Plângere contravenţională. Sentința nr. 5797/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5797/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 1132/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.5797
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. M. A.
GREFIER: M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . și pe intimat A. F. PUBLICE CONSTANTA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.04.2013 si au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, pentru când instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 18.04.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.01.2013 sub nr._, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A. F. PUBLICE C., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor_/14.12.2012 și, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a susținut că societatea era plătitoare de TVA la trimestru, având obligația de a depune declarația D 300 aferente lunii iulie 2012 până la data de 25.10.2012, AFP a anulat din oficiu codul fiscal de TVA pentru inactivitate la data de 01.08.2012, fără a îi comunica că are obligația de a depune D300 aferentă lunii iulie până la data de 25.08.2012. Petenta a formulat critici de nelegalitate la adresa actului sancționator față de disp. art. 16 și 17din OG 2/2001 și cu privire la modalitatea de comunicare a procesului verbal contestat, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, existând o ordine de prioritate între modalitățile de comunicare.
Cu privire a cererea subsidiară, a invocat că se află la prima abatere în acest sens, declarația era doar pentru o lună, societatea este un bun contribuabil.
În drept, a invocat disp. OG 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar înscrisuri.
La data de 08.06.2012, intimatul a depus la dosarul cauzei note scrise, solicitând respingerea plângerii și, la solicitarea instanței, decizia privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA, dovada de comunicare a acesteia către petentă, din data de 20.08, semnată de reprezentantul petentei, dovada de comunicare a procesului-verbal contestat, extras privind situația petentei.
De asemenea, la solicitarea instanței, petenta a depus precizări scrise, arătând că i-a fost comunicată decizia de anulare a vectorului fiscal la data de 20.08.2012, însoțită de înscrisuri.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Petenta a formulat concluzii scrise, solicitând înlocuirea amenzii cu avertismentul, recunoscând în esență săvârșirea faptei, dintr-o scăpare.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003, în sarcina sa reținându-se nedepunerea declarației 300 aferente lunii iulie 2012.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat.
De asemenea, instanța apreciază că actul sancționator a fost legal comunicat petentei, potrivit art. 25 din OG 2/2001, care prevede modalități alternative de comunicare, iar nu o ordine de prioritate, nefiind incidente disp. Codului de Procedură fiscală sub acest aspect. Art. 44 din Codul de procedură fiscală reglementează comunicarea actului administrativ fiscal, dar procesul-verbal de contravenție nu este un act administrativ fiscal, astfel cum e acesta definit de art. 41 din Codul de procedură fiscală.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O. în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României. Curtea a reamintit cu această ocazie că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, că ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Pe temeiul jurisprudenței menționate, instanța apreciază că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Totodată, instanța reține că prin plângerea formulată, petentul nu a contestat în esență situația de fapt reținută de agentul constatator.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că situația de fapt este corect reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a depus în termenul legal declarația lunară formular 300 aferentă lunii iulie 2012, însă reține că decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA i-a fost comunicată petentei la data de 20.08.2012, iar obligația de depunere a declarației D300 aferente lunii iulie a devenit 25.08.2012.
În drept, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 219 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 (C. proc. fisc.), constituie contravenție neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora, omisiunea îndeplinirii acestor obligații de către persoanele juridice fiind sancționată cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei, conform art. 219 alin. 2 lit. d din același act normativ, petentei fiindu-i aplicabile dispozițiile de sancționare referitoare la persoane juridice.
În acest sens, instanța constată că petentei i-a fost aplicată amenda minimă, nu maximă cum în mod nejustificat susține prin concluziile formulate.
De asemenea, potrivit art. 81 din Codul de procedură fiscală, petentei îi revenea obligația depunerii declarației fiscale D300, chiar în situația în care nu desfășoară activitate în luna iulie 2011.
Raportat la considerentele ce preced, instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, în sensul că fapta reținută în cuprinsul său a fost săvârșită de petent cu vinovăția cerută de legea contravențională, în cauză nefiind administrată proba contrară.
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța apreciază că deși amenda contravențională aplicată respectă limitele prev. de art. 219 alin. 2 lit. d din Codul de procedură fiscală, această amendă nu respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, instanța are în vedere faptul că, practic petenta, a avut doar 5 zile la dispoziție pentru a depune declarația 300, decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA fiind comunicată petentei la data de 20.08.2012, iar obligația de depunere a declarației D300 aferente lunii iulie a devenit 25.08.2012. De asemenea, prin săvârșirea faptei reținute în procesul verbal de contravenție, nu a fost cauzat nici un prejudiciu material, din moment ce petentul nu are obligații de plată a taxei pe valoare adăugată.
Prin urmare, instanța apreciază că nu se impune aplicare amenzii contravenționale, fiind suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.
În acest sens, la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere și faptul că sancțiunea juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este necesar ca în toate cazurile să fie aplicată sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
Astfel, instanța atrage atenția petentei asupra faptei săvârșite și recomandă acestuia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 2/2001.
În consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată, va modifica parte procesul verbal de contravenție_/14.12.2012, emis de intimat, în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 1000,00 lei aplicată petentei, cu sancțiunea avertismentului, păstrând restul dispozițiilor actului atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta . cu sediul in CONSTANTA, .. 11, J. C. în contradictoriu cu intimatul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul in CONSTANTA, ., J. C..
Modifică în parte procesul verbal de contravenție_/14.12.2012, emis de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 1.000,00 lei, aplicată petentei, cu sancțiunea avertismentului, menținând restul dispozițiilor actului atacat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. V. M. O.
Semnează conf. Art.261 al.2 C.
Grefierul Șef M. Tăranu
red.jud.A.M.V. 27.06.2013
thn.red. M.O. 19.04.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 3178/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 8631/2013. Judecătoria... → |
|---|
