiat cu autoritatea locală nefiind anulat, produce efectele specifice contractelor, iar faptul că nici chestiunea instituirii dreptului de folosință nu a fost desființată coroborat cu faptul că cei ce ar putea fi îndreptățiți sau considerați adevărați proprietari nu au obținut recunoașterea dreptului de proprietate duce la concluzia că interesul reclamantului cu privire la așa zisa cerere de instituire a unui drept de superficie nu există, dreptul de folosință derivat din contract fiind echivalent uni drept de servitute.
În ce privește grevarea terenului pârâților cu o servitute de trecere instanța reține că și această solicitare este lipsită de interes, acesta nefiind născut. În primul rând, așa cum de altfel nici reclamantul nu contestă, există o cale de acces la drumul public utilizată de toți cei care folosesc imobilul, inclusiv de reclamant. Pe de altă parte, invocarea unor scenarii ce s-ar putea materializa în viitor, în sensul că eventuali dobânditori ulteriori a imobilelor deținute de pârâți ar putea să împiedice folosirea căii actuale de acces, nu reprezintă a chestiune care să poată fi opusă pârâților care nu împiedică în vreun pe reclamant să utilizeze calea de acces existentă, interesul reclamantului nefiind în acest caz actual.
Având în vedre cele reținute instanța va respinge acțiunea reclamantului ca fiind lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei de interes invocată de pârâți.
Respinge acțiunea exercitată de reclamantul C. M. cu domiciliul în com. D., Chiajna, ., jud. Ilfov în contradictoriu cu pârât G. P. H. L. cu domiciliul ales la Cabinet Individual cu sediul în C., ., .-3, jud. C., pârât S. E. cu domiciliul in C. ., nr. 17, jud. C., pârât D. S. A. și D. A. ambi cu domiciliul in C., ., camera 2-3, ca lipsită de interes.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 12 06 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. I. M. S. I.
Red.Jud.AIB/18._
Tehnored.S./14.06.2013
7ex52com/21.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5797/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8563/2013. Judecătoria... → |
|---|
